KorAP: Find »[drukola/base=mareșal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...206 >

5,147 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

acest sens au fost monitorizate contactele dintre P.N.Ț.-P.N.L. cu grupările de stânga (P.S.D.-P.C.R.) care s-au finalizat în constituirea Blocului Național Democrat (20 iunie 1944). A fost organizată și o întâlnire între Lucrețiu Pătrășcanu și mareșalul Antonescu care, în ultima clipă, a fost anulată. Primul-ministru și-a dat acordul la participarea comuniștilor la negocieri, în speranța că acest lucru va sensibiliza Moscova. Evoluția evenimentelor militare, crearea unei conspirații în care singurul numitor comun a fost înlăturarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Antonescu care, în ultima clipă, a fost anulată. Primul-ministru și-a dat acordul la participarea comuniștilor la negocieri, în speranța că acest lucru va sensibiliza Moscova. Evoluția evenimentelor militare, crearea unei conspirații în care singurul numitor comun a fost înlăturarea mareșalului și trădarea unor apropiați au avut ca efect o ieșire unilaterală a României din război, fără onoare și fără demnitate. IV.2. Evoluția politicii externe a României Politica externă a României a fost dictată de necesitățile impuse de contextul european

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
consecință a strângerii relațiilor româno-germane a fost ruperea relațiilor diplomatice cu Marea Britanie, la inițiativa Londrei (10 februarie 1941) și impunerea unei blocade economice asupra României (15 februarie 1941). La 5 martie 1941, Conducătorul Statului s-a întâlnit, la Viena, cu mareșalul Hermann Göring, ocazie cu care a fost informat despre atacul proiectat de Reich contra U.R.S.S. Un nou focar de conflict s-a ivit în apropierea României, atunci când la Belgrad a avut loc o lovitură de stat care a schimbat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
4 iunie 1942. O nouă rundă de discuții româno-germane la nivel înalt a avut loc la Rastenburg (11-12 februarie 1942), principalele probleme abordate fiind situația politico-strategică și campania militară din anul în curs. Sub pretextul tensiunii dintre România și Ungaria, mareșalul Antonescu a refuzat, la 18 iulie 1942, cererea germană de suplimentare a trupelor române de pe front cu încă trei divizii. Noi contacte bilaterale s-au desfășurat o dată cu vizita lui Mihai Antonescu în Germania (22-23 octombrie 1942), care a avut discuții

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1942), trupele româno-germane au fost puse în dificultate și au suferit pierderi mari, mai ales Armata 6 germană și Armata 3 română. Ulterior, au apărut disensiuni la nivelul colaborării militare, care au fost analizate cu prilejul vizitei în Germania a mareșalului Antonescu (10-12 ianuarie 1943). Au fost semnate noi convenții economice, de înzestrare și echipare a armatei române. La următoarea reuniune (12-13 aprilie 1943), Adolf Hitler i-a cerut Conducătorului Statului să-l înlăture pe Mihai Antonescu, ca unul care a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
economice, de înzestrare și echipare a armatei române. La următoarea reuniune (12-13 aprilie 1943), Adolf Hitler i-a cerut Conducătorului Statului să-l înlăture pe Mihai Antonescu, ca unul care a inițiat demersuri de scoatere a României din război, ceea ce mareșalul Antonescu a refuzat categoric. Cei doi lideri s-au revăzut la începutul lunii septembrie 1943 și au discutat situația trupelor din peninsula Crimeea. Luna următoare a avut loc o corespondență intensă pe acest subiect, cancelarul apreciind ca indispensabilă păstrarea peninsulei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a refuzat categoric. Cei doi lideri s-au revăzut la începutul lunii septembrie 1943 și au discutat situația trupelor din peninsula Crimeea. Luna următoare a avut loc o corespondență intensă pe acest subiect, cancelarul apreciind ca indispensabilă păstrarea peninsulei, iar mareșalul Antonescu cerând retragerea trupelor, pentru a nu fi obligate să capituleze. Neîncrederea Berlinului față de poziția României și Ungariei într-o perspectivă nefavorabilă a frontului a condus la elaborarea Planurilor „Margarethe I” și „Margarethe II”, care cuprindeau măsuri de ocupare militară

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
condus la elaborarea Planurilor „Margarethe I” și „Margarethe II”, care cuprindeau măsuri de ocupare militară și exploatare economică în cazul desprinderii de cel de-al III-lea Reich. Planul „Margarethe II”, pentru România, a fost suspendat în urma vizitei efectuate de mareșalul Antonescu la Hitler în perioada 26-27 februarie 1944. O lună mai târziu (23-24 martie 1944), Führer-ul german i-a declarat omologului român că nu se mai consideră semnatar al Arbitrajului de la Viena, dar a cerut ca acest lucru să nu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al Arbitrajului de la Viena, dar a cerut ca acest lucru să nu fie făcut public. Ultima întâlnire între cei doi lideri s-a desfășurat la 5 august 1944, în condițiile în care frontul se afla deja pe teritoriul României, iar mareșalul Antonescu avea în vedere scoaterea țării din război. Pe fondul ofensivei sovietice asupra liniei Iași - Chișinău, declanșată la 20 august 1944, mareșalul Antonescu a fost înlăturat printr-o lovitură de stat care, însă, nu a oferit României condiții mai bune

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a desfășurat la 5 august 1944, în condițiile în care frontul se afla deja pe teritoriul României, iar mareșalul Antonescu avea în vedere scoaterea țării din război. Pe fondul ofensivei sovietice asupra liniei Iași - Chișinău, declanșată la 20 august 1944, mareșalul Antonescu a fost înlăturat printr-o lovitură de stat care, însă, nu a oferit României condiții mai bune pentru ieșirea din conflict. În aceeași zi, 23 august 1944, regele Mihai a citit o proclamație în care a afirmat că România

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
elaborat un răspuns (29 mai 1944) în care au fost acceptate unele condiții, dar au fost aduse amendamente la altele. Două zile mai târziu, la 31 mai 1944, guvernul sovietic și-a exprimat acceptul față de amendamentele părții române. În urma arestării mareșalului Antonescu și deciziei unilaterale a României de încetare a focului, U.R.S.S. a impus noi condiții, mai drastice, pentru încheierea unui armistițiu, în cadrul discuțiilor cu delegații români la Moscova (10-12 septembrie 1944). A. Structurile informative/contrainformative din Ministerul de Interne

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
eliberarea Bucovinei, când Rioșanu a fost numit guvernator al regiunii. Activitatea sa a fost de scurtă durată, întrucât o afecțiune renală l-a doborât și a decedat (31 august 1941). O apreciere hagiografică a considerat că „scutul din partea dreaptă a Mareșalului, în viața lui intimă, de confidențe și de totală încredere, dispăruse”. La conducerea D.G.P., prima opțiune a generalului Antonescu a fost colonelul Petre Cameniță, care a demisionat după câteva zile, la presiunile legionare. Mișcarea l-a propulsat în fruntea D.G.P.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ilegal, și a aderenților care aduceau atingere siguranței naționale. Conform Ordinului Circular al I.G.J. nr. 48714 din 2 decembrie 1941 s-a prevăzut, printre altele, că „întrucât majoritatea sectanților sunt comuniști care-și propagă ideile sub masca ereziilor religioase, Domnul Mareșal Antonescu ordonă să fie descoperiți și trimiși în judecată”. Agitațiile din Valea Jiului, de la mijlocul anului 1941, au evidențiat lipsa unei linii bine definite a muncitorilor, în privința doctrinei politice, ei fiind catalogați „mase de manevră în mâinile agitatorilor”. Într-un scurt

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
celorlalți”, considerând că Guvernământul Transnistriei ar trebui ,,să separe familiile țiganilor mobilizați de ceilalți și să acorde... avantaje materiale deosebite, adică pământ, casă, posibilitate de trai și muncă”. La 16 octombrie 1942, Ministerul Afacerilor Interne a comunicat la I.G.J. că mareșalul Antonescu „a aprobat propunerea noastră privitoare la soarta familiilor țiganilor mobilizați evacuate în Transnistria”, după ce, cu două zile mai devreme, la 14 octombrie 1942, D.G.P. a fost înștiințată despre faptul că ,,nu se mai trimite nici o categorie de țigani în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în totul pasului vremii”, mai ales în domeniul serviciului polițienesc. De aceea, pentru armonizarea cu noile realități politico-sociale, nevoilor de ordine internă și corelarea cu prevederile celorlalte legi ale structurilor de securitate, a fost întocmită o notă de fundamentare către mareșalul Antonescu. Decretul-Lege pentru organizarea și funcționarea Jandarmeriei a intrat în vigoare în aprilie 1943, după ce a fost avizat, cu unele obiecții, de Comisia Legislativă, la 29 martie 1943. Articolul 1 a prevăzut că Jandarmeria este „un corp militar, instituit pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
corp de armată Dumitru I. Popescu, ministrul Apărării Naționale, general de corp de armată Constantin Pantazi, și ministrul Justiției Ion Marinescu. Din 22 aprilie 1943, Legea nr. 264 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei a intrat în vigoare, fiind aprobată de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului și contrasemnată de ministrul Afacerilor Interne și ministrul Apărării Naționale. Această lege va ființa până în 1949, când Jandarmeria va fi desființată, cu o singură modificare, survenită în martie 1947, prin care era scoasă din structurile armatei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
misiunii, maior I. Porter și căpitanul S. Mețianu, de origine română, aveau în principal misiunea de a-l informa pe Iuliu Maniu despre situația României, situație care presupunea o capitulare necondiționată în fața sovieticilor. Paradoxul l-a constituit înțelegerea condițiilor de către mareșalul Antonescu, Mihai Antonescu și șefii structurilor de securitate, dar nu și de către Iuliu Maniu, considerat principalul vector al opoziției democrate din România. Condițiile de detenție ale celor trei au fost mai mult decât bune, ei fiind cazați chiar în sediul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1944, în urma unei acțiuni contrainformative a Serviciului Jandarmeriei, au fost arestați 11 indivizi pentru spionaj în favoarea Ungariei, toți din județul Târnava Mică și toți fiind dovediți că se aflau în slujba serviciului de spionaj de la Budapesta. Tot în luna februarie, mareșalul Ion Antonescu a ordonat redactarea unei legi, similare cu cea din Ungaria, privind extinderea măsurilor de represiune împotriva celor ce încearcă să treacă frontiera: „Față de legea făcută de unguri împotriva celor care trec frontiera din Ardealul de Nord, deci împotriva

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
subofițerii implicați în culegerea de informații și colaborarea cu celelalte instituții similare, în scopul unei informări cât mai corecte și eficiente către conducerea statului român. A.3.a. Elementele de conducere ale Jandarmeriei La conducerea I.G.J., în toată perioada guvernării mareșalului Ion Antonescu s-a aflat generalul Constantin (Piki) Z. Vasiliu, iar în fruntea serviciului de informații a fost numit colonelul (ulterior generalul) Constantin Tobescu, elemente de valoare, destoinice, profesioniste și care și-au arătate valoarea în funcțiile deținute. Constantin Z

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru cariera militară, fiind admis la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, în 1901. O absolvă în 1903 și este repartizat la Regimentul 6 Roșiori, după care urmează Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904-1906), împreună cu viitorul mareșal Ion Antonescu. După absolvire, se mută în Regimentul 1 Roșiori, în care fusese repartizat sublocotenentul Ion Antonescu, unde rămâne până în 1908 când, în urma unui accident de călărie, în timp ce participa cu unitatea la manevre, își fracturează șira spinării și este nevoit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iulie 1942, datorită meritelor sale, Constantin Vasiliu a fost avansat general de corp de armată în rezervă, deoarece la conducerea Jandarmeriei, prin lege, nu se puteau afla decât generali de brigadă sau divizie în activitate. Comandantul Jandarmeriei a intervenit la mareșalul Antonescu pentru oprirea deportărilor, iar la 14 octombrie 1942 inspectoratele și legiunile de jandarmi au primit ordinul de încetare a evacuărilor spre Transnistria. În ultima zi a anului 1942, generalul Vasiliu a trimis un raport Conducătorului Statului, privind aprobarea tranzitarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu Marina Ghițulescu. Se pare că în urma unor informații primite de la Pamfil Șeicaru ar fi hotărât să plece din țară pe 22-23 august 1944 împreună cu una din amantele sale. După ședința Consiliului de Miniștri de la Snagov, din 23 august 1944, mareșalul Antonescu le declară lui Eugen Cristescu și lui Vasiliu că a hotărât să încheie armistițiul. La Palatul Regal, după arestarea celor doi Antonescu, primul chemat și arestat este Vasiliu, considerat „cel mai periculos... inamic”. În detenția din U.R.S.S., fostul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
hotărât să încheie armistițiul. La Palatul Regal, după arestarea celor doi Antonescu, primul chemat și arestat este Vasiliu, considerat „cel mai periculos... inamic”. În detenția din U.R.S.S., fostul comandant al I.G.J. este cel care descoperă tentativa de sinucidere a mareșalului și îl salvează pe acesta. În timpul „Procesului Marii Trădări Naționale”, generalul Vasiliu a fost confundat (poate voit) cu generalul ing. Dumitru Vasiliu (care decedase în 1942 în bazinul Donețului), iar Wilhelm Filderman a depus mărturie în favoarea sa. I s-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
generalul a fost condamnat de patru ori la moarte și de patru ori la 20 ani detenție riguroasă; pe 31 mai 1946, recursurile au fost respinse, iar pe 1 iunie 1946 a avut loc execuția celor patru condamnați la moarte: mareșalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și generalul Constantin Vasiliu. La ora 18:15 s-a constatat decesul tuturor celor executați, apoi trupurile au fost incinerate, iar urnele au fost predate unui reprezentant al Ministerului de Interne. Un proces verbal

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Constantin Vasiliu. La ora 18:15 s-a constatat decesul tuturor celor executați, apoi trupurile au fost incinerate, iar urnele au fost predate unui reprezentant al Ministerului de Interne. Un proces verbal afirmă că, după salva plutonului de execuție, în mareșalul Antonescu s-ar mai fi tras 6 gloanțe, iar alte 10 în generalul Vasiliu. Condamnarea sa la moarte a reprezentat, probabil, un cumul de interese: prietenia prea strânsă cu mareșalul Antonescu, implicarea în acțiunile anticomuniste și în tratativele duse pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]