5,675 matches
-
Rosetti Roznovanu a adus, în 1851, pentru parchetarea „odăilor” sale de la Stânca, un meșter englez, care și-a luat ca ajutoare lemnari indigeni. Din statisticile întocmite în anul 1845 (care sunt incomplete, la multe orașe se indică specialitatea numai la meșterii creștini localnici), rezultă că în zece din cele 13 capitale de district ale Moldovei existau 977 de meșteri și calfe lemnari. Numai în orașul Iași se îndeletniceau cu lemnăria și pietrăria 390 de oameni, dintre care 142 erau meșteri iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
luat ca ajutoare lemnari indigeni. Din statisticile întocmite în anul 1845 (care sunt incomplete, la multe orașe se indică specialitatea numai la meșterii creștini localnici), rezultă că în zece din cele 13 capitale de district ale Moldovei existau 977 de meșteri și calfe lemnari. Numai în orașul Iași se îndeletniceau cu lemnăria și pietrăria 390 de oameni, dintre care 142 erau meșteri iar 248 calfe. Orașul Botoșani avea 136 de lemnari, Bacăul - 107 lemnari creștini indigeni, Galați, unde funcționa singurul șantier
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îndeletniceau cu lemnăria și pietrăria 390 de oameni, dintre care 142 erau meșteri iar 248 calfe. Orașul Botoșani avea 136 de lemnari, Bacăul - 107 lemnari creștini indigeni, Galați, unde funcționa singurul șantier naval al Moldovei, avea 93 de lemnari (fără meșterii evrei și fără supușii străini). Un centru cunoscut și apreciat al meșteșugului în lemn era târgul Piatra Neamț, unde lucrau 77 lemnari. Lemnarii, fie ei meșteri sau calfe, lucrează la comandă, dar mai ales pentru piață. În documentele din acea epocă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
creștini indigeni, Galați, unde funcționa singurul șantier naval al Moldovei, avea 93 de lemnari (fără meșterii evrei și fără supușii străini). Un centru cunoscut și apreciat al meșteșugului în lemn era târgul Piatra Neamț, unde lucrau 77 lemnari. Lemnarii, fie ei meșteri sau calfe, lucrează la comandă, dar mai ales pentru piață. În documentele din acea epocă îi întâlnim angajați la lucrări de construcție a drumurilor, a podurilor, a caselor etc, în orașe sau în sate. Forma de producție cea mai răspândită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
angajați la lucrări de construcție a drumurilor, a podurilor, a caselor etc, în orașe sau în sate. Forma de producție cea mai răspândită, în care ei se încadrează, este mica producție. Procesul de diferențiere este un fapt pe deplin atestat. Meșterii mai avuți angajează lucrători lemnari, cu care execută de obicei lucrări mai mari. În 1858, de pildă, un Johan Baumgarten, teslar din Iași, se obligă să lucreze la reconstrucția castelului de la Stânca cu 24 de teslari, angajați de către el și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Johan Baumgarten, teslar din Iași, se obligă să lucreze la reconstrucția castelului de la Stânca cu 24 de teslari, angajați de către el și sub conducerea sa. Acesta este primul pas către o formă de producție superioară: cooperația capitalistă simplă. Atunci când un meșter a acumulat capital, el deschide un atelier propriu, năimind calfe. În orașul Iași, în acea epocă, existau numeroase ateliere de lemnărie al căror proces de producție se efectua cu câțiva lucrători salariați. Unul dintre cele mai cunoscute era atelierul „fabricantului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmă caz, îmbrăcămintea era destinată orășenilor avuți care, în cea mai mare parte, adoptaseră deja moda europeană. Specializarea în acest meșteșug este mai strictă decât în alte ramuri. În catagrafiile de la jumătatea veacului trecut se face o distincție clară între meșterii abageri (care prelucrează abaua), băibărăcarii (croitori de baibara), șăpcari, ceaprăzari, găitănari, pălărieri, sucmănari, plăpomari, mindirigii, tulpangii, potcapcieri, șlicari etc. Totodată, ca urmare a transformărilor prin care trecea societatea moldovenească, a pătrunderii și răspândirii portului european, numărul meșteșugarilor de modă orientală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașul Botoșani, în 1831 existau 136 de croitori iar în 1845 numărul lor se ridica la 389. În 1845, la Roman lucrau 175 de croitori, în Focșani 121, în Târgul Neamț 105 croitori, în Tecuci, 70 croitori etc. Raportând numărul meșterilor din această ramură industrială la populația totală a acelor târguri, care era, exceptând Botoșanii (5.336 familii), sub 3.000 de familii, rezultă că ei erau destul de numeroși. Majoritatea meșterilor care lucrau, în primul rând, pentru nevoile târgurilor și ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Neamț 105 croitori, în Tecuci, 70 croitori etc. Raportând numărul meșterilor din această ramură industrială la populația totală a acelor târguri, care era, exceptând Botoșanii (5.336 familii), sub 3.000 de familii, rezultă că ei erau destul de numeroși. Majoritatea meșterilor care lucrau, în primul rând, pentru nevoile târgurilor și ale orașelor și, în al doilea rând, pentru sate, se încadrează în mica producție. Sunt foarte puțini meșteri croitori de treapta întâia și a doua și aceștia, în marea lor majoritate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
familii), sub 3.000 de familii, rezultă că ei erau destul de numeroși. Majoritatea meșterilor care lucrau, în primul rând, pentru nevoile târgurilor și ale orașelor și, în al doilea rând, pentru sate, se încadrează în mica producție. Sunt foarte puțini meșteri croitori de treapta întâia și a doua și aceștia, în marea lor majoritate, erau sudiți: Botoșani n-avea nici un meșter croitor de treapta întâia sau a doua, la fel Târgul Neamț, Piatra, Bacăul etc. Cei mai mulți meșteri croitori sunt de treapta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nevoile târgurilor și ale orașelor și, în al doilea rând, pentru sate, se încadrează în mica producție. Sunt foarte puțini meșteri croitori de treapta întâia și a doua și aceștia, în marea lor majoritate, erau sudiți: Botoșani n-avea nici un meșter croitor de treapta întâia sau a doua, la fel Târgul Neamț, Piatra, Bacăul etc. Cei mai mulți meșteri croitori sunt de treapta a treia. Ei lucrează singuri sau au una, două până la cinci calfe, lucrători care, adeseori, sunt chiar membri ai familiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai cu ajutorul unor unelte rudimentare: piepteni de mână, furca și fusul, roata tuțuienească, stativa îngustă, suveica mică sau săltătoare și în sfârșit „piua moldovenească sau cu ciocane, în care învălește sucmanul”. În 1845 se aflau la Târgul Neamț 59 de meșteri sucmănari. În Moldova - o țară bogată în animale, cu o climă aspră în o bună parte a anului - meșteșugul tăbăcăriei, al pielăriei și al cojocăriei avea o largă răspândire. Specializarea meșteșugarilor era și aici foarte accentuată: cizmari, ciubotari, pantofari, iuftari
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mărfuri. În toate se prelucrau piei de boi, de bivoli, de cai, de oi și capre, obținându-se talpă, „săftian”, teletin și meșină. Cel mai mare centru de prelucrare a pieilor era orașul Botoșani. În 1831 lucrau acolo 287 de meșteri pielari, cojocari etc.. În 1845 numărul lor era de 785, dintre care 231 erau ciubotari, 152 blănari, 125 tălpălari, 84 cizmari, 75 cojocari etc. Romanul avea în 1845 - 459 meșteri și lucrători în ramura pielăriei, Focșanii - 297, Târgul Piatra - 260
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pieilor era orașul Botoșani. În 1831 lucrau acolo 287 de meșteri pielari, cojocari etc.. În 1845 numărul lor era de 785, dintre care 231 erau ciubotari, 152 blănari, 125 tălpălari, 84 cizmari, 75 cojocari etc. Romanul avea în 1845 - 459 meșteri și lucrători în ramura pielăriei, Focșanii - 297, Târgul Piatra - 260, Tecuci - 196, Târgul Neamț - 154, Odobești - 118 etc.. Informațiile nu ne îngăduie să facem aprecieri exacte asupra formei de producție în care se încadrează meșteșugarii din această ramură. Apartenența lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
154, Odobești - 118 etc.. Informațiile nu ne îngăduie să facem aprecieri exacte asupra formei de producție în care se încadrează meșteșugarii din această ramură. Apartenența lor la o treaptă sau alta este indicată doar la unele târguri și numai la meșterii creștini. Este neîndoielnic că toți se plasează în forma micii producții sau a cooperației capitaliste simple. Nici un meșter creștin din orașul Botoșani nu aparține treptei întâia sau celei de a doua. Dintre ei, 45 sunt de treapta a treia și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se încadrează meșteșugarii din această ramură. Apartenența lor la o treaptă sau alta este indicată doar la unele târguri și numai la meșterii creștini. Este neîndoielnic că toți se plasează în forma micii producții sau a cooperației capitaliste simple. Nici un meșter creștin din orașul Botoșani nu aparține treptei întâia sau celei de a doua. Dintre ei, 45 sunt de treapta a treia și 56 sunt calfe. În ceea ce privește cizmarii, numai unul singur era de treapta a doua, în rest 57 de a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
era de treapta a doua, în rest 57 de a treia și 46 calfe. Dintre blănari, numai doi sunt de treapta întâia și numai patru de a doua, 16 de a treia și 130 calfe. Cu excepția blănarilor, dintre care un meșter avea în medie 5-6 calfe angajate, ceilalți meșteri pielari aveau în medie numai câte o calfă, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei lucrau singuri, încadrându-se deci în mica producție. În celelalte târguri, raportul între mica producție de mărfuri și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o calfă, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei lucrau singuri, încadrându-se deci în mica producție. În celelalte târguri, raportul între mica producție de mărfuri și cooperația capitalistă simplă nu este în favoarea celei din urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari era de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În celelalte târguri, raportul între mica producție de mărfuri și cooperația capitalistă simplă nu este în favoarea celei din urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari era de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de seu. În statisticile vremii, meșteșugarii și calfele din această ramură sunt trecuți sub denumirea de „făclieri și săponari”. În 1845, în Botoșani, se aflau 42 de făclieri și săponari, iar în Iași 46 de făclieri și săponari creștini, în afara meșterilor de alte confesiuni. Deoarece confecționarea lumânărilor presupune un proces de producție mai complicat și chiar o calificare mai pretențioasă, producerea lor se efectua, într-o măsură mai mare decât în alte ramuri, în ateliere specializate. În procesul de producție se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare decât în alte ramuri, în ateliere specializate. În procesul de producție se foloseau „anume” instrumente. În documentele epocii se întâlnesc mențiuni despre „instrumente de făclierie”. Negroponte, înființând un astfel de atelier la Galați în 1841, a adus „instrumente” și meșteri de peste hotare, iar Ion Dinovici, care a înființat în 1858, în Bârlad, un atelier de producere a lumânărilor, a adus unelte „de peste hotare” și a „alcătuit oameni cu acest meșteșug”. În anii 1860-1862, funcționau în Moldova aproximativ 60 de ateliere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dintr-un pilon central, pe care este așezat un grătar cu zece spițe. Pe acest grătar se așezau olane și oale nu mai mari de 40-50 cm. Sub grătar se făcea focul. Este neîndoielnic că acest cuptor aparținea unui mic meșter olar, ceea ce înseamnă că asemenea cuptoare, de dimensiuni mici și simple, posedau și alți numeroși meșteșugari. Constatăm în acea epocă, când exigențele cumpărătorilor au sporit, că există numeroase mențiuni relative la calitatea nesatisfăcătoare a cărămizilor, olanelor, oalelor etc. Organele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova era acel al producerii de sticlă. Folosirea sticlei în mediul sătesc nu depășea nevoile instituțiilor și ale unui număr restrâns de oameni avuți. Sticla continua să se importe. În catagrafiile târgurilor și ale orașelor n-am întâlnit decât doi meșteri „steclari” în Bucecea, și aceștia erau probabil ceea ce am numi noi astăzi geamgii, deci nu producători de sticlă. Este neîndoielnic că numărul meșterilor sticlari era mai mare decât cel pe care ne îngăduie să-l bănuim statisticile, dar probabil, fiind
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
avuți. Sticla continua să se importe. În catagrafiile târgurilor și ale orașelor n-am întâlnit decât doi meșteri „steclari” în Bucecea, și aceștia erau probabil ceea ce am numi noi astăzi geamgii, deci nu producători de sticlă. Este neîndoielnic că numărul meșterilor sticlari era mai mare decât cel pe care ne îngăduie să-l bănuim statisticile, dar probabil, fiind străini, nu li se menționează în catagrafii profesiunea. Cea mai importantă ramură a meșteșugăriei, care stă la baza producției de tip meșteșugăresc, este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
existau 14 fierari, în Bârlad, la 1845, 14 (fierari creștini), la Focșani, 11 fierari creștini etc. Firește că numărul lor era cu mult mai mare decât cel indicat de statistici, în care, după cum am mai spus, nu găsim menționată calificarea meșterilor străini sau specialitatea celor neincluși în bresle. Forma de producție dominantă, în care se încadrează meșteșugarii din domeniul metalurgiei, este mica proprietate de mărfuri. Meșteșugarul are propriul său atelier, în care lucrează atât la comandă, cât și pentru piață. Acei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]