16,589 matches
-
accentelor legate de pronunție. Așadar un periplu în cinci etape culminînd cu un codex, adică cu o antologie definitivă de scrieri în litera cărora se află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
scrieri în litera cărora se află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina plantei) și apoi cele de pergament (piele de vită, capră, oaie sau cerb). Și astăzi, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
mult mai ușor de manipulat decît clasicul sul de pergament: în plus, codexului i se pot număra paginile, poate fi deschis ușor cu o singură mînă, poate fi transportat și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
deschis ușor cu o singură mînă, poate fi transportat și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
Atunci. Își descheie încet vestonul la piept și scoase, din buzunarul din dreapta, Baraka: poza alb-negru, boțită și pătată, din adâncul unei imposibile copilării." (pag. 569) Nu este o figură de stil: cred sincer că scrierea Orbitorului a început, subconștient, o dată cu manuscrisul Nostalgiei. E momentul în care poetul Mircea Cărtărescu își încheie orgolioasele tribulații de meloman și de beatnik (derivat din mișcarea beat și sovieticul satelit sputnik) pentru a se angaja organic și furibund în scris, când mecanica artificiilor postmoderniste sublimează într-
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Ca să nu mai punem la socoteală difuzarea profund atomizată, care plasează Editura Universității din București undeva către marginea oricărei competiții cu Humanitas, Polirom, Cartea Românească, Corint, Brumar și chiar - pe drept cuvânt - Vinea. Până la urmă însă, pentru cei obișnuiți cu manuscrisele ilizibile sau cu veșnicele erate din tipăriturile anilor anterevoluționari, acestea toate n-ar fi tocmai piedici definitive în calea textului. Numai că deficiențele studiului Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka nu se opresc cu strictețe la nivelul epidermic al design
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
nu de mult, pe larg într-un articol din România literară.12 Am mai avut și alte proiecte temerare sortite eșecului. Unul dintre acestea a fost editarea Jurnalului. Primind încuviințarea autorului (la 11 aprilie 1980) am început demersurile pentru obținerea manuscrisului. Alexandru Rosetti, urmând să plece în Anglia a acceptat să-mi aducă textul (la proiectata mea ediție se asociase și Liviu Călin, prieten al marelui lingvist). Nici el și nici Gheorghe Bulgăr - profesor la Universitatea din Lyon - n-au reușit
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
ediție se asociase și Liviu Călin, prieten al marelui lingvist). Nici el și nici Gheorghe Bulgăr - profesor la Universitatea din Lyon - n-au reușit să-și îndeplinească "misiunea". Mac Ricketts mi-a expediat până la urmă prin poștă o fotocopie a manuscrisului ce-i fusese înmânată de Eliade. Ca să am șanse de reușită îmi luasem unele măsuri de precauție. }inând seama că volumul era intitulat Fragmente de Jurnal mi-am permis să omit două pagini, fără să le marchez prin blestematele croșete
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
și, nu în ultimul rînd, ca portret psihologic al epistolierului. Aflat în refugiu în Moldova natală, la moșia Lungani, scriitorul în vîrstă de 75 de ani se arată îngrijorat de lucrurile rămase în casa din București, în special de soarta manuscrisului inedit Amintiri de la Junimea. Mai liniștit cînd află că acesta a fost "salvat" de Jean Socec, îi pare rău de celelalte bunuri ale lui, jefuite de ocupanți: "Știu că la mine în casă au stat întîi niște automobiliști care au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
să-și editeze albumul Xilografii, pe teme religioase. În urma amnistierii de la începutul anilor '60, i se mai publică sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în "Viața românească", "Luceafărul", "Steaua" ș.a. Ar fi făcut demersuri pentru a tipări un volum, depunând chiar manuscrisul la o editură, și fusese primit în Uniunea Scriitorilor din România. A murit la 16 septembrie 1984, în București După 1989, în revistele "Jurnalul literar" și în "Viața românească" i se tipăresc cîteva dintre conferințele ținute la Radio, precum și poezii
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
literatura unei nații e în declin, e fiindcă nația aia s-a atrofiat și a intrat în decadență. A răspuns că de unde până unde ideea asta, dar în general era de acord. Nu mă lăsa niciodată să-i citesc paginile manuscrisului. I-am repetat că un om care are puțină minte nu scrie la o mașină așa de veche. Dar îl vedeam așezat la mașina de scris și mă simțeam liniștită. Îmi spunea că țăcănitul clapelor mașinii de scris îl ajuta
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la marginea șoselei. Era goală; camionul și gunoierii scheletici, cu măști de pâslă neagră, trecuseră în zori lăsând în urmă o coloană de praf și dispărând cu manuscrisul meu. Nimeni din hotel nu știa unde. Va trebui să urc în camionul următor, să găsesc locul și să caut. Până atunci trebuia să fac ceva, să omor timpul pe care, vai, nu-l puteam da înapoi ca să-mi recuperez
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
meu. Nimeni din hotel nu știa unde. Va trebui să urc în camionul următor, să găsesc locul și să caut. Până atunci trebuia să fac ceva, să omor timpul pe care, vai, nu-l puteam da înapoi ca să-mi recuperez manuscrisul. Mai întâi am vomitat, apoi m-am dus să lucrez sub motor. În timp ce smulgeam șuruburile înțepenite, vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte mizerii. Revedeam prima pagină
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
a scânteiat ca argintul viu, apoi valul grețos al soarelui a înecat totul. Patronul ne-a adus două lopeți. Era la curent, își amintise chiar o întâmplare: în cursul masacrelor din timpul Separării, un prieten de-al lui pierduse un manuscris - apoi "a petrecut ani în șir ca să refacă, să-și reamintească, să rescrie... și, credeți-mă, nu a fost o plăcere". Cu burta plină de ceai fierbinte, cu lopețile pe genunchi, ne-am așezat pe marginea drumului așteptând camionul gunoierilor
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Polirom), "genocidul iernii viitoare" (p. 189), "suspiciunea generalizată" (p. 286, 322, în aceeași ediție) sau mențiuni referitoare la "ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă" (p. 291). Alte asemenea episoade nu aveau cum să figureze într-un manuscris înaintat unei edituri în 1986: Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporu-lui-model și amenințând dușmanii poporului-model" (p. 292-293). Sunt, în mod cert, sarcasme adăugate. Versiu-nea inițială, în varianta tipărită, a mizat pe performanța criptării sau ermetizării
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
nu-și pierde vremea își încep "scotocirile" pe la orele șase dimineața: "Atunci au irupt gîndacul Boțârlan + insectele Chirilă și Poncu în garsoniera mea, inițiind cotrobăitul sistematic al biografemelor, fotografiilor și sulurilor de hîrtie igienică, în căutare de senzațional sau de manuscrise dăunătoare Administrației Scornimicitoare; atunci va fi urmat interogatoriul încrucișat din Sărărie, în cadrul căruia asumam bărbătește maternitatea la cîteva episoade foiletonice, foarte tonice, erotice și aretice, precum Dictotaurul ori Ascensiunea lui Iordache Leahu poate fi oprită". Tonul șugubăț se dorlotează în
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
o facem), romanul ei de debut, Săpunul lui Leopold Bloom, a fost scris între septembrie 1986 și octombrie 1989. Prima sa ediție a apărut în librării abia în 1993 și este de presupus că autoarea s-a mai uitat peste manuscris înainte de a-l trimite la tipar. Că așa stau lucrurile o dovedesc multe dintre soluțiile stilistice ale autoarei, de neimaginat în literatura scrisă sub preceptele moralei socialiste. Savuroasa descriere a varietății morfologice a organelor sexuale expuse la plaja nudiștilor este
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
anecdote, că Raiu-i plicticos peste măsură - că fericirea însăși e-un decor final cuprinde, pe cîtă temere, pe-atîta ispită. De care se lasă încercat Ilarie Voronca, scriind, în franceză la vremea lui, un Mic manual de fericire perfectă. Rămas în manuscris, îi este încredințat de doamna Colomba Voronca lui Sașa Pană, care îl face să apară în ediție bilingvă, în '73, la Cartea Românească. Voronca, acela din prefața prietenului, e orice, numai un dezamăgit nu. Probabil că nu se purta, și
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
nevoia să-și citească opera, oferind cititorilor propria selecție. Privindu-vă în "oglindă", cum vă descoperiți, ca poet, la mai bine de treizeci de ani de la debut? - Poetul nu are vârstă, nu-mi amintesc de debut, mi-amin-tesc doar de un manuscris pe care l-am pierdut aflându-mă la Lacurile Plitvice (acum în Croația). Manuscrisul se intitula Menire. Făceam curte unei domnișoare (asta era menirea poeziei). Astăzi, însă, nu mai pot face curte, deoarece și cele mai înzestrate muze au devenit
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
vă descoperiți, ca poet, la mai bine de treizeci de ani de la debut? - Poetul nu are vârstă, nu-mi amintesc de debut, mi-amin-tesc doar de un manuscris pe care l-am pierdut aflându-mă la Lacurile Plitvice (acum în Croația). Manuscrisul se intitula Menire. Făceam curte unei domnișoare (asta era menirea poeziei). Astăzi, însă, nu mai pot face curte, deoarece și cele mai înzestrate muze au devenit extrem de capricioase și tot mai greu bat la ușa imaginației mele, pururea deschisă. Le
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
organizarea sistemică a pauzelor și ortografiei, că nimic nu este întâmplător sau lăsat la voia (latitudinea) redactorilor, cum se zice. Diferențele dintre acesta și textul din Ediția Princeps arată că au fost surse diferite: Maiorescu a avut la îndemână un manuscris - Convorbirile au avut alt manuscris. Consecvența regulilor în revistă arată că ea a respectat manuscrisul - în timp ce inconsecvența lui Maiorescu arată că acesta a lucrat pe text. Pentru versul 5 Edițiile Maiorescu preiau: M'au fermecat în loc de M'a fărmecat (devenit
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
ortografiei, că nimic nu este întâmplător sau lăsat la voia (latitudinea) redactorilor, cum se zice. Diferențele dintre acesta și textul din Ediția Princeps arată că au fost surse diferite: Maiorescu a avut la îndemână un manuscris - Convorbirile au avut alt manuscris. Consecvența regulilor în revistă arată că ea a respectat manuscrisul - în timp ce inconsecvența lui Maiorescu arată că acesta a lucrat pe text. Pentru versul 5 Edițiile Maiorescu preiau: M'au fermecat în loc de M'a fărmecat (devenit M'a fermecat în celelalte
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
latitudinea) redactorilor, cum se zice. Diferențele dintre acesta și textul din Ediția Princeps arată că au fost surse diferite: Maiorescu a avut la îndemână un manuscris - Convorbirile au avut alt manuscris. Consecvența regulilor în revistă arată că ea a respectat manuscrisul - în timp ce inconsecvența lui Maiorescu arată că acesta a lucrat pe text. Pentru versul 5 Edițiile Maiorescu preiau: M'au fermecat în loc de M'a fărmecat (devenit M'a fermecat în celelalte ediții), și aceste comparații aduc o oarecare lămurire. Mai întâi
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
vocalică: M'au fer- Titu Maiorescu obține același efect, păstrarea accentului la început de vers. Soluțiile fiind echivalente, este posibil ca ligatura M'au-fer- să-i aparțină tot lui Eminescu. Versul lipsește din numeroasele ciorne și versiuni anterioare publicării (din manuscrise) - dar să ne aducem aminte cum crea Eminescu, din amintirile lui Ioan Slavici: "În primăvara anului 1883, însă, el a început să se îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel de mai nainte. Obiceiul lui era că citea
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
toate edițiile păstrează apostroful larg (mai puțin edițiile cratimatice actuale) - indicație de citire / recitare sacadată, balansată - iar în versul 7 numai Titu Maiorescu, numai în primele 3 ediții, are: De și nu e de cât femee - care este forma din manuscrisul 2261, 81 v (databil 1882-1883). Este scris pentru a se recita silabic, sacadat. Titu Maiorescu nu putea, tocmai el, angajat în reformarea scrierii limbii române, să pună astfel, neapărat el a respectat manuscrisul (sau i-a scăpat corectura de și
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]