2,197 matches
-
pe rînd, fiindcă toți voiau să cîștige, se gîndeau numai cum să facă să cîștige și veneau În fugă, alergau ca nebunii, nu se mai gîndeau la nimic altceva, nu mai erau În stare să socotească, Își deschideau portofelul În fața măicuței Încîntate să-i vadă cît sînt de șmecheri, cum păstrau banii cei mai mari pentru la urmă... Șșșșșșșșșș, maica Mary Joan face din nou socoteala pe rînduri... șșșșșșșșș... nu! nu! nu! nu! nu!, rîndul al patrulea nu putea să cîștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cutie și tacatacatacatacataca și din nou copiii se repezeau spre ea cu bani de hîrtie, nimeni nu mai dădea acum monezi, acum dădeau hîrtii, de zece, de cincizeci, ce froumosa!, una de o sută și ei erau Încîntați de accentul măicuței Mary Joan, ce froumosa !, rîndul al treilea cîștiga și de data asta, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa!, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa! și mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa! și mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate, era de neuitat măicuța fotbalistă, Întotdeauna grozav de veselă și de drăguță. Apoi maica stareță plecă luînd pușculițele și cutiile cu bani de hîrtie, ÎÎÎÎÎÎÎc, icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel, le spuse măicuța fotbalistă Închizînd ușa. Puteți să vorbiți, dar fără gălăgie“ și ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre dreapta, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea mult de Împărțirea premiilor. Și Susan era Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean și măicuța Mary Agnes stătea alături de el. Și acum măicuțele parcă știau că la anul trecea la Markham și nu-l mai iubeau ca Înainte, sau poate era numai o simplă impresie, fapt e că a asistat fără prea mult chef la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean și măicuța Mary Agnes stătea alături de el. Și acum măicuțele parcă știau că la anul trecea la Markham și nu-l mai iubeau ca Înainte, sau poate era numai o simplă impresie, fapt e că a asistat fără prea mult chef la Împărțirea premiilor. Mai bine ar fi fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe la șase jumătate apăru camionul orchestrei, aducînd pianul și orga. De la o fereastră de sus, Julius văzu cum transportă pianul spre interiorul palatului și coborî În fugă să vadă dacă era cu adevărat la fel cu cel la care cînta măicuța Mary Agnes. De Îndată ce-l lăsară jos În colțul pe care urma să-l ocupe orhestra, pe un podium, Își aduse un scaun și se așeză să cînte unul din exercițiile care niciodată nu-i ieșiseră cum trebuie la Academia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa? Ești tu retardat, dar nici chiar așa. În plus, mi s-a spus că Îți bagi nasurile, care În cazul tău sînt multe, Într-o grămadă de probleme care nu te privesc. Semn rău... Ce șmecherie ai Învîrtit cu măicuțele? Te bucuri de vreuna din ele? CÎt mai cer la ora asta? — Eu respect cururile altora, domnule inspector, mai ales dacă stau sub claustrare. Poate că, dacă și dumneata ai prefera să faci la fel, ai economisi o țîră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i spună, Însă Fermín Îi sări În ajutor, În sfîrșit păstrînd măsura. — Vă Înșelați, stimate domn. Zorrilla e un dramaturg. Poate că vă interesează don Juan. Are multe daravere cu fuste și, În plus, protagonistul se cordește cu o măicuță. — O iau. Se Însera cînd metroul m-a lăsat la poalele bulevardului Tibidabo. Silueta tramvaiului albastru se ghicea printre faldurile ceții dese, vineții, Îndepărtîndu-se. Am hotărît să nu mai aștept să se Întoarcă și am făcut drumul pe jos, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un hoit care umblă, căruia Îi e foame, care duhnește și care refuză să moară. CÎnd și cînd, Fumero și oamenii lui mă arestau și mă acuzau de cîte-un furt absurd sau că ademeneam fetele la ieșirea unui colegiu de măicuțe. Încă o lună la pîrnaie, bătăi și apoi iar În stradă. N-am Înțeles niciodată ce sens aveau farsele astea. Pe cît se pare, poliția găsea de cuviință să dispună de o sumă de suspecți pe care să pună mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin acea galerie de disperări, am dat peste maica Emilia, una dintre călugărițele care administrau azilul. Ne-a aruncat o privire sulfuroasă. — Mi-au spus internii că dumneavoastră ați strecurat aici o individă și că acum vor și ei una. — Măicuță prealuminată, drept cine ne luați? Prezența noastră aici este una strict ecumenică. TÎnărul domn aici de față, care mîine va deveni bărbat În ochii Sfintei noastre maici Biserica, și cu mine am venit să ne interesăm de interna Jacinta Coronado
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
minute, lăsîndu-l pe bătrînel sleit, În brațele lui Morfeu. CÎnd am ieșit, Fermín i-a plătit dublu, Însă ea, cuprinsă de milă În fața priveliștii tuturor acelor nenorociți uitați de Dumnezeu și de dracul, a ținut neapărat să-și doneze onorariul măicuței Emilia, ca să li se dea cîte o gustare de ciocolată cu gogoși, fiindcă ei asta Îi alunga Întotdeauna suferințele vieții, această ticăloasă peste ticăloase. — Io tare mi-s simțitoare. Uită-te și ’mneata, dom’ Fermín, la sărăcuțul ăsta... Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de mii! O sută de mii! Am văzut cu ochii mei cum au fost împachetați! Măicuță! Milostivo! Poruncește să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de mii! O sută de mii! Am văzut cu ochii mei cum au fost împachetați! Măicuță! Milostivo! Poruncește să-i scot eu din cămin: intru cu totul, îmi bag în flăcări capul alb! Soția mi-i bolnavă, n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai puternic este mama Volga. El numește până și marele drum de la Moscova la Vladimir: Nașa matușca Vladimirskaia! Scumpa noastră mamă, marele drum de Vladimir! El dă animalelor domestice și, în mod special, cailor nume de rude, cum ar fi măicuță, frățior etc.” (Haxthausen, 1853, vol. III, 150-151). „Rușii (...) se folosesc de același termen pentru a-l aborda pe tatăl lor adevărat, starosta, pe boier, pe țar și în fine pentru a se adresa lui însuși Dumnezeu; și anume batiușca (tată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
unit pe Andrew Macfarlane și pe Elspeth Ross. Elspeth și sora ei au fost invitate de băieții familiei Johnstone la mănăstirea Melrose să vadă ruinele și, după cum a spus Petie Johnstone, „să-și imagineze cum își duceau zilele călugării și măicuțele de atunci“. Fetele nu speraseră asta, dar fiind într-o dispoziție bună (și pentru că băieții Johnstone erau fii farmacistului și aveau posibilități materiale) tatăl lor le dăduse voie să se ducă. Când fetele dăduseră la o parte draperiile în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământul, lucrează în livezi. Ce să mai vorbim, odată cu sosirea primăverii a crescut și puterea de muncă a oamenilor. Elevii sunt acum în vacanță. Au timp destul să se bucure de frumusețile primăverii și își amintesc cu plăcere de ziua măicuțelor lor și a mărțișorului. Așteaptă cu nerăbdare ouăle roșii, adică Sfintele Sărbători de Paște. Și iată cât de multe bucurii ne oferă primăvara. Este cu adevărat un anotimp foarte frumos, care trezește întreaga natură la viață și care merită cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tine, de surori și de prieteni nu-mi dă pace, dar oricât aș vrea să plec, acest lucru nu este cu putință. De-abia aștept să mă întorc acasă, să te pot vedea din nou, să te strâng în brațe, măicuța mea cea iubită. Cu multă dragoste, Fiul tău, George Tiberiu Țârdea, clasa a V-a A Năsăud, 25 februarie, 1884 Draga mea mamă, Sunt eu, fiul tău, George. Îmi este tare dor de tine, îți spun de la începutul acestei scrisori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mihail Sadoveanu). El știe cu siguranță că, după moarte, viața va continua sub alte forme. Existența lui se va prelungi într-un cadru cosmic, de o asemenea măreție, încât la moartea lui nu va mai fi necesar acel bocet al măicuței bătrâne. El știe sigur că, după moarte, își va continua meseria lui de cioban. Moartea dobândește sensul unei căsătorii cosmice, sugerând solidaritatea românului cu natura. Mulți cercetători au considerat acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții în cosmos
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ascundă la negru zăvoi, nici să se apere cu unul dintre cei mai buni câini ai săi, el doar să-i fie îndeplinit testamentul din care se deduce dragostea față de oi, de câini, dragostea față de artă și iubirea nemărginită față de măicuța bătrână. Ciobanul nu vede moartea ca pe o babă cu mantie neagră și cu o secure în mână, ci, el o transformă într-o mândră crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul s-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu spor la două cărți deodată, invitațiile în străinătate, picnicul pe zăpadă, cu ceai fierbinte și cozonac, pe care l-am pregătit pentru prietenele mele în parcul botanic, pagina cu poeziile scrise de Carmen acum o lună în hospice, la măicuțele franciscane și pe care i-am aranjat-o în tipografie, ca s-o vadă, bucuria și speranța ei când a ținut în mâini șpaltul. Nu știu de ce, mă gândesc că toate astea au fost atrase de drumul uluitor pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
nostru", și căruia mama îi săruta mâna. O schimbare adâncă, un fel de revoluție a stârnit în viața lui Apostol sosirea tatălui său. Peronul gării era înțesat de oameni, domni și țărani din împrejurime. Copilul se agăță disperat de fusta măicuței, așteptând parcă o minune îngrozitoare... Apoi trenul a sosit și s-a oprit scârțâind foarte urât, și dintr-un vagon s-a coborât Bologa, în haină neagră, cu capul gol și o barbă mare castanie, crescută în temniță, s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sufletul îi era atât de plin de fericire, că ar fi fost bucuros să moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască... Când se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de plâns. Vedenia lui Apostol dădu prilej la oarecare controverse în casa Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tare rugăciuni fierbinți, dimineața și seara, în genunchi, cu ochii la icoana cea veche din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul Dumnezeu, care șade pe nouri albi, pe tron de aur... Toate au rămas cum au fost odinioară, numai măicuța a cărunțit puțin și a dobândit cine știe câte zbârcituri fine în colțurile ochilor plini și azi de focul credinței, pe când el, Apostol, parcă-i un străin ori parcă a căzut într-o lume străină. Doamna Bologa îi ceru să-i povestească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]