2,991 matches
-
au ajuns, mi-amintesc cum un flăcău, pe când eram eu mic, povestește bătrânul, n-a mai stat la jocul dezlegării măștii și-a scos-o numai după cap și a plecat, îl chemau acasă că îi murise mama, Asta-i masca, mi-o arată bătrânul, e-o mască de drac hâdă, pusă mai la margine în galeria lui de măști, când se termină jocul e obiceiul, îmi explică el, să se distrugă masca, toată sau în parte, cel ce-o purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fotografie de-a lui Lee. — Bărbatul ăsta este polițist în Los Angeles. E dat dispărut de la sfârșitul lunii ianuarie și ultima oară când a fost văzut, se îndrepta încoace. Vasquez examină fotografia. Colțurile gurii îi tresăriră. Încercă imediat să-și mascheze reacția involuntară, clătinând din cap. — Nu, nu l-am văzut pe omul ăsta. O să-i anunț pe oamenii mei și o să-i trimit să facă investigații în comunitatea americană de aici. — E greu de trecut cu vederea, domnule căpitan, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet bolnăvicios și neliniștit, nu cred că ar trebui să conduc eu. Își lăsă capul. — Îmi pare rău, domnule. Logan ridică o sprânceană și deschise gura. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și chiar În față, doamna Strichen Îndreptase o altă palmă usturătoare spre fiul ei. — Ticălos mic și murdar ce ești! Punctă fiecare cuvânt cu o palmă răuvoitoare peste capul lui Martin. Watson Împinse cu umărul măsuța de telefon, zgomotul fiind mascat de urelete și țipete. Telefonul se legănă În locațul său o dată, de deouă ori, apoi se roti tăcut spre podea.. Nimeni nu-l auzi izbindu-se de folia de plastic. — Ar fi trebuit să te strâng de gât la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i alege pe toți proconsules ai liniștitelor provinciae din interiorul imperiului; sensibilele și neliniștitele provinciae recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senatorii se adunară în Curie pentru a stabili titlurile și puterile noului princeps. An după an, prin legi complicate, inteligența lui Augustus modificase o serie de funcții vechi și crease altele noi, pentru a-și consolida puterea personală, însă o mascase sub blânda iluzie a alegerilor frecvente efectuate de către senatori. Curând, toate acestea se transformaseră, pentru el și pentru Tiberius, într-un fel de monarhie. În ziua aceea, cele două facțiuni senatoriale dușmane puseră la punct - fiecare fără știrea celeilalte - aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Macro oferise dovezi cu privire la vinovăția sa; ofițerul necunoscut avea viitorul asigurat, dar se legase de Callistus pe viață și pe moarte: se numea Cassius Chereas. Iar acum, Callistus, în timp ce Împăratul își arunca ochii pe foaie, pentru a-i ridica apoi, mascând șocul pe care i-l provocase acea descoperire, se trase înapoi și declară: — Cine a trădat o dată nu se poate abține să nu trădeze și a doua oară... Stătea în picioare în fața Împăratului cu un repect hieratic, inflexibil. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ochii În stânga și În dreapta, numai s-o descopăr pe ea. Nu era nicăieri. Nu știam de ce nu apare și de aceea Începeam să fiu disperat. Absența ei Îmi provoca o stare de profundă suferință, pe care mă străduiam s-o maschez, vorbind fără oprire cu unul și cu altul. Până la urmă, reușesc s-o văd pe Margareta, prietena ei, și mă apropii repede s-o Întreb ce face și cum se simte după vacanță. Margareta e o fată prea inteligentă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca voi. ș...ț Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc“ etc., p. 359). Asta În timp ce comportamentul fetei - consemnat În jurnalul lui M. - capătă, prin compensație, o anume doză de siguranță de sine, mascând atât cât se poate deziluzia descoperirii unei distanțe dintre ideal și realitate. Nici M. nu-și deschide prea mult jurnalul, menținut la Înregistrarea efortului său benedictin Întru asimilarea intensivă a fondului cultural și, ca urmare, exprimarea marelui său talent literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scumpo, îi spuse el pe când unul din medici îi lua tensiunea, o să te faci bine. Răspunsul veni sub forma unui scâncet tăcut. O privi pe furiș pe mama lui Chrissy, pe fața căreia se citea tandrețea, însă aceasta nu putea masca o furie inimaginabilă față de cea a lui Bell. Detectivul solicită centrala prin stația radio și i se făcu legătura la secția de urgență a spitalului spre care se îndreptau. Îi spuse șefului de secție: - Ajungem la bancul de internare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
împins capul la loc sus, îngrozită că ar putea să se uite Lena. Am decis să nu risc și mi-am luat brațul de pe ea, apoi m-am ridicat și mi-am îndreptat spatele, oftând în același timp ca să-mi maschez jena. — Bine, am căscat eu, e vremea să mă duc înapoi acasă. Adică, ceea ce numesc eu în râs acasă. Cu toată sinceritatea, asta se voise a fi o glumă, dar clar lovise una din corzile materne ale mamei lui Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încheiase ultima convorbire telefonică cu unul dintre cei mai nesuferiți agenți. Părul care îi atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată ca o “ lesbiană șic” în jacheta pe care o purta, dar, cu toate că ei îi plăcuse întotdeauna croiala aceea strămtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Părea că Leigh încearcă să-și liniștească respirația, inspirând regulat. — Leigh? — Scuze, sunt, ăă, sunt bine. Doar puțin...ăă, i-am luat o geantă pentru laptop. Una portocalie. Inspiră din nou adânc și tuși. De la Barneys. Emmy încercă să-și mascheze surprinderea. — Până la urmă Russell și-a cumpărat un laptop? Credeam că n-o să apuc ziua asta. Cum ai reușit să-l convingi? — Încă nu are un laptop, oftă Leigh. Oh, Emmy, sunt cea mai rea ființă din câte există! — Scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ținînd manualul de latină În mînă, Jim ieși din cămăruța lui. Al doilea cartof Îi umfla buzunarul pantalonului, dar, de mai multe luni, prezența doamnei Vincent Îi producea uneori o erecție neașteptată și se baza pe această confuzie pentru a masca realitatea. Cu lingura la jumătatea drumului spre gură, domnul Vincent se uită fix la umflătură, cu o expresie de adîncă tristețe. Soția lui se uită de sus la Jim, ca de obicei, iar el ieși repede din cameră. Bucuros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Dă-mi, Doamne, miile de mărunțișuri de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii, explicația fiind că suferințele și bucuriile acelea vin mascate într-o imensă ceață de incidente mărunte. Și viața tocmai asta e, o ceață. Viața e o nebuloasă. Acum din ea se ivește Eugenia. Și cine-i Eugenia? Ah, îmi dau seama că de mult o căutam. Și-n timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului e însă atât de puternic în ea, încât, ca să-și ascundă starea, ca să-și mascheze sarcina, o cred capabilă de lucruri care... În fine, nu vreau să mă gândesc la asta. Până una, alta, de o săptămână nu mai iese din casă; zice că-i e rușine, crede că pe stradă toată lumea o să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În timp ce lucra la târgul de carte din Ierusalim. Wahrhaftig, fondatorul clinicii și partenerul principal, se purta cu Gad Eitan cu un fel de respect ciudat și avea față de el tot felul de gesturi de supunere și considerație, pe care le masca prin accese de furie politicoasă. Doctorul Eitan, a cărui specialitate era tratamentul sterilității și care servea la nevoie și ca anestezist, era un om rece și taciturn. Avea obiceiul ciudat de a-și privi degetele Îndelung și stăruitor. De parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fascinându-i cu povești despre luptele aeriene la care participase sau despre aventurile sale amoroase din Orientul Îndepărtat, aruncând conform obiceiului său unele generalități despre capriciile simțurilor, descriind În cuvinte delicate inevitabila umbră de ridicol ce Însoțește orice acțiune și maschează Întotdeauna adevăratele motive, apoi aruncând un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui Fima Îi era dor de atingerea mâinii sale mari, noduroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă așteptam să văd scaieți intrând pe ușă rostogolindu-se, iar pe fundal coloana sonoră de la The Good, the Bad and the Ugly. Am găsit niște cutii cu lumânări, le-am răspândit prin cameră și le-am aprins încercând să maschez golurile. Când s-a auzit soneria, nu am știut care dintre noi ar trebui să răspundă. Pentru doi oameni care juraseră că nimic nu se va schimba, totul era diferit. Capitolul doitc "Capitolul doi" —Lisa! Ce cauți aici? Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceea ce lui Henry i se păru Încă și mai jignitor. Ideea că puteai fi celibatar și, În același timp, un artist autentic le era În mod evident inaccesibilă. Ipocrizia societății engleze, În care proporțiile reale ale adulterului și viciului erau mascate atât În viața reală, cât și În literatură, ieșind la suprafață numai ocazional, În câte un caz care stârnea senzația prin tribunale, era odioasă și respingătoare din multe puncte de vedere, dar oferea un acoperământ folositor romancierului burlac, fascinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire la auzul veștii, pe care Însă reuși să o mascheze cu un surâs. Da, spuse Du Maurier. Dar nu de cea despre care ți-am vorbit. — Nu cea cu fata și hipnotizatorul? — Nu, cu totul alt subiect... Unul care mă urmărește de multă vreme, dar pe care n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pragmatic al dlui Henry James sr. și ar fi ales o modalitate mai puțin dureroasă, pentru ea și pentru cei care o iubeau, decât defenestrarea. Ce modalitate? Păi, de pildă, Înecul, care ar fi fost ușor de realizat și de mascat ca accident În Veneția inundată. Dar raționamentul acesta trezea ceea ce era poate cea mai puțin plăcută amintire dintre toate cele legate de decesul lui Fenimore: indicația de a i se arunca hainele În lagună. Încerca să o izgonească, dar ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o discuție prelungită și confidențială cu vechiul său prieten. Alese deliberat o zi de lucru, În defavoarea mai gregarei și familialei duminici, una, din fericire, frumoasă și neașteptat de caldă. Decise că cel mai bine era să nu Încerce să Își mascheze mirarea pe care i-o producea succesul lui Trilby, ci să deschidă direct subiectul și să Îl abordeze frontal. În consecință, În timp ce suia ultima pantă abruptă către New Grove House, Își pregăti un discurs, În care se lansă imediat ce Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier, care, imprudent, plecase Încă o dată la Whitby cu Emma și cu familia, expunându-se valurilor Înghețate de aer dinspre Marea Nordului și Încercându-și forțele pe pantele sale nemiloase. În consecință, sănătatea lui avusese, bineînțeles, de suferit, În ciuda faptului că masca informația În felul său caracteristic, cu o glumă: „Abia când te chinui să mergi la deal Îți dai seama cât de repede mergi la vale“. Vechiul său prieten și eroul său, Millais, murise de cancer În august și Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]