3,986 matches
-
ea în epoca modernă, un om deci de acțiune în amplitudini și direcții variate, obișnuit să nu ignore siguranța sa și a țării. Să reținem și observația lui Virgil Cândea că „naivitatea de a crede că un om politic de luciditatea și experiența lui Petru cel Mare ar fi angajat într-un conflict uriaș Imperiul, pe care tocmai îl consolida ca mare putere europeană, de dragul unor sentimente de filantropie creștină”, nu poate fi însă atribuită nici lui Brâncoveanu, nici unchiului său
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al. Zub: „de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate în abordarea faptelor”) și spre un dialog cu durata lungă, singura în stare să ne ofere vastele semnificații, de vreme ce numai o proiecție largă unifică registrele, ne dă o înțelegere mai adâncă a procesualității, mai integră cu cât îmbrățișează un orizont
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
recunoștea implicit importanța strategică a României, rolul ei politic și economic pentru întreaga Europă". Au fost enumerate capitolele de negociere pe care guvernul român considera că le va deschide și, în mod "unilateral și, probabil, cu exces de precauție și luciditate", s-a precizat data-țintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană 1 ianuarie 2007. Finalul declarației reprezentantului guvernului, la reuniunea de începere oficială a negocierilor aderării României la Uniunea Europeană, conținea o suită de angajamente de a depune toate eforturile pentru realizarea tuturor
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lăuntric, în funcție de angajarea etică, de instituirea unei scări valorilor perene. Exact în acești termeni care tratează neobișnuitul în obișnuit este recepționat spectacolul care-l are drept interpret protagonist pe autor, iar regizor și scenograf pe dăruitul și subtilul Dan Nasta. Luciditatea cărturărească și sensibilitatea rafinată a "meșterului" au urmărit desenul interior al celor patru personaje, dînd extensie stărilor care se succed, conducînd la dezagregarea etică, la neantizarea ființei umane a anti-eroilor din Calul verde. Este o regie "pe dinăuntru" ca să folosim
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mărește uriaș, la bietele noastre suflete obligate să mintă pentru a se salva pe deoparte și pentru a se pierde pe cealaltă parte. Se propune aici o pagină a înfrînților vieții, a căror ultimă salvare nu este nici măcar sinceritatea, ci luciditatea dureroasă asumată în genunchi. Părăsind ordinea cronologică a apariției pieselor lui C. Popa, mă opresc asupra textului " Mașina de vînt". Ca și în "Calul verde", pretextul sentimental e doar manevra prin care se speră ( zadarnic) abaterea atenției cenzurii de la mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate în planul conștiinței, dar și ca rezultat al lașității, al abandonului în registre care țin de etic și de social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate funcționa, prin șoc retroactiv, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vals indistinct, Înfiorător, amenințător. Nu știu cât credit putem acorda acestei ipoteze; este cert Însă că forțele antrenate În educație sunt similare cu cele din actul erotic, iar subiectul (subiecții) resimte cu acuitate că, și În educație, Își dau Întâlnire iraționalul și luciditatea, moartea și viața, finitul și infinitul, diavolul și bunul Dumnezeu. În exercițiul educativ Întrezărim reflexe ale unor acte oarecum perverse de „demolare” a fondatorilor, de Îndepărtare a vechiului și Întronare a noului. Conducătorii (profesorii) au nevoie de conduși (elevii), și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
aranjat de Nikita S. Hrușciov, Gheorghe Gheorghiu-Dej a răspuns prin elogierea meritelor Partidului Comunist Chinez și ale președintelui Mao Zedong, prin evocarea convorbirii cu liderul chinez și, mai apoi, prin recomandarea ca situația dată să fie tratată cu calm și luciditate, ținându-se seama de temperamentul și înțelegerea oamenilor, ca și de nivelul lor. Liderul român a evocat vremea când era tratat cu brutalitate de Molotov, Kaganovici și alți lideri sovietici, când însuși Stalin a ridicat pumnul la el și i-
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Întâlnind și lucrând, cot la cot, cu reprezentanți ai celorlalte națiuni, fiecare, purtător al istoriei țării sale, al intereselor ei și al modului în care guvernul său vede lumea, diplomatul are posibilitatea să constate pe viu și să evalueze cu luciditate ce este mai bine, în concertul națiunilor, pentru țara sa. Activitatea pe care o desfășoară are, de aceea, și o puternică încărcătură subiectivă. Sunt trist, de câte ori văd cum o imagine constituită artificial și adeseori tendențios asupra diplomației și a diplomatului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pulsul literaturii în epocă, este studiul lui I. A. Bassarabescu intitulat Două epoci în literatura română, studiu ce se vrea echilibrat în aprecierea tendințelor literare, dar care rămâne tributar aceluiași tradiționalism al generației. Pledând în favoarea artei autentice, Bassarabescu constată cu luciditate că „de câte ori dl Sadoveanu a realizat ceva consistent, fără voia sa depășește granițele înguste ale curentului în care era înglobat”. Ceva mai târziu, Mihail Dragomirescu va aplica o schemă oarecum rigid-reductivă în aprecierea „universalității” scriitorilor români, din obsesiva tendință de
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
își va descoperi astfel neașteptate puncte de contact cu opera unor Flaubert, Proust și Bach, după cum sculptura lui Constantin Brâncuși va tinde să resusciteze ceva din spiritul creației lui Eminescu, Caragiale, Arghezi sau Enescu. Rod al unei inventivități asociate cu luciditatea și măsura, interpretările criticului reușesc să aducă opera în situația de a se deschide unor nebănuite orizonturi artistice. SCRIERI: Problema gustului popular, București, 1932; Vermeer. Un mare poet al realismului olandez, București, 1967; Lucian Grigorescu, 1969; Expresivitate, valoare și mesaj
ARGINTESCU-AMZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
Tullio Hermil din L’Innocent (Inocentul) par a descinde, ca și autorul lor, din specia baudelairienilor și wildienilor: „Același egoism al senzualității, aceeași descoperire a unui fond thanatic, a unei atracții a morții În experiența erotică trăită până la limită, aceeași luciditate extremă În judecarea propriilor sentimente și acte. ș...ț Ei sunt damnații unei arte care Îi posedă, care Îi deturnează de la drumul firii. Pasiunea artistică nu se află Într-un conflict elementar cu pasiunea vital-erotică, ci o dublează pe aceasta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tuturor forțelor spirituale spre un punct dat”. Îl cunoaștem acum destul pe Baudelaire pentru a Înțelege sensul acestor maxime: a avut din naștere, Într-o epocă deterministă, intuiția că viața spirituală nu este dată, ci că ea se face; și luciditatea sa reflexivă i-a Îngăduit să-și formeze idealul stăpânirii de sine: omul este Într-adevăr el Însuși, În bine ca și În rău, la limita maximă a tensiunii. Este vorba tot de același efort de a se recupera pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acel sine pe care vrei să-l posezi. Din acest punct de vedere, dandysmul este un episod al Întreprinderii veșnic avortate a lui Baudelaire - Narcis care Încearcă să se oglindească În apele proprii și să-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bizar”. Denunțând În continuare această „sofisticare a inimii”, personajul baudelairian relevă incapacitatea dandy-ului „de a vorbi limbajul celorlalți oameni”. Cât de departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uman. E necesar mult mai mult timp pentru stabilirea, pe baze noi, a unor raporturi fructuoase și egale. Trebuie că ambele p...rți ale Europei, care s-au reg...sit dup... o lung... desp...rțire, s... accepte cu realism și luciditate c... s-au schimbat, c... au trecut prin experiențe specifice cu alte popoare, c... au fost În contact cu alte ideologii, c... și-au schimbat concepțiile de viat.... Numai cu prețul acestei accept...ri a diferențelor și a experiențelor specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
hotare. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 225). 801 Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, op. cît., p. 3 : " Mes commencements se trouvent sous le signe d'une fabuleuse absence de la parole " Notre traduction. 802 Texte source : " o luciditate insolita ", V. Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, op. cît., p. 3. 803 Irina Petrescu, " Présentation de Lucian Blaga ", în Lucian Blaga " Le Grand Passage ", suivi de Nichita Stănescu " Une vision des sentiments ", Autres Temps, Marseille, 2003, p. 37. 804
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în erotic
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Între euphorion și pharmakon, PSS, 2000, 8-9; Irina Petraș, Genosanalize. Simona-Grazia Dima. „Impersonal, în trombe și iertare, îl modula vântul”, CNT, 2000, 43; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 209-210; Bogdan Alexandru Stănescu, Duplex, LCF, 2003, 17; Radu Voinescu, Reveriile lucidității, VR, 2003, 6-7; Gheorghe Secheșan, Optzecismul timișorean în loja națională, VTRA, 2003, 6-7; Horia Gârbea, Două „călătorii apocrife”, LCF, 2003, 38. A.D.R.
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
ca „roman al justiției, roman al puterii, cronică de moravuri și roman al formației și construcției” (Romul Munteanu), cartea a impus comentatorilor prin stilul alert, prin solida priză asupra realului și prin capacitatea autorului de a surprinde, cu o remarcabilă luciditate, modul insidios în care normalitea e subjugată anormalității, un compromis aparent minor atrăgând după sine altele, din ce în ce mai grave. „Bulgărele odată pornit antrenează avalanșa pe care încercând apoi s-o oprești poți sfârși prin a fi strivit cu totul de ea
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
30; Ionel Bota, Muntele și poezia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reșița, 1997; Valentin F. Mihăescu, Un romantic temperat, „Azi” (supl. literar), 1997, 23; Dicț. scriit. rom., II, 111-112; Simona-Grazia Dima, Balanța invizibilă, CNT, 1999, 22; Cornelia Ștefănescu, Melancolia lucidității, RL, 2001, 18; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timișoara, 2001; Adrian Alui Gheorghe, Poezie postoptzecistă, CL, 2002, 3; George Vulturescu, Octavian Doclin, „Urma pașilor în vale”, O, 2002, 11. C.Ș.
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]