KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...109 >

2,722 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667

că mi se da o ocazie unică, prin posibilitatea de a mă implica direct în actul sacrificial. Spun „direct” pentru că m-am simțit zguduit de cutremurul ce ne-a solidarizat pe toți participanții, atunci când am avut revelația, fiecare individual, că mesagerul fusese primit de Zalmoxis și că zeul comunica realmente cu credincioșii. Sacrificiul pe care l-am urmărit la Sarmisegetuza era însă cu mult mai pompos: ceremonialul se desfășura pe altarul circular de lângă sanctuar, și acesta tot în formă de cerc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
mai pompos: ceremonialul se desfășura pe altarul circular de lângă sanctuar, și acesta tot în formă de cerc. Era din marmoră sculptată, având în mijloc un soare cu douăsprezece raze negre și un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a fost instruit cu mult înainte asupra călătoriei care avea să-l ducă la zeu, era pus seminud pe altar. Toate acestea se petreceau în spațiul central din interiorul sanctuarului. Zborul către înălțimi este momentul cel mai solemn. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
creștetele brazilor și parcă așteaptă un anumit semn; nimeni nu privește în jos și dintr-o dată totul rămâne suspendat. Nici aerul nu se mai mișcă, așteptând ca tânărul să expire și sufletul său curat să fie primit de Zalmoxis. Trupul mesagerului n-a avut nici măcar o tresărire când a fost străpuns de sulițe. Sângele a înroșit postamentul alb al altarului. În clipa aceea, o pasăre mică, albă, apăru ca o săgeată din vârful brazilor și se înălță drept în sus până ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
de învelit trupul însângerat în giulgiuri albe de in. Fără să rostească un cuvânt, toți s-au împrăștiat. Lumea ce privea de departe încremenită brusc a început să strige sălbatic, aranjându-se în șiruri și așteptând să fie consacrată cu sângele mesagerului. Acesta este modul barbar în care se stabilește legătura directă cu Zalmoxis. Am rămas retras. Anthropos Contactul zilnic cu cosmosul domestic îmi permite să pătrund ritmul vieții, urmând instrucția Aiei: așa sfârșesc prin a mă simți integrat într-o ordine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
a reușit vreodată să comunice ceva mai abstract și atât de tragic în „abstracțiunea concretă” a actului voluntar al morții? Să trăiești acel iter inițiatic ca să ajungi la țelul acesta: să mori ca să cunoști sau ca să te faci acceptat ca mesager al lui Zalmoxis? Ce zeu îngrozitor! Cum s-ar putea imagina ceva mai crud? Poate că tocmai această inițiere secretă a fost cea care i-a făcut să mediteze asupra nemuririi atât pe Pitagora, cât și pe Platon. Ei vizitaseră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
către Zalmoxis, încredințându-i sarcina să-i aducă zeului la cunoștință dorințele lor. Iată cum are loc trimiterea: cei care au misiunea aceasta țin cu vârful în sus trei sulițe, în timp ce alții, apucându-l de mâini și de picioare pe mesager, îl aruncă în sus, așa încât să cadă în vârful sulițelor. Dacă moare străpuns, cred că zeul le este favorabil: dacă nu moare, fac să cadă culpa asupra mesagerului, afirmând că e un om perfid și, după ce l-au inculpat astfel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
trei sulițe, în timp ce alții, apucându-l de mâini și de picioare pe mesager, îl aruncă în sus, așa încât să cadă în vârful sulițelor. Dacă moare străpuns, cred că zeul le este favorabil: dacă nu moare, fac să cadă culpa asupra mesagerului, afirmând că e un om perfid și, după ce l-au inculpat astfel, deleagă un altul. Însărcinarea, firește, e încredințată mesagerului pe când este încă în viață. Tracii aceștia, când tună sau fulgeră, trag în cer o săgeată rostind amenințări împotriva lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
în vârful sulițelor. Dacă moare străpuns, cred că zeul le este favorabil: dacă nu moare, fac să cadă culpa asupra mesagerului, afirmând că e un om perfid și, după ce l-au inculpat astfel, deleagă un altul. Însărcinarea, firește, e încredințată mesagerului pe când este încă în viață. Tracii aceștia, când tună sau fulgeră, trag în cer o săgeată rostind amenințări împotriva lui Zalmoxis, deoarece cred că nu există alt zeu decât al lor. După câte am auzit de la grecii care locuiesc în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
marcat de un cerc negru. În găurile unui trunchi gros de stejar au fost fixate trei sulițe. În spatele lui a fost clădită o podină de lemn ce se termină chiar deasupra cercului. Într-o colibă din apropiere, preoții îi încredințează mesagerului cerințele colectivității. Tânărul ales e foarte frumos; are un trup perfect de atlet. Iese din colibă cu chipul senin și apare curajos pe puntea de lemn. Doi oameni puternici îl apucă de mâini și de picioare, îl fac să penduleze

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
acesta un semnal că mi-a sosit timpul; poate mă găsesc chiar pe margine. Chiar acolo unde se află tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cum se spune în basmul povestit de ea. Păsăruica aceea poate că e un mesager. „E sufletul celui trimis la Zalmoxis”, îmi confirmă Aia, „care s-a întors să viziteze locurile dragi în care a trăit.” Poate că voi fi acceptat ca să trec ultima probă. Avertisment Am învățat și să mă uit altfel la oameni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
ca să i-o aducă înapoi. Probabil că-i un semnal care-mi dă măsura transformărilor interioare îndurate de mine acum. Nu mai am cum să mă reîntorc la cel ce-am fost. Nu mai încape nici o renunțare. Sunt un proscris. Mesagerul După un zbor scurt, trupul tânărului cade în sulițele pregătite, care-l străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
interioare îndurate de mine acum. Nu mai am cum să mă reîntorc la cel ce-am fost. Nu mai încape nici o renunțare. Sunt un proscris. Mesagerul După un zbor scurt, trupul tânărului cade în sulițele pregătite, care-l străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați și muți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
Pe drumul de întoarcere meditez zdrobit la cruzimea ritualului. Aia îmi dezvăluie că tânărul sacrificat e întotdeauna un ucenic al școlilor zalmoxiene. Fiecare ar dori să fie trimis la zeu, atât de mare este printre ei convingerea nemuririi. A fi mesager devine deci aspirația lor absolută, acesta fiind drumul cel mai scurt pentru atingerea condiției maxime a inițierii. Cu cât existența e mai scurtă, cu atât mai devreme se poate ajunge la purificare. Reîncarnare Să revii - ca om, ca arbore sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
șlefuit (lituus). Mutându-l în mâna stângă, preotul s-a întors către tânărul ce trebuia sacrificat; i-a pus mâna dreaptă pe cap și a spus: „Zalmoxis, dacă-i propice ca acesta - al cărui cap îl ating acum - să fie mesagerul nostru, te rugăm să ne trimiți semn clar și sigur că mesajul a fost primit favorabil”. N-am mai putut auzi altceva, deoarece păzitorii templului și-au dat seama că intrase un străin și dăduseră alarma. Atingându-mi brațul, Aia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
văluri. Mi-ar plăcea să se știe că m-am schimbat trăind printre geți, că am învățat ceea ce-mi era indispensabil ca să-mi duc la bun sfârșit căutarea. Cred că geții ar putea, cu-adevărat, să mă accepte ca mesager al lui Zalmoxis, lucru care mă măgulește imens, dar nu știu dacă zeul acesta o fi cu adevărat dispus să primească mesajul de la un străin. Cine știe? Poate că sufletul meu suferă acum transformări esențiale, independent de conștiința sau de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
va abandona. Dacă însă voi muri, nu voi mai fi Ovidiu, ci voi deveni un instrument anonim prin care se va comunica voința transcendentă. Trebuie să înțeleg ce anume vreau cu-adevărat. Să rămân marele poet Ovidiu sau să devin mesager? Aș dori și una și alta. Mi-e greu să aleg între o existență mecanică și o devenire metafizică. De când am întrevăzut posibilitatea de a mă oferi zeului, Aia a dispărut din preajmă. Acum stă mereu în coliba ei, n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
nu s-ar jertfi ființe omenești, ritualul sacrificial n-ar avea nici o greutate. Aia îmi lămurește că astfel de sacrificii sunt necesare, chiar dacă ea însăși s-a arătat șovăitoare în privința asta, după ce a asistat împreună cu mine la uciderea ultimului tânăr mesager. Se zbate, suferă și acceptă în tăcere. Sulmona Când eram copil, la Sulmona, mă desfătam privind culmile muntelui Morrone, adesea albite de ninsori abundente. Nu înțeleg de unde îmi venea acea stare de fericire. De ce mă bucura atâta vederea zăpezii? O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
atunci când ni se pare că suntem fericiți. Diana În Cartea XII din Metamorfozele - urmând sfaturile Aiei - am sustras-o pe Ifigenia sacrificiului, punând în locul ei, din voința zeiței Diana, o cerboaică. Am avut o nouă dispută cu Aia în legătură cu tânărul mesager ce se lasă străpuns de sulițe. Îngropare În fiecare dimineață, când mă trezesc îmi privesc membrele și constat că nu pot să le mai suport: sunt atât de umflate și de lovite, tumefiate de roșeața plăgilor, de parcă ar aparține unui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
care o „văzusem” atunci când nu trebuia. Transparență Aia: „Dacă nu ești pur, zeul nu va vorbi prin tine și tu nu vei muri. Dacă vrei să te oferi cu adevărat, trebuie să fii sigur de puritatea ta. Ca să fii tu mesagerul, va trebui să-ți asumi conștient toate responsabilitățile ce derivă de aici. Ești încă un străin și nu sunt sigură că te vor accepta. Dacă Zalmoxis va vorbi cu adevărat prin tine, va trebui să-ți trădezi identitatea de poet

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
că, la Roma, Corinna a devenit iubita celui mai înverșunat dușman al meu. Sufăr cumplit. Nu din cauza geloziei. Nu mai am asemenea reacții de ardoare erotică. E cu totul altceva. Tot o veche meteahnă. Sunt încă orgolios. Nu sunt gata. Mesager Voi fi mesagerul lui Zalmoxis: tocmai eu, care n-am crezut niciodată în existența zeilor. După cele spuse de Aia, această eventualitate gravă devine tot mai plauzibilă. Cu toată dorința mea de atinge acest grad maxim de inițiere și cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
Corinna a devenit iubita celui mai înverșunat dușman al meu. Sufăr cumplit. Nu din cauza geloziei. Nu mai am asemenea reacții de ardoare erotică. E cu totul altceva. Tot o veche meteahnă. Sunt încă orgolios. Nu sunt gata. Mesager Voi fi mesagerul lui Zalmoxis: tocmai eu, care n-am crezut niciodată în existența zeilor. După cele spuse de Aia, această eventualitate gravă devine tot mai plauzibilă. Cu toată dorința mea de atinge acest grad maxim de inițiere și cu tot curajul meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
aibă la dispoziție spațiul care li se cuvine. Acum știu că puterea mea cea mai mare e tocmai slăbiciunea. Trebuie să-mi rezerv custodia acestei descoperiri recente. Demon E necesar e să exorcizăm demonul senzualității! Anularea identității Cel mai bun mesager - după cum explică Aia - este cel care a depășit toate treptele inițierii. Mesajul pe care el îl poartă către zeu va trebui să fie apoi retransmis către colectivitate. Pentru ca aceasta să se poată petrece cu adevărat, trebuie ca mesagerul să moară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
mai bun mesager - după cum explică Aia - este cel care a depășit toate treptele inițierii. Mesajul pe care el îl poartă către zeu va trebui să fie apoi retransmis către colectivitate. Pentru ca aceasta să se poată petrece cu adevărat, trebuie ca mesagerul să moară, altfel n-ar exista confirmarea receptării; dacă trăiește, este semn că Zalmoxis nu l-a acceptat. E vorba, neîndoielnic, de o încercare dificilă, candidatul fiind supus unei probe foarte grele. Trebuie să reușească să-și șteargă propria identitate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
încercare dificilă, candidatul fiind supus unei probe foarte grele. Trebuie să reușească să-și șteargă propria identitate și să se anuleze ca persoană. Cel care poartă mesajul trebuie să-și suprime individualitatea pentru a se integra în cosmos. După moarte, mesagerul devine o transparență metafizică ce permite circulația mesajului de la colectivitate la Zalmoxis și invers. Zeul poate să comunice, prin urmare, numai prin moartea mesagerului: o moarte senină, ce rezultă din depășirea absolută a identității și reîncarnarea în arhetip. Ne aflăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
care poartă mesajul trebuie să-și suprime individualitatea pentru a se integra în cosmos. După moarte, mesagerul devine o transparență metafizică ce permite circulația mesajului de la colectivitate la Zalmoxis și invers. Zeul poate să comunice, prin urmare, numai prin moartea mesagerului: o moarte senină, ce rezultă din depășirea absolută a identității și reîncarnarea în arhetip. Ne aflăm în prezența unei misiuni salvatoare și nu a unui simplu sacrificiu omenesc. Nu toți reușesc să fie puri în așa măsură încât să treacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]