3,738 matches
-
făgăduială a acesteia. Urmarea e risipa: o fragmentare ineficientă În parcele individuale”. Ordinea pur formală era cel puțin la fel de important ca și adaptarea la epoca mașinismului. „Arhitectura”, insista el, „este acea artă superioară tuturor celorlalte care atinge o stare de măreție platonică, de ordine matematică, de contemplare, de receptare a armoniei ce domnește În relațiile emoționale”. Simplitatea formală și geometrică și eficiența funcțională nu erau două obiective distincte Între care trebuia găsit un echilibru. Dimpotrivă, prima era o condiție pentru obținerea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
autoritatea trecutului sau viitorului. Capitalele coloniale au fost concepute ținându-se cont de aceste funcții. New Delhi, proiectată de Edwin Lutyens, este un exemplu elocvent de capitală dornică să Își copleșească supușii (și probabil și propriile autorități) prin mărime și măreție, cu axele sale pentru parade menite să demonstreze puterea militară și cu arcurile sale de triumf. Noul (New) Delhi era conceput astfel Încât să fie o negare naturală a ceea ce devenise Vechiul (Old) Delhi. Unul dintre obiectivele centrale ale noii capitale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic și istoric, teribila și terifianta măreție”. Alte patru cărți au drept obiect spațiul culturii ruse: Dostoievski. „Tragedia subteranei” (1968), Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad (1972), Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi (1977) și Romanul unei drame: Lev Tolstoi (1991). Dostoievski și Tolstoi se înscriu, din nou
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
asupra Bibliei, Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia ș.a.), ca și în scrisori, el vădește, de asemenea, mari însușiri de prozator. Se întâlnesc aici, într-o alternare deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și elevată aspirație spre sublim și frumuseți abstracte, alături de invective și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
de valoare, imputația de „logoree”. Din aceeași viziune, substanță și poetică sunt închegate subiectele și protagoniștii pieselor de teatru publicate de I. Vlad Țepeș este o tragedie grandioasă, de tensiune dramatică, aducând în prim-plan un erou de anvergura și măreția extramundană a marilor figuri daimonice din dramaturgia eminesciană (Andrei Mureșanu, Decebal). Deși în compunerea personajului infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I.
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
Revolta împotriva destinului românesc și atmosfera de „decrepitudine și inerție“ • Ibidem, p. 22-23. l-au condus pe tânărul Cioran, în mod paradoxal, la fascinația revoluției bolșevice, în care descoperea semnele unui destin major, caracterizat prin „frenezia industrializării“, mistica lumii urbane, măreția absolută a unui salt istoric și „discontinuitatea ca o manifestare vitală“11. Adică exact ingredientele istorice care, în viziunea lui Cioran, lipseau românilor din epoca sa. Peste doar câțiva ani, ne întrebăm cum va fi evoluat Emil Cioran, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea; și de a-l fi avut în formă constructivă, ardentă, fără sarcasm steril. Peste tot, în
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
reprimă pornirea spre păcat și respinge, cu o putere aproape neomenească, chemările adoratei. Preotul își asumă virtutea cu prețul de a o vedea pe Borivoje dându-și sufletul chiar în timpul spovedaniei. Implicându-se în trăirile personajelor, naratorul atribuie situației o măreție apoteotică („Ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca să se împlinească, se împlini sub condiția atotdivină și atotcurățitoare a religiei lui Iisus Cristos”), însă analiza (fie și la modul discursiv) a zbuciumului lor interior aduce în prim-plan, irepresibil, omenescul. Cu toate că
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința în Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului nu sunt îndreptate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să ne sprijinim pe autoritatea a doi mari cercetători care au subliniat semnificația particulară a domniei lui Justinian. Georg Ostrogorsky scria: „Pentru ultima oară, vechiul Imperiu Roman și-a desfășurat toate forțele sale și a trăit o ultimă perioadă de măreție, atât din punct de vedere politic cât și cultural. [...] În literatură și în artă, sub veșminte creștine, vechea cultură a cunoscut o nouă înflorire care avea să fie urmată curând de o lungă perioadă de decadență culturală. Perioada lui Justinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pământești care-i asemănătoare celei cerești (1); el e plasat într-o poziție inaccesibilă oamenilor din cauza măreției împărăției pământești (8); deși e la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din funcția sa (21); în epoca lui Justinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin”, „izbucnește, descumpănind ca o mustrare, în gelidul, asepticul spațiu de la British Museum”. Măreția artei grecești, conchide cu satisfacție nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită nici de iconoclastele avangardisme ale lui Dalí și Man Ray, nici de publicitatea modernă care le folosește în scopuri comerciale. O mențiune specială merită eseul Corpul uman - „Défense
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
biruie până la urmă. Bătrânul moare, nesuportând lovitura, iar sfârșitul lui înseamnă și falimentul unei mentalități rigide, înțepenită în dogme. Deși mai discretă ca prezență până aproape de final, figura lui Manasse e, în felul ei, impunătoare, dramaturgul încercând să îi sugereze măreția printr-un patos ca al vechilor profeți. Un personaj pitoresc, guraliv și impertinent, cam fricos și bețiv, uneori bufon, alteori cinic, însă minte ascuțită, manevrând abil pilde și vorbe cu două înțelesuri, glumind întruna, când cu haz amar, când mai
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
Școlii de Științe Politice și Administrative (1891) și grefier la Consiliul de Război din București, R. e un autor zelos de compuneri dramatice minore. Piesa în versuri Smârdanul și Vidinul (1878), scrisă pe un ton înalt, de odă, exaltă fie măreția trecutului, fie bravura ostașilor români care, ca în ciclul Ostașii noștri al lui V. Alecsandri, merg la război cântând și se bat cu o frenezie învecinată cu euforia, încingând o „horă a libertății”. Hiperbola, solicitată din plin, nu aduce un
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
publica însemnările de călătorie pe care le adună în volumul Note din Grecia (1938), socotit „o mărturisire de credință clasică” (G. Călinescu), umanistă, exprimată încă din mottoul din Renan: „Il y a un lieu où la perfection existe...”. Călătorul admiră măreția, armonia, echilibrul, perenitatea artei eline: „Arta grecească, radioasă arătare ce se înfățișează de pretutindeni pelerinului pe Acropole, nu are început, nici sfârșit. Ea s-a născut o singură dată pe pământul fericit al Eladei și de atunci meșterii cei mai
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Acropole, nu are început, nici sfârșit. Ea s-a născut o singură dată pe pământul fericit al Eladei și de atunci meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic să afle secretul pierdut al creației sale.” Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
felul în care el își reprezintă existența umană. Arta scriitorului e aceea a acumulării calme de amănunte aparent insignifiante, dar reușind să inculce treptat, în chip copleșitor, sentimentul scurgerii vieții. Poezia, greu perceptibilă imediat, crește și se impune progresiv, prin măreția ansamblului. „Frazele, considerate singure - scrie G. Călinescu -, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” Ion înseamnă o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă și față de
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
de sânge. Dumnezeu a predestinat, iar omenirea așteaptă mult de la rasa noastră, simțim lucruri mărețe În sufletele noastre.7 Mulți americani continuă să se vadă drept popor ales, iar America - drept pământul promis. Ei cred că America este destinată pentru măreție, calea americană considerând-o a fi calea Domnului. Însuși succesul nostru este dovada clară că am fost Într-adevăr aleși. Dumnezeu ne-a răsplătit desigur pentru credința și serviciul nostru cu cea mai prosperă și puternică națiune de pe Pământ. Majoritatea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o diferență. Europenii mă Întreabă adeseori de ce americanii sunt atât de optimiști În ceea ce privește viitorul lor. În mare măsură, este ideea de a fi un popor ales care Îi face pe americani etern optimiști. Nu avem Îndoieli că suntem destinați pentru măreție atât ca indivizi, cât și ca națiune. Ne face să fim mai dispuși decât alte popoare să acceptăm riscuri, deoarece credem că suntem păziți, protejați și destinați să reușim. Ofilirea eticii muncii În America Cu toate că ideea că sunt un popor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și eroine proprii și momente de grea Încercare din trecut, adeseori reiterate prin ritualuri elaborate. Într-o lume seculară din ce În ce mai nemulțumită, statul-națiune trebuia să creeze o imagine puternică a unui popor care Împărțea un trecut nobil și era destinat pentru măreție În viitor. În același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune utopică suficient de convingătoare a viitorului pentru a câștiga loialitatea subiecților săi, mai apoi a cetățenilor săi. Drumul spre nemurire nu mai viza acceptarea lui Hristos ca salvator, ci
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și generație trebuie să fie Întotdeauna la fel de liberă să acționeze, ca și epocile și generațiile care le-au precedat 44. Noul vis european este foarte diferit. Nu Împărtășește pasiunea visului american inițial, cu viziunea unui popor ales, tânăr și destinat măreției. Este mai puțin evanghelic și mai răbdător. Obiectivul lui este armonia, nu hegemonia. Se referă la o lume viitoare În care oamenii pot să trăiască În pace unii cu alții, pot să se bucure de o viață de calitate și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Noua știință nu elimină raționamentul și utilitatea În abordarea lumii naturale, dar condiționează parțial aceste valori cu empatia și valoarea intrinsecă. Acest lucru este cel mai vizibil În tratamentul Uniunea Europeană aplicat celorlalte ființe vii. Mahatma Ghandi a remarcat odată că „măreția unei națiuni și progresul ei moral pot fi judecate după modul În care tratează animalele”57. Opinia lui este Într-un contrast profund cu credința lui René Descartes potrivit căreia animalele sunt numai „automate lipsite de suflet”, resurse care trebuie
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
plata îndoită a haraciului sau lupta cu o împărăție imensă, țara - chemată să ratifice hotărârea sfatului și a divanului - se rostește, fără ezitare, pentru război. Ce caracterizează toate actele și gândurile aprigului voievod și le încadrează într-un nimb de măreție e credința nestrămutată în biruința cauzei căreia și-a consacrat existența. Aflat pe câmpul de luptă, socotește războiul ca și câștigat, trăind anticipat emoțiile victoriei. Nu îl sperie nici vestea venirii tătarilor în ajutorul turcilor, incomparabil mai numeroși decât moldovenii
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
ca un drog: „Scriu aceste însemnări pe genunchi, sub traiectoriile obuzelor, în dansul ritmic al mitralierelor, neștiutor de ziua ce vine și simt o voluptate necunoscută de nimeni.” Alerte, precise, bărbătești, înspicate cu pasaje lirice, pătrunse în egală măsură de măreția faptei și de grozăvia ei, Însemnările... constituie un document propriu-zis, dar și unul de literatură scrisă la cald. Convins de necesitatea transpunerii operelor literaturii universale în românește (în facultate i se acordase Premiul „Hillel” pentru lucrarea Traduceri românești din poezia
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]