1,956 matches
-
magistrului care a Încurajat talente și a format profesioniști și care la rândul lor au ridicat prestigiul comunității românești În primă ordine În Basarabia. Menționăm În continuare din volumul Închinat memoriei poetului, profesorului, compozitorului Alexandru Cristea. Ludmila Vnorovschi: Ochi care luceau pentru tot ce era frumos, ce era sublim; Elena Rău: Sufletul serbărilor școlare; Eugen Ureche: Ca o icoană amintirea... Elena Osievschi: Zile frumoase și de neuitat; Alexandru Juravliev: Un modest omagiu; Elena Popovschi: Părinte și dirijor grijuliu; Mariana Stoicof: Gânduri
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mai departe. Când s-a întors, cârciumărița a venit însoțită de o copilă, amândouă cu brațele încărcate: într-o strachină odihnea în propria grăsime un cocoș bine rumenit, pe un fund de lemn aburea o mămăligă, iar în altă strachină lucea mujdeiul. Ritualul continua: în vreme ce unul dintre noi se înfrupta din cocoș, celălalt le vorbea, citea sau recita mesenilor. Apoi primul trecea la poezie și celălalt la cocoș. Și tot așa. Asta a durat toată noaptea. Răpuși, spre zori ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
văzută de cineva că plânge de dorul mamei. Nu-i plăcea să fie privită cu milă pentru că, oricum, nu credea că este înțeleasă. Ajunsă în colțul clădirii, nu mai știa pe unde să o apuce. Șinele de cale ferată luceau în bătaia soarelui de dimineață, îndemnând-o la liberă trecere! Știa că poate merge mult pe jos. Și cu bunica, la câmp, tot mult și tot pe jos mergea. Numai că, acuma, singurică, a pornit într-o direcție greșită. Nu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
alb, care cad la distanțe egale de pereții tapetați și sunt prinse cu funde de mărgele. Piciorul întâlnește țesătura caldă a unui covor belgian, des ca o pajiște, pe al cărui fond cenușiu ca inul sunt semănate buchete albastre [...]. Deasupra, lucesc apele unduitoare ale unei oglinzi venețiene, într-o ramă de abanos încărcată de figuri în relief, venită din o veche reședință regală. Două jardiniere desfășurau luxul bolnav al serelor, flori palide și dumnezeiești, perle ale botanicii. În budoarul acesta rece
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mă văd așezat pe bancă săvârșesc fapta pe care o consider singura meritorie din viața mea: lui Noica, pe a cărui față se citește deznădejdea și în ai cărui ochi (ochii aceia care-l căutau în zadar pe Mihai Rădulescu) lucește o frământare atroce, îi suflu trăgându-l de mânecă atâta timp cât vânzoleala instalării noastre încă nu s-a terminat și mai pot vorbi pe scurt: Dinule, să știi că nu suntem supărați niciunul pe tine, te iubim, te respectăm, toate-s
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul continuă să le spună că dreptatea vine de la Soare- răsare și că în curând va veni momentul pentru a intra în "sfântul război pentru drepturi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de prescripțiile ideologice care îi fac pe cei fără adăpost niște proscriși, își mărturișește lui însuși inversarea norocului (la persoana a treia): "Și-a confirmat că este un proscris, iar de sub borul coborât al pălăriei ochii au început să-i lucească vinovat, având acea expresie criminală specifică anumitor convingeri" (43). Ca proscris, Crane a rezistat și el în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. A te apropia de Celălalt înseamnă a trece dincolo de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
biruință căta orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună cu determinatul; epitetul califică uneori și o acțiune, de data aceasta fiind un adverb: „În aer rumene văpăi...” „Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc, himeric...” (M. Eminescu) - interogație - figură de stil constând În adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi un răspuns ci pentru a transmite o opinie, un gând, o idee: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alergau. S-astâmpără ăst zgomot, ș-a laptelui fântână Începe să s-audă ca șoaptă În susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Încep a luci stele rând una câte una Și focuri În tot satul Încep a se vedea; Târzie astă-seară răsare-acum și luna, Și, cobe, câteodată tot cade câte-o stea...” Vasile Alecsandri - Iarna la Mircești - „O reverie pietrifiantă ”) Vasile Alecsandri (1818-1891) este cunoscut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ipostaza angelică, Luceafărul are o frumusețe clădită pe motive romantice: „păr de aur moale", „umerele goale", „umbra feței străvezii.” În contrast cu paloarea feței, sunt ochii; ei ilustrează prin scânteiere viața interioară. Strălucirea lor este interpretată de fată ca semn al morții: „Lucești fără de viață... Și ochiul tău măngheață”. Ea Înțelege flacăra din ochii Luceafărului ca semn al glacialității stelare și refuză să-1 urmeze. Luceafărul, În schimb, vrea să-i eternizeze iubirea: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pârț epocal scăpat de bunica dinspre mamă; Șerban Foarță compune un album în minunate versuri pentru Ariadna și Paulina; Gheo își descoperă hâtru ca un moșulean jokerul din careul de ași: un stră-străbunic cu America-n sânge; Florin Lăzărescu și Luci Teodorovici jonglează ca niște maeștri vestiți ai râsului (cu nod în gâtă, și-și descriu bunicuțele cele aprige. La urmă de tot, cu voia dv., hop și eu cu o poveste mai tristă, care se chema Roman și-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
care a preferat să moară ca să-l cruțe pe iubit de lacrimi! Asemănătoare este povestea cu fiica bătrânei. Ea îl iubește pe Radu, care o ignoră, așa că moare de dragoste. Mama ei o plânge atât de mult, încât fusele ei lucesc de lacrimi, fusele încă se cred crengi de salcie la ceasul când roua dimineții le udă. Mama întreabă pe un ton care-ți sfâșie inima de ce fiica ei s-a dus spre Moarte: "Îi dă Moartea o cameră atât de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
opreau ca să-l audă, iar vulturii ascultau nemișcați pe crestele înghețate. El a plecat să-l învingă pe vecinul tatălui său, împăratul. A ajuns la un lac, între două creste dantelate ca un maxilar de lupoaică; luna răsărea, făcând să lucească nisipul de aur de fundul lacului. El intră în palatul împăratului vecin; acesta, departe de a dori să se războiască, îi cere prietenia și sprijinul. Cei doi prinți se îmbrățișează și de declară frați de cruce, în uralele boierilor. Își
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
zicea Făt-Frumos. Într-o zi, se așează sub un copac bătrân cât lumea, într-o vale lină împodobită cu flori vesele, lângă o colină frumoasă de unde un pârâiaș curgea cristalin dintr-un trunchi de lemn uscat și își croia drum lucind în soare; mii de păsărele ciripeau. Făt-Frumos adoarme. Vede în vis o zână care-i poruncește să meargă la palatul împăratului, unde are să se îmbogățească. La început nu îndrăznește, dar, cum visul se repetă, pleacă de la stăpânul lui, căruia-i
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să facă nimic sau ca în jurul ei lumea să lenevească. La douăzeci și patru de ani, de la Napoli, îi scria mamei sale aceste confidențe care ne oferă taina firii sale: "Marea e verde și cenușie; pe creasta albă a valurilor pare să lucească fosforul. Este o lume sălbatică și un muget sălbatic în jurul nostru! Fie! Aș vrea numai să alerg prin furtună, să-i înfrunt de una singură furia și să arunc spre valuri un cântec sălbatic, pe care nimeni să nu-l
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îmbrățișează. Un costum bogat de mire, din catifea cu fir de aur, se apropie hotărât, iar rochia de mireasă pare să dea înapoi îngrozită. O mulțime de alte rochii și costume se plimbă prin naos, iar giuvaerele, bijuteriile și dantelurile lucesc orbitor; dar veșmintele acestea n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
curte, unde se simte departe de ființele sale dragi: arborii, animalele, oamenii simpli. Nu se simte în largul ei în acest mediu monden care n-o interesează. Toaletele, rochiile o lasă indiferentă. Privește Peleșul, pe care soarele îl face să lucească și-l împodobește, dintr-o singură mângâiere, cu mii de diamante. "Întrebai raza de nu mi-ar putea face și mie așa ceva; fiindcă mi-e așa de urât să mă-mbrac cu haine scumpe și să mă împodobesc cu diamante
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cea mare, așa cum spun ei că se numesc banii pe care mămica îi scoate din geantă, iar tăticu din portmoneu. Amândoi îi așază pe masă. Îi numără. Eu mă uit la hârtiile acelea albastre, care sunt bani. Uneori sunt curate, lucesc, alteori sunt murdare, zdrențuite. - Scăpăm repede de ei, zice mămica. Încep să numere amândoi, apoi fiecare scrie pe o hârtie: sindicat... ziare... cotizație... lumină... chirie... telefon... Parcă joacă un joc de cuvinte neînțelese.“ Iar CE-A-RE-ul e cel mai ciudat dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
casă, în vârful picioarelor. Off the Record Bun. Haideți. Măi, eu vorbesc singură? Camera mai la stânga cinci centimetri. Mai încolo. Mai la dreapta, vreau să zic. Dreapta mea. Nu, stânga mea. Haideți, măi, oameni buni, ce-i așa greu? ăsta lucește? Colierul ăsta, măi, femeie. Nu vezi că stau cu mâna pe el? Măi, fetițo, tu ai imagine acolo sau io latru-n pustiu aicea? Păi da. Păi de ăsta zic. De-ăsta de la gâtu meu. Păi și nu poate să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cel de la Geneva, dar singura de spre care pot spune că rolul a fost, ca prin magie, compus pentru ea, este Viorica. Nu pot să-mi în chi pui altă cântă reață punând stăpânire atât de desăvârșit pe eroină, stră lucind într o simbioză perfectă între personaj și muzicalitate. În regia mea, prima scenă a actului polonez se întâmpla în gră dini ciudate, porți enorme și încăperi cu băi de vapori, în care evoluau femei goale. Toată acțiunea era transfor mată
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
era acompaniată de Enescu și mi-a povestit mult de dumnealui. Mare toantă eu, să nu o înregistrez! Stella era o povestitoare fermecătoare. Cred că Umberto Giordano a fost îndrăgostit de ea, că era mică și tare frumușică și îi luceau ochii când vorbea despre el! — Dintre cântăreții acelei epoci, pe cine ați mai cunoscut? — Stella era bună prietenă cu Licia Albanese, care avea cu totul alt temperament. Le-am mai cunoscut pe Gina Cigna și Elena Nicolai, pe care le-
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
unui lac. De regulă, majoritatea râurilor din țara noastră, au direcția de scurgere de la Nord spre Sud. Așa am crezut și eu mult timp atunic când călătoream cu trenul și priveam pe geamul vagonului Lunca Someșului și apa râului cum lucea în razele soarelui. Este o frumusețe rară, care-ți încântă privirea și imaginația, nu te saturi admirând panorama luncii acestui râu și pâraele pe care le adună în calea lui,de pe văile limitrofe,atât de liniștit, blând și cuminte este
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii luceau în fel și chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu ochiul și cu gândul pe când murea mioara, bolnavă, pe
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintîi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe...” Multe ramificații în creația lui Labiș se arată a avea și un alt poem, intitulat Miorița. Străvechea baladă deschide aici zăgazurile pentru
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
că strălucește, O stea mare ce vestește Că se curmă de acum Al nevoilor greu drum; Asta-i steaua românească A unirii Și-a-nfrățirii, Stea de viață, stea de spor, Stea de bine-n viitor. Fă-o, Doamne, să lucească Steaua noastră românească Și să stea tot între noi, Să nu mai avem nevoi. Anul Nou ne-aduce nouă, Timp mai bun și viață nouă; Anul Nou să ne fie, Început de veselie. Mari pe mici n-or prigoni, Mici
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]