4,697 matches
-
de metalul tăios al unei existențe pământene, pe care nu ne e dat sub nicio formă să o controlăm. Cu toate astea însă, Marga Barbu a avut dreptate în acel moment. Cu ochii mici și aparent ficși, pierduți într-o melancolie firească a senectuții și a finalului său de viață - ochi care te pătrundeau până dincolo de ceea ce tu ai fi vrut să lași la vedere lumii, pentru că Marga Barbu avea o forță individuală uriașă de a sparge în mii de bucăți
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
a prozei (apanajul maturității), reușește să publice un prim volum de poezie (ca dovadă a incontestabilei sale tinereți spirituale). Printre anotimpuri realizează un inventar tematic a doua vârste, alăturând în aceeași lucrare, inocentă și dorința de cunoaștere - caracteristice Copilăriei, cu melancolia și dorurile arzătoare - caracteristice Maturității. Practic, fiecare parte a volumului de față este o extensie a celeilalte, realizând trecerea logică a înmuguririi spre inflorescența ori a inflorescenței spre rodul visând la următoarea înmugurire. Versurile Angelei Burtea sunt pline de contraste
PRINTRE ANOTIMPURI (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343813_a_345142]
-
tras numai la ponoase Pași pierduți pe-o pasarelă Ce mă leagă și dezleagă Când puneam averea întreagă Numai într-o caravelă Te privesc cu duioșie Din chilia mea stingher Eu nu am ce să-ți ofer Doar un strop, melancolie M-am ferit de orice gloată Câți în jurul meu se vaită Și se strâng în câte o haită Și apoi te trag pe roată Nu mă plâng, nu te reclam Parcă am fi făcut un pact Că la fiece impact
TE IUBESC SINGURĂTATE de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343825_a_345154]
-
stă atâta lume Că nu scrie nimic și nu e nici un nume? Icoada precum este agilă și vicleană S-a strecurat de grabă și-a privit pe sub geană; Se-mpachetau colete grămezi, ce nebunie! Cu porții de tristețe și cu melancolie... Avea bogata toamnă la ea bănet, nu glumă Și-a cumpărat raionul cu totul. Ca arvună A dat o vie-ntreagă cu struguri cardinal Și mere și gutui și prune și un cal... Și se uitau clienții: o verde primăvară
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
cardinal Și mere și gutui și prune și un cal... Și se uitau clienții: o verde primăvară, O vară cam cochetă, cu umerii pe-afară Și-o iarnă cu o blană de vată argintie Cum toamna le-a luat tristeți, melancolie. Le-a așezat în ploi, în ceață și furtună În asfințitul roșu, și-n răsărit de lună Și mai ales sub perne, în vise și povești; Nu ți-e rușine, toamnă, cât de bogată ești! Referință Bibliografică: Nu ți-e
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
laringită Proștii fac vocalize cu Dicționarul Drepturilor Omu lui Dragostea rămânând un autoportret ratat în doi Vai când moare un om Și Dumnezeu se sinucide puțin Indiferența pradă a aproapelui nostru Ne lasă iar rece O ce bere infernală Ce melancolie spumantă Doamne Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia ca alter ego / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1660, Anul V, 18 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
EREZIA CA ALTER EGO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343995_a_345324]
-
domnia sa părea să-și acrediteze prezența în lumea atât de numeroasă a poeților tineri printr-o lirică „solară, vitală“, proprie scriitorilor venind din câmpie și marcați încă din copilărie de nesfârșitul Bărăganului, cel dătător de energii, dar și de tainice melancolii, într-un cuvânt de misterul acelor ținuturi care de la Odobescu și până la Zaharia Stancu și chiar mai încoace au inspirat, sub varii forme, numeroși creatori de literatură. Ceea ce observa Cezar Ivănescu cu prilejul amintit avea să fie în bună măsură
EVENIMENT EDITORIAL de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344003_a_345332]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LUNA-MI APRINDE MELANCOLIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Scriu cu nervii ca o sârmă ghimpată înroșită de revolta interioară Călimara cu cerneală e un vulcan gata să erupă Stiloul e un înger al
LUNA-MI APRINDE MELANCOLIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342914_a_344243]
-
cu aripile ca niște rachete nucleare Să înceapă să zicem potopul Poate se trezește cineva Acolo sus ori acolo jos Nu contează locul E TIMPUL să înceapă distracția Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: LUNA-MI APRINDE MELANCOLIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936, Anul VI, 19 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUNA-MI APRINDE MELANCOLIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342914_a_344243]
-
a biruit. Îngenuncheat în rugă sufletul meu șoptea cuvinte izvorâte chiar din sânge. Dorea să nu se vadă că-n al lui sine plânge în timp ce corbul urii croncănea. Dar când mă resemnasem, am auzit un corn din care cânta trist melancolia și a vibrat deodată în mine poezia cerându-mi ca la ea să mă întorn. Mi-am părăsit mârțoaga și-am luat un cal vânjos spre a zbura cu dânsul printre stele, în care cu fervoare cioplesc visele mele semnându
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343288_a_344617]
-
lecții din viața ta. Ai reușit să faci asta, fiindcă îmi amintesc și acum cuvintele și vorbele tale calde și blânde în cele mai neașteptate locuri și momente ale vieții. Îți mulțumesc pentru clipele de profundă emoție și caldă, dulce melancolie, parcurse împreună când tu, iubita mea mamă mi-ai devenit și învățătoare, punându-mi creionul în mâna firavă de copil, buchisind împreună liniuțe, punctulețe iar apoi, începutul scrisului tremurat al primelor cuvinte, printre care și cuvântul sfânt: MAMA. Îți mulțumesc
DR. IONUŢ HORIA T. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343296_a_344625]
-
SOARELUI NEGRU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cum să-ți cucerești umbra ca pe propriul Everest Cu toate că singurătatea îți dă ghes de la prima oră Renunți la soarele cel negru al melancoliei exact înaintea iluminării finale Tragi și ultimul pod al cetății interioare Și nu regreți decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută cu nimic Îți lași sufletul să fluture ca un steag Pe un câmp de luptă minat de luceferi Pe ceilalți
EREZIA SOARELUI NEGRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343368_a_344697]
-
Foto: " Coloana Femeia-ingerul melancoliei " ( lemn de cireș) , cele trei "zeite-mume" ale pământului și " Vânătorul stelelor " pe harta României ( care nu mai e demult suverană...) Acum, la început de an 2012, să ne amintim de revoluția din '89 : " Azi în Timișoara, mâine în toată tzara
DESPRE REVOLUTIA CONSTIINTEI IN 2012 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343450_a_344779]
-
îngustă și prăpăstioasa, unde numai un cal poate să meargă odată.” Iată și alte impresii la care țin atât de mult de parcă am simțit la fel deși peste atâtea veacuri: ”sunt colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut ... Citește mai mult Călimănești - parfum de epocă Localitatea de care va fi vorba în rândurile de față se află în jude-tul Vâlcea, încă unul dintre acele
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
o poteca îngustă și prăpăstioasa,unde numai un cal poate să meargă odată.” Iată și alte impresii la care țin atatde mult de parcă am simțit la fel deși peste atâtea veacuri: ”sunt colțuri deo rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și lumineazaspiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut... IX. CĂLIMĂNEȘTI"2038 - 650 DE ANI PARTEA I-A, de Dan Zamfirache, publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. CĂLIMĂNEȘTI’2038 Ediția a patra FuulCOLOUR
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
650 DE ANI PARTEA I-A, de Dan Zamfirache, publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. CĂLIMĂNEȘTI’2038 Ediția a patra FuulCOLOUR Ankara 2015 Dan Zamfirache “La Călimănești sunt colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Paul Alep Impresii de călătorie din 1657 ... Citește mai mult CĂLIMĂNEȘTI’2038Editia a patraFuulCOLOURAnkara 2015Dan Zamfirache“La Călimănești sunt colțuri de o rară frumusețe careindeparteaza grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Unom cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul placutal apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și deizvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor arreinvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase abătute peste întinderea de apă, albastră uneori, întunecată alteori, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă. La poarta inimii sale aflată pe țărmul cu valuri neliniștite, așteptau pe aripi de îngeri cum bine spunea poeta, chemările iubirii necunoscute încă. Aștepta să-i aducă acel freamăt ale brizei din zorile de ziuă senină, când
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
dar oarecum... ”a fost generos” cu mine ; mi-a oferit, cu geneozitate, profesori minunați, de excepție în momentele ”cheie”, potrivite ale vieții. Am retrăit într-o secundă, intens toată copilaria și experiența mea de viață, parcurgând cu dulce și emoționantă melancolie anii copilăriei, adolescenței și maturității până la momentul prezent. Asta simt și acum când tăcut și învăluit în gânduri aștern aceste rânduri. Sunt profund marcat de aceste momente încât cu greu îmi stăpânesc lacrimile, dar am puterea să mulțumesc Bunului Dumnezeu
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344050_a_345379]
-
voi putea împăca cu viața și voi putea fi fericită În indiferență mea. Cand nu mă vor mai durea gândul, și amintirea, și tu, Atunci voi putea să trăiesc liberă că o pasare, Ce zboară spre asfințit fără urmă de melancolie sau regret. Cand nu mă vor mai durea moartea, si tristețea, si suspinul, Atunci voi putea să cânt, să râd, să dansez, Să îmi crească aripi de dor Și să mă înalt spre infinit cu toate poverile purtate aici pe
CAND NU MA MAI VOR DUREA... de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344073_a_345402]
-
nu mă socotesc a fi în timpul serviciului... Da! Hai, că n-o fi foc! Dumneata ai comandat cafeaua, eu comand coniacul. Fiecare își achită comanda. E bine? a propus comisarul Olaru, mai în glumă, mai în serios, dorind să alunge melancolia ce-i cuprinsese pe neașteptate. Au aprins țigările și au pufăit în liniște câteva minute. După două înghițituri, comisarul Olaru a rupt tăcerea. Privise în gol la primele cuvinte și regretul i se citea pe față și în ochii înconjurați
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
îngustă și prăpăstioasa, unde numai un cal poate să meargă odată.” Iată și alte impresii la care țin atât de mult de parcă am simțit la fel deși peste atâtea veacuri: ”sunt colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
lui Zamfirache s-a impus. Aprecieri Depărtarea de țară, de locurile natale și de cei dragi te fac să ai o altă evaluare, cu totul specială, asupra a tot ceea ce este românesc în jurul tău. Privești cu mai multă nostalgie și melancolie orice fotografie sau imagine despre România, iar atunci când asculți o melodie sau un cântec tradițional românesc, inima îți vibrează mai puternic. Pentru a putea depăși marile neajunsuri ale ”izolării de țară și singurătății temporare”, sprijinul celor din jurul tău este tot atât de
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
PARTEA I-A Autor: Dan Zamfirache Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului CĂLIMĂNEȘTI’2038 Ediția a patra FuulCOLOUR Ankara 2015 Dan Zamfirache “La Călimănești sunt colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
la strălucirea din fereastră, Unde se afla o scumpă astră. Finețea și gingășia corpului tău, Permanent mă asaltau, De dragostea ce mă stăpânea, Ce fără oprire mă cuprindea. Recele vremii mă învăluie Și mereu mă chinuie Mă umple de o melancolie adâncă, Despărțindu-mă de-a mea iubire unică. Legenda Primăverii Din vechile cărți ale pământului, Se citește din neam în neam, De o aspră-mpărăție, Care stăpânea toată omeneasca suflare, Ținând-o-n grelele geruri ale vremii. Marsyas Silen, văzând
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]