7,613 matches
-
ticsit cu hiperbolizări pentru că și termenii de la care plecam pentru a-mi permite comparații erau insignifianți, însă chiar și în țara mea dacă vor fi existând unele încercări ele vor fi departe de naturalețea și motivarea efortului depus aici, de mândria patriotică conferită acestui extraordinar demers. Spicuiesc din jurnal: „Până-n Jamestown, aproape de Sonora, de-a lungul drumului 120, trecem printr-un loc ciudat, un câmp presărat cu bolovani de o parte și de alta pe câteva mile bune, preț de zece
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
a avut (și) Părintele Constantin Voicescu. Spunea lucrurilor pe nume, dînd gir duhovnicesc unor oameni politici pe care-i cunoștea bine, alte ori înfierînd lichelismul și pe reprezentanții lui. Părintele însuși participa la întrunirile Alianței Civice și a purtat cu mîndrie ecusonul de "golan"în Piața Universității. Nu era preotul care să rostească doar "Doamne, Doamne ... ", să împartă binecuvîntări și apoi să doarmă liniștit. A fost un om de atitudine, cum rar se poate întîlni! Era permanent preocupat de soarta țării
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
cu cutezanță și emfază, transmițând la intervale regulate semnale luminoase, parcă pentru a întoarce din drum pe „cei rătăciți”. Era un semn dar ce zic, un reper către o cale și o circulație anapoda, dar cine să fi știut !? Era mândria rucărenilor. Transmitea, de-acolo de sus, sacadate semnale, pâlpăiri de-o fracțiune de secundă. Într-alt fel, o pâlpâire cât un veac de suferințe. Străfulgerările ritmice își aveau sursa din racordarea sistemului de iluminat la microhidrocentrala de la poalele muntelui și
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
cotidiene. În locul eroilor neamurilor apar neamurile pe post de fapte eroice.Tratarea cu suspiciune a istoriei elitiste duce la excluderea unor figuri, evenimente și idei de seamă care au determinat de facto cursul istoriei,pentru a nu leza spiritul și mândria națională a celeilalte părți, azi inclusă în Uniunea Europeană.În lipsa voinței,în lipsa indivizilor, eroii lipsesc și ei.Dar lipsesc totodată și răufăcătorii.După ce am trăit afirmarea libertății în decembrie 1989, mi-am dat seama că în evenimente adevărat mari nu lipsesc
EROII NOŞTRI, CRIMINALII LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367494_a_368823]
-
de bună voie la 1388 lui Mircea cel Bătrân pentru a putea face față ofensivei Imperiului Otoman în ascensiune. Doar după ce voievodatul lui Ivanco a trecut ca vasal la Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești s-a putut numi cu mândrie: ” Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al
ȚARA CĂRVUBNEI (DOBROGEA DE SUD ) UN VOIEVODAT ROMÂNESC CU CAPITALA LA BALCIC ȘI CALIACRA, ÎN SECOLUL AL XIV-LEA, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367479_a_368808]
-
N-au fost aurari mai vrednici în România secolului XlX decât aurarii din Munții Apuseni, care, în bunăstarea lor n-au uitat niciodată să lase în urmă nenumărate fapte de suflet și amintiri care să le încălzească nepoților și strănepoților mândria de neam și țară. Faptele lor au fost consemnate mai ales de către preoții și învățătorii locului, prin intermediul cărora se derulau mare parte dintre ele, spre exemplu strângerea de fonduri pentru achiziționarea vitelor de carne pentru ostașii sau electrificarea satelor. Nu
EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367489_a_368818]
-
conduce o corabie a lui Iisus Hristos este să păstreze cu sfințenie dreapta învățătură. Cu o bucurie extraordinară că este în acest loc autentic al lui Iisus Hristos și fără să privească cu indiferență și cu aroganță, fără triumfalism, fără mândrie, ci cu smerenie, fară dispreț față de celelalte confesiuni. Toate valorile ce le avem nu sunt meritul nostru, ci al lui Dumnezeu. Triumfalismul este propriu confesiunilor care s-au abătut de la dreapta credință. Disprețul și mândria il stăpânesc numai pe sectar
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
cu aroganță, fără triumfalism, fără mândrie, ci cu smerenie, fară dispreț față de celelalte confesiuni. Toate valorile ce le avem nu sunt meritul nostru, ci al lui Dumnezeu. Triumfalismul este propriu confesiunilor care s-au abătut de la dreapta credință. Disprețul și mândria il stăpânesc numai pe sectar. - V-am auzit în câteva rânduri rostind în fața mulțimii de credincioși aceste cuvinte care, presupun că vă stau foarte mult la suflet: "Dumnezeu este cu noi!" - "Dumnezeu este cu noi"nu este o expresie, ci
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
pretimpurie, neașteptată, alții ți-au urmat pașii fără șovăială, cum le-a fost „programată” de Dumnezeu despărțirea... Pentru a nu mai vorbi de verișorul tău Gheorghiță Vlaicu, o somitate în materie de „hidro și termocentrale”, instalate peste tot în țară, mândria noastră a rucărenilor, dar cunoscut și în afara fruntariilor țării și în al cărui joc „de-a șoarecele și pisica” vă prindeați mereu înfruntându-vă pe mai nimica de ieșeați totuși șifonați, „capitulați” când unul când altul, câteodată amândoi și fără
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
să-i trimită <>, și Antonescu a înțeles <<țiganii>>, și de aici ni s-au tras toate belelele.” (Capitolul 10, p. 550). Pe drumul repatrierii statul român ateu a ieșit în întâmpinarea bravilor ostași și a dârzilor eroi pe zdrențele cărora mândria ostașului mai triumfa alături de tresele regale decolorate, cu baionete și câini polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite de NKVD, pentru a fi predate Secăturității noi
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
viclenii în toate lucrurile ei". Ea îngâmfă pe om, fiindcă umblă în întuneric și "vrea să adeverească cele ale ei după asemănarea celor de pe pământ, necunoscând că este ceva mai înalt decât ea". Cei conduși de ea "sunt răpiți de mândrie, pentru că sunt pe pămant și-și potrivesc viețuirea lor cu cele dorite de trup și se reazemă pe faptele lor și nu cugetă în mintea lor la cele necuprinse. Și pătimesc acestea tot timpul cât sunt purtați pe valurile acestea
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
virtuților creștine, nu există cunoaștere adevărată. Părinții răsăriteni au subliniat permanent faptul că actului de revelare, descoperire ori deschidere spre comunicare și comuniune a lui Dumnezeu, ființa omenească trebuie să-i răspundă și ea prin smerita cugetare, prin "renunțarea la mândria de a-L cunoaște prin noi înșine". Prin această atitudine smerită, ne înălțăm la cotele cele mai înalte ale umanului, ale eticului, până la hotarul dintre mărginea firii umane și lucrarea harului dumnezeiesc. Dinamica vieții duhovnicești se oglindește deplin în starea
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
străină, alta decât a oamenilor. Umbrele nopții și-au întins tentaculele deșirând lumina furară uleiul din candela speranței ce pasăre din vară sfidează liniștea răpind minții mai mult decât o simplă neliniște? SPINUL DE GHEAȚĂ ÎNFLOREȘTE În derivă prin vâltorile mândriei omul în curând doar amintirea mai poate consola dedus din viitor nerambursabilul timp stă ascuns dincolo de hotarul vizibil. NENUMIT fără nume în cripta ființei întâlnire în cosmos explozie de lumină în ochiul orb neconceput rătăcești prin labirintul gândurilor mele. IPERCEPTIBILĂ
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
un cântec șoptit care mi s-a cântat în prag, atunci, când iubirile mi-au coborât din vis. Vicepreședintele scriitorul-religios: - Vă ador pe voi, copiii aceștia frumoși, vrăjitori ai vorbelor revelate. Scriitorul consacrat(adresându-se Președintelui divin): - Vă iubesc pentru mândria domniei voastre reci, pentru imparțialitate, pentru înțelepciunea cu care-i sprijiniți pe cei ale căror inimi sângerează pe altarul lui Eros , pentru proiectul magic după care dispuneți de viețile noastre în Cetatea Spiritului pentru solidaritatea între logosul uman și logosul
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
loc în loc vedeai exersându-și zborul amorțit de ospățul iernii,tot felul de insecte,mândre de fâlfâitul cu care îngenuncheau măreția aerului.Peste tot licăriri de fire înverzite își țeseau habotnic arborele genealogic,în care aveau să-și lase cu mândrie,nașterea,adolescența și moartea.Mlădioase,florile încercau cu atingeri măiestre,ca petele lor de culoare să nu estompeze tăcerea semințelor ce le dăduse viață.Încetul cu încetul,tabloul renașterii prindea contur între creneluri de trăiri și sentimente.Cerul săruta pământul
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
trezit, deodată, parte integrantă din tabloul „Turnul Babel” al marelui pictor israelian, originar din România, Baruch Elron, expus pe simezele primului compartiment de la intrare, ca o emblematică declarație artistică, plină de sensuri profunde și esențiale. Am avut atunci bucuria și mândria - mândria?! Ha, ha!.. - să-l văd în fruntea tuturor, recunoscut astfel la valoarea sa reală integral, cu onestitate, cu respect și admirație. ...Sunetele învolburării Mării de la doi pași de noi, nu pătrunde aici, în sala cu reflectoare și tablouri, cu
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
deodată, parte integrantă din tabloul „Turnul Babel” al marelui pictor israelian, originar din România, Baruch Elron, expus pe simezele primului compartiment de la intrare, ca o emblematică declarație artistică, plină de sensuri profunde și esențiale. Am avut atunci bucuria și mândria - mândria?! Ha, ha!.. - să-l văd în fruntea tuturor, recunoscut astfel la valoarea sa reală integral, cu onestitate, cu respect și admirație. ...Sunetele învolburării Mării de la doi pași de noi, nu pătrunde aici, în sala cu reflectoare și tablouri, cu sculpturi
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
sau sensibilitatea lor duhovnicească!... În altă ordine de idei, zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
72 Cât de bun e Dumnezeu cu Israel Pe cei drepți la inimă îi ajută Pe cei fărădelege pizma-i mută Dreptatea prin lume se face prin El Chiar de osteneli omenești n-au parte De îi stăpânește pe ei mândria Se-mbracă cu cei rău și silnicia Cugetul inimii lor nu e carte De sus gândesc și vorbesc cu vicleșug Până la cer ridică gura drept scut Și limba lor străbate prin meșteșug Că visul celui ce greu se deșteaptă Chipul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
după lucruri de atei În mila Ta vibrează raze de stea Mai înainte de a mea osândă Dă-i îndreptare inimii s-asculte De păcatele mele cele multe Când cei răi cu mine stau iar la pândă Doamne nu-mi frânge mândria zidirii Și cu urgia Ta nu mă mai certa Despre păcate împotriva firii Mi-am smerit și domolit sufletul meu Cu umilință de duh mă vei ierta Să-mi scald bătrânețea în lacrimi de zeu PSALMUL 131 Ia aminte Doamne
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
biserica. La care a răspuns: "Nimeni n-are dreptul să-mi scruteze conștiința și să-mi ceară aici o confesiune. Afirm însă că urmăresc binele bisercii și asta e suficient." Timp de aproape 4 decenii, Take Ionescu a fost o mândrie a Parlamentului român, într-o vreme când tribuna parlamentară era ilustrată printr-o pleiadă de oratori de mâna întâi. În Guvernul lui Lascăr Catargiu, Take Ionescu este prima vioară a Guvernului. Această “fiară a cuvântului”, cum îi plăcea lui Delavrancea
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
căci dacă - creștini fiind -, uităm de recunoștința datorată Tatălui ceresc, cu atât mai ușor și mai repede vom dovedi nerecunoștință față de binefăcătorii noștri pământeni: părinți, educatori, dascăli, prieteni, societate etc. Prin lipsa de recunoștință vom da dovadă de neglijență, nepăsare, mândrie și chiar răutate. De aceea, nerecunoștința este un păcat greu, care ne îndepărtează de la vistieria milostivirilor cerești și a binefacerilor omenești. Despre virtutea recunoștinței din perspectivă etică și morală Cu alte cuvinte, așadar, recapitulând și aprofundând cele afirmate până aici
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
și dragostea, urmate de nu mai puțin de alte 27 de vir �tuți. Mai reduse ca număr, virtuțile sufletești sunt specificate de Sfântul Maxim Mărturisitorul destul variate (15 la număr), începând cu iubirea și smerenia și încheind cu lipsa de mândrie și străpungerea inimii. De remarcat faptul, că în ambele texte nu este pomenită recunoștința ca virtute, dar ea este implicată, cum vom vedea mai tarziu, în cele deja exprimate. În schimb, o găsim adeseori prezentă în alte cugetări ale sfin
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]