2,990 matches
-
de zile !), cu un buget minimal. Un film dens, rotund, mult mai echilibrat decât precedentele două. O fabulă clară pentru toată lumea, care trimite mai mult subliminal la acel aleph al României cinefile care e Reconstituirea lui Pintilie. Și totuși Senatorul melcilor este, spuneam, o fabulă ; nu în această clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un tip identificabil în fauna Puterii vezi anumite ticuri verbale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Chișu făcând din personajul acestuia un emigrant), trecând prin „larvele” fostei gospodării de partid, și până la figuranții unui Hăidăreni-des escargots , siluete din ce în ce mai pitorești, mai visceral-convenționale (amalgam posibil) ale unui decor de fabulă. Căci ne întoarcem la ea, la fabulă : Senatorul melcilor nu este un film de actualitate, ci o fabulă de actualitate ! Totul ne obligă să privim într-acolo : structura circular previzibilă a scenariului, contururile semantic-funcționale ale personajului, laitmotivul pustnicului care și construiește o Arcă în vârf de munte (la izvor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este prea isteric Este, cred, problema întregului film : dacă în Patul conjugal derapajele în fabulă erau pe deplin justificate (și filmul însuși, mult mai îndrăzneț), în Senatorul melcilor ele sunt stânjenitoare (filmul însuși fiind mai convențional). Daneliuc demonstrează că e în stare să conțină subiectul, revenind la un story clasic cu morală la urmă : Dacia de la-nceput, urmărită de zeci de milogi cu jalbe, va fi urmărită în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că Sistemul nervos este cel mai bun film al lui Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale și un simț nemăsurat al grotescului, pe care-l transforma în enormitate definitivă ; Senatorul... avea forța derizoriului și a excesului semnificativ, care deveneau literă de evanghelie convulsivă. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reușit din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
moment inaugural (dialog cu Anca Oroveanu) ............................................. 169 Oamenii obișnuiți sunt cel mai bun lucru întâmplat filmului românesc (dialog cu A.O. Scott) ..................... 181 Regizorul ar trebui să fie un proto-critic (interviu de Mihai Fulger) ............................................... . 187 Cronici Dacia ............................................... ...................................... 193 Daneliuc după melci (pitorescul binișor temperat) ........... 195 Purgatoriu pe roți ............................................... .................... 199 Eu sunt Adam ! (Dumnezeu se împușcă) ........................ 201 Diavolul și bunul Dumnezeu în serial ................................ 204 Căderea tovarășei arhitect ............................................... ...... 209 Atenție : regizor periculos aplecat în afară ! ....................... 212 Un kitsch perfect ............................................... ..................... 215 Alla gloria militar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul înghețului din sufletele trădate, ceea ce îndrumă spre o altfel de iubire, esențializată, îndumnezeită prin puritatea jertfei. SCRIERI: Muguri, Vârșeț, 1953; Eterna auroră, București, 1977; Seme [Semințe], Stockholm, 1978; Tauri și melci, Cluj-Napoca, 1982; Nunți boreale, București, 1984; Raze și fulgi, Stockholm, 1985; Vreme umedă, Stockholm, 1985; Invitație la o masă de ape, Cluj-Napoca, 1985; Ouă căzute din cuib, Stockholm, 1985; Od danas do sutra [De azi pe mâine], tr. Florica Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
emoțională sunt petrecute, aproape fără excepție, prin filtrul propriei lor negații: pustiirea naturii, moartea, singurătatea devorantă. Ceea ce este se revelă ca umbră a neființei, deci ca dovadă a (înseși) firii acesteia. Dovadă pieritoare, la rându-i: norii, pasărea, copacul, sevele, melcii, fluturii ș.a.m.d. sunt/ devin „cuvinte”, adică umbre ale făpturilor, oglinzi oglindite ale rostirii. Rostire pe care o câștigă, o certifică tocmai prin infinita ei pierdere. Trupul este umbră sufletului, iar realitatea pe nume „Tu” capătă identitate numai traversând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
aripile grele de umezeală și sunt nevoite să zboare jos. - Dacă porcul umblă cu paiul în gură, vremea se răcește. - Dacă furnicile fac mușuroaie în iarbă, deasupra pământului sau pe cioate de lemn, vin ploi de durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă vremea, e semn de ploaie. - Dacă râul vâjâie la deal e semn de veac bun, dacă vâjâie la vale, vine ploaia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de vedere social sau organizațional. În această situație, un curier (de obicei un adolescent care aleargă de la un birou la altul cu pachete și mesaje) va fi ținta unor tratamente verbale mai dure („Și nu te mai mișca ca un melc!”) decât un angajat mai bine plasat ierarhic. Similar, angajații pe perioadă determinată se plâng că sunt apelați pe tonuri neprietenoase și pline de superioritate, care nu sunt folosite în cazul angajaților permanenți. Sociologii au investigat fenomenul „marginalilor” în societăți și
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Până să apară ca factor de progres trenul, chiar deputații se deplasau cu birja câte cinci poște și soseau năuciți de clopoțeii acesteia, ca Dandanache. Nu mai vorbim de „telegarii” costelivi care îl duc pe Nică la școală cu viteza melcului. Asta nu înseamnă că atelajele nu rămân la preț până la ultimul război, cu toată intervenția trenului și automobilului. La țară căruța e obligatorie în gospodărie, mai ales în satele de câmpie. La munte, pe relief accidentat, poate fi folosit calul
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
noi, Târgu Jiu, 1991; 21 de grame de suflet, Pitești, 1996; Supliment de existență, îngr. și pref. Gheorghe Grigurcu, Târgu Jiu, 1997; Eseu despre glorie - Essai sur la gloire, ed. bilingvă, tr. Paula Romanescu, București, 1998; Diavol cu coarne de melc, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Toma Grigorie, Fascinația gloriei, R, 1998, 7-8; Ion Tarbac, Al. Doru Șerban, Scriitori gorjeni, Târgu Jiu, 1998, 128-129; Vasile, Poezia, 222-224; Firan, Profiluri, II, 197-198. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
prețul se reduce cu 10%. Bună lecție! Am mai constatat, pentru prima oară în viața mea, că pot exista băncuțe cu ghivece. Până atunci nu observasem. Picăturile de ploaie cădeau de pe streașină exact într-unul în care se lăfăia un melc. Alt lucru câștigat! Până atunci am crezut că melcii ieșeau doar în anotimpul ploios, nu și când ploua accidental. Bine, bine, dar dacă își scoteau coarnele doar atunci, în restul timpului unde stăteau? Melcul acela de octombrie a intrat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
constatat, pentru prima oară în viața mea, că pot exista băncuțe cu ghivece. Până atunci nu observasem. Picăturile de ploaie cădeau de pe streașină exact într-unul în care se lăfăia un melc. Alt lucru câștigat! Până atunci am crezut că melcii ieșeau doar în anotimpul ploios, nu și când ploua accidental. Bine, bine, dar dacă își scoteau coarnele doar atunci, în restul timpului unde stăteau? Melcul acela de octombrie a intrat într-un ghiveci cu o plantă mare, s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unul în care se lăfăia un melc. Alt lucru câștigat! Până atunci am crezut că melcii ieșeau doar în anotimpul ploios, nu și când ploua accidental. Bine, bine, dar dacă își scoteau coarnele doar atunci, în restul timpului unde stăteau? Melcul acela de octombrie a intrat într-un ghiveci cu o plantă mare, s-a așezat pe o frunză și s-a clătinat o vreme până și-a găsit poziția de echilibru căutată. Apoi a privit în jurul lui. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
odihnea pe stomacul meu plin. — Totul s-a întâmplat demult... și se mai întâmplă. Nu? întrebă ea. Am rămas cu ochii închiși și m-am lăsat pradă senzațiilor. M-am gândit la biban, la masa cea bună, la unghieră, la melcul din ghiveciul cu flori din fața spălătoriei. Am deschis ochii, am luat-o în brațe și am tras-o spre mine. Am întors-o cu spatele ca să-i desfac sutienul. — E prins în față, zise ea. Lumea chiar evoluează. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
partidele de sex sunt de vină, zise fata. Oamenii devin de obicei mai introspectivi. Nu-i vorba de așa ceva, am răspuns eu, cu paharul gol în mână. Dar îmi sar în ochi o serie de detalii legate de structura lumii. Melcul, ploaia, obiectele etalate la ferometal... Chiar mă preocupă. — Să strâng lucrurile de jos? Nu, lasă-le așa. Îmi dau o senzație de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în ochi o serie de detalii legate de structura lumii. Melcul, ploaia, obiectele etalate la ferometal... Chiar mă preocupă. — Să strâng lucrurile de jos? Nu, lasă-le așa. Îmi dau o senzație de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am știut că se pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de detalii legate de structura lumii. Melcul, ploaia, obiectele etalate la ferometal... Chiar mă preocupă. — Să strâng lucrurile de jos? Nu, lasă-le așa. Îmi dau o senzație de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am știut că se pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Chiar mă preocupă. — Să strâng lucrurile de jos? Nu, lasă-le așa. Îmi dau o senzație de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am știut că se pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în lumea soarelui. De aceea, cine vede un melc îi atinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am știut că se pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în lumea soarelui. De aceea, cine vede un melc îi atinge instinctiv cochilia, invitându-l parcă să vină pe lumea asta. Ai ciocănit vreodată cochilia unui melc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în lumea soarelui. De aceea, cine vede un melc îi atinge instinctiv cochilia, invitându-l parcă să vină pe lumea asta. Ai ciocănit vreodată cochilia unui melc? — Nu. Știi o mulțime de lucruri, am spus eu admirativ. — Când lucrezi la bibliotecă, ajungi să știi câte ceva. Am luat pachetul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în lumea soarelui. De aceea, cine vede un melc îi atinge instinctiv cochilia, invitându-l parcă să vină pe lumea asta. Ai ciocănit vreodată cochilia unui melc? — Nu. Știi o mulțime de lucruri, am spus eu admirativ. — Când lucrezi la bibliotecă, ajungi să știi câte ceva. Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și le-am aruncat iar, în altă parte, deoarece nu-mi foloseau la nimic. Și-acolo putrezeau... — Ca să poți face așa ceva ai nevoie de calități aparte. Adică să le poți întreține curate. Nu-i nevoie de cine știe ce calități. Așa ceva are melcul, dar eu nu. N-am făcut decât să umblu din plajă-n plajă. Bineînțeles că-mi amintesc ce s-a petrecut între timp, dar asta-i tot. Nu m-am sinchisit nici măcar o dată să fac legătura între lucruri. Există tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plăcea la fel de mult ca și rochia aruncată pe jos. O fi acesta unul dintre adevărurile mele? Adevărul este de fapt o noțiune abstractă ce se folosește doar în situații extreme, deși noi vrem ca acest concept să cuprindă totul. De la melc la ferometal și până la viața în doi, adică până la căsnicie. Dacă alții nu au o asemenea dorință, pentru mine ea este esențială. E precum dragostea. Chiar dacă ceea ce pretindem nu se potrivește cu ceea ce ni se oferă. Aveam suficiente lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându-l, m-am gândit la melc, la unghieră, la mâncarea italienească splendidă. Lumea asta e o adevărată revelație. Soarele de început de toamnă sclipea la suprafața mării, purtat de valuri. Se vedea ca o oglindă mare, sfărâmată, și pentru că era atât de fărâmițat, nu lăsa impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]