KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie. Grigore Popa clipi nervos și scoase nasul din fular. ― A... Ați venit... E drăguț din partea dumneavoastră... ― Condoleanțele mele! ― Mulțumesc. Simula destul de neîndemînatic surpriza și maiorul se miră de ce o face. Melania Lupu le surâse dulce, asigurîndu-i cu mâna că termină imediat. ― Cred că am răcit, spuse Doru Matei. Mi-e îngrozitor de frig. Îi observă pe cei doi și-i salută sobru. Grigore Popa își trase

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
răcit, spuse Doru Matei. Mi-e îngrozitor de frig. Îi observă pe cei doi și-i salută sobru. Grigore Popa își trase mai adânc căciula peste urechi. ― Nu-i de mirare. Cred că sânt cel puțin minus 30 de grade. Domnul maior a ținut foarte mult să ne prezinte condoleanțe la cimitir. Trebuie să recunoaștem, gestul e delicat. ― Cum nu se poate mai delicat, completă sculptorul ironic. ― N-am văzut-o pe domnișoara Scurtu, constată Cristescu. Bătrânul își împinse buza de jos

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
cumva pieziș pe buclele albe, îi dădea un aer de neașteptată cochetărie. Gerul îi înflorise obrajii. Biata fată! Ținea extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în asemenea împrejurări... Se îndreptară spre ieșire. Bătrâna continua să vorbească, înșirînd banalități convenționale. ― E atât de trist pentru noi toți! Ne obișnuiserăm împreună. Cred că ați trăit și

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Grigore Popa. Lui Cristescu i se păru că bătrânul tremură mai mult de frica unei răceli decât de frig. ― Faci dumneata gestul ăsta? Nu-i a bună, constată Doru Matei. ― Sîntem cu mașina, vă putem conduce până acasă. ― Lăsați, domnule maior! mârâi bătrânul. Ne ajunge că ne-am plimbat cu dricul! Acu' să ne urcăm și în duba Miliției! E prea mult pentru o singură zi. ― Vai! sări Melania Lupu căutând ochii lui Cristescu, sînteți atât de amabil! Nici nu vă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă, fără dubă, chestia e să ne cărăm! Trage al dracului stațiunea asta! Zări un taxi și ridică

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Cristescu începu să rîdă: ― Am să trec diseară pe la dumneavoastră. Vreau să discut neapărat cu domnișoara Scurtu. Evident, dacă nu vă deranjez! Bătrâna păru o clipă descumpănită, mai mult o impresie, apoi declară senină: ― Nici gând să ne deranjați, domnule maior. Ne va face multă plăcere. Vă așteptăm negreșit. Draga Valerica! Va fi încîntată că vă ocupați de ea. ― Bate câmpii cretina, mormăi cu spatele întors Grigore Popa și intră în mașină. Matei se lăsă greu pe canapea. Comentă printre dinți

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
arătă din ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu cel mai fermecător surâs spre Cristescu și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri, bere, bea cafeaua cu zahăr ca oamenii, nu-i era teamă de cântar, n-auzise în viața lui de zaharină, dieta clinicii Mayo, "puncte", "fără sare și grăsimi". Ca toți oamenii

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
de acord Matei. Ne batem capul de pomană. Oricum, n-avem altă soluție. Ziceai că știi tabinet? Bătrâna își strânse buzele. ― Cred că am făcut o greșeală. Grigore Popa o privi iute. ― O greșeală, repetă Melania Lupu. I-am spus maiorului că Valerica a plecat de dimineață la birou. ― Ei și? ― Răspundem noi de ce i se putea întîmpla pe drum!? Melania Lupu zâmbi nervos: ― Ei știu că nu a plecat. Locuința e supravegheată. Sânt convinsă că e! Da... O greșeală de

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
a sculat. Zâmbi scuzîndu-se parcă: Nu-i place s-o trezești brusc. Mititica de ea e tare nervoasă. Muncește mult. ― A venit tîrziu? ― Cine? " Procedeul clasic de a câștiga timp", își zise Cristescu. ― Domnișoara Valerica, firește. ― N-am idee, domnule maior. De obicei vine la 4, 4.30, or noi ne-am întors de la cimitir după 5. Are astenie și medicii i-au recomandat să se odihnească. Cristescu aruncă o nadă. ― Poate că vrea să doarmă în continuare, până dimineață. Credeți

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
palmele încîntată: Ne plac atât de mult! ― Atunci mai aștept. Desigur, dacă nu deranjez... ― Se poate? Cu plăcere! Noi, bătrânii, ne bucurăm când cineva e dispus să-și piardă puțin timp în compania noastră. ― Exagerați... ― Știți bine că nu, domnule maior. Sîntem plicticoși, vorbim numai de boli, și uneori chiar adormim. Nu vreți o cafea? Cristescu refuză fără convingere și bătrâna se îndreptă spre bucătărie. Întrebă din ușă: ― Cu rom? ― Foarte puțin. Privi un timp pereții, între ferestre atârna o litografie

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
așternu stupoarea. ― Nu vă simțiți bine, domnule Matei? ― Ba da... Înghiți în sec și încercă să rîdă: E all right! Cristescu se întoarse preocupat în hol. " Ce s-a întîmplat cu Valerica Scurtu?" Când se întoarse, bătrâna îl găsi pe maior vorbind la telefon. ― Bun, dragul meu. Bănuiesc că în jumătate de oră... Sigur că da... Te aștept! Puse receptorul în furcă și-i zîmbi: ― Mi-am permis să abuzez de ospitalitatea dumneavoastră. ― O, nu face nimic. ― Am nevoie de colaboratorul

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare? ― Excelentă! ― Domnul Matei m-a învățat să fac cafeaua cu zahărul separat. Mie mi se pare totuși că pierde din gust. ― E un băiat simpatic, spuse Cristescu sorbind din ceașcă. ― Fără îndoială. Și-i atât de

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai fantezist! Maiorul o examină amuzat: ― Adică? ― Să fac ceva deosebit, zilele să se individualizeze. De pildă lunea, sau miercurea, ori duminica viitoare să nu semene cu cele de săptămâna trecută sau de acum doi ani. Să-mi aducă, să-mi poată aduce

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
că n-a știut să trăiască... Iar eu... E curios ce mi-a venit! ― Ați avut câteva zile grele. Veți intra însă în normal și... ― Sper! Își privi ceasul îngrijorată. E 8. Ce-o fi cu Valerica? Se uită la maior cerîndu-i parcă sfatul. ― Dacă o s-o întrebați, probabil că o să vă spună. Bătrâna se ridică vioaie. ― Am să încerc. Nu-mi place somnul ăsta. Mi-e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită de ușă, apoi bătu mai insistent. Privi contrariată spre maior și chemă cu glas tare. ― Valerica! Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
așteptând câteva clipe cu urechea lipită de ușă, apoi bătu mai insistent. Privi contrariată spre maior și chemă cu glas tare. ― Valerica! Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din hol căzu pe divan. Se vedeau cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu s-a întors. Mă întreb unde poate să

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
întreb unde poate să fie?... Cristescu oftă. Acum știa precis că Valerica Scurtu nu mai există. Și sinuciderea lui Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi roșu la față cu ochii strălucitori. ― A început să ningă! E minunat! Maiorul își aminti de un decembrie prin '48 sau '49... Era student, îndrăgostit până peste urechi de-o colegă subțirică. Semăna puțin cu o pasăre. O chema Kuky, de fapt Zoe, dar părea o chestie pe atunci să ai doi de

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul. ― Regret, doamnă... ― Îmi dau seama că nu aveți încredere în noi. Nu mă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
pe care-l dovedea în orice împrejurări: o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia. Melania Lupu își îndreptă părul la tâmple. Obrajii îi ardeau. ― Domnule maior, îmi pare extrem de rău, sânt o grămadă de amănunte fără explicație. ― Credeți? ― Presupun că există vreuna, desigur, dar mie nu-mi trece prin minte. Și firește, toate acestea se îndreaptă împotriva mea, a lui Doru, a domnului Popa. Ne suspectați

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
că noi am omorît-o. ― Vorbiți mereu în numele tuturor... ― Nu sânt singura bănuită. Cristescu oftă. ― Stimată doamnă, Valerica Scurtu nu a plecat de acasă și, ca să fiu mai precis, nici nu intenționa s-o facă. ― Cum puteți fi atât de sigur? Maiorul făcu câțiva pași prin încăpere. Se opri zâmbind apoi își reluă plimbarea. ― Extrem de simplu. Nu pot să cred că a plecat, de fapt fugit, e sugestia dumneavoastră, apropo de dispariția în noapte fără să anunțe pe nimeni, fără să lase

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
e un fleac, că în general nu ia în serios micile indispoziții. Lângă ușă se întoarse și aminti amabilă: ― Când aveți nevoie de mine, nu vă sfiiți să apelați. Nu mă culc niciodată înainte de 12. Zâmbi chinuit. Succes. ― Mulțumesc, doamnă... Maiorul intră în bucătărie unde se afla Azimioară. ― Ce se aude? Locotenentul ridică din umeri. ― Nimic deocamdată. ― Deocamdată... Mai speri? ― Firește. ― Aruncă o privire și în camera lui Vâlcu. ― M-am uitat! Interior clasic. Un om de bun gust care avea

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior închis cu lăcățel. Peretele de deasupra mașinii era umplut cu

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
spânzurată de ceafă într-un cârlig. Urmau urări grațioase scrise în caractere arhaice: "Poftă bună, Valerica!", "Bon appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai departe. ― E un tip glumeț, vorba bătrânei... Maiorul râdea cu lacrimi: ― Pot să-mi imaginez ce-a fost când au dat cu ochii de drăcia asta. ― Hm, făcu locotenentul alb la față, eu unul știu că nu mai mănânc diseară. Grigore Popa îl primi cu o mină posomorită

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]