4,293 matches
-
vieții bune de-a lungul zilelor, lunilor, anilor și deceniilor, în cenușiul vieții de fiecare zi. NOTE 1. Immanuel Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 90-91. 2. Ibidem, p. 87. 3. Ibidem, p. 139. 4. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., pp. 228-229. 5. Ibidem, p. 293. 6. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., pp. 25-26. 7. „A căuta pentru sine bunăstarea nu este în mod direct o datorie; însă indirect poate foarte bine să fie: anume
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiecare zi. NOTE 1. Immanuel Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 90-91. 2. Ibidem, p. 87. 3. Ibidem, p. 139. 4. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., pp. 228-229. 5. Ibidem, p. 293. 6. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., pp. 25-26. 7. „A căuta pentru sine bunăstarea nu este în mod direct o datorie; însă indirect poate foarte bine să fie: anume pentru a preveni sărăcia care tentează la viciu.” (Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 216
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
293. 6. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., pp. 25-26. 7. „A căuta pentru sine bunăstarea nu este în mod direct o datorie; însă indirect poate foarte bine să fie: anume pentru a preveni sărăcia care tentează la viciu.” (Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 216.) 8. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 64. 9. Imm. Kant, Critica rațiunii practice, ed. cit., p. 163. 10. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 14. 11 Religia în limitele rațiunii pure, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bine să fie: anume pentru a preveni sărăcia care tentează la viciu.” (Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 216.) 8. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 64. 9. Imm. Kant, Critica rațiunii practice, ed. cit., p. 163. 10. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 14. 11 Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 65. 12. Vezi Immanuel Kant, Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht für die Praxis. 13. Vezi Metafizica moravurilor, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
10. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 14. 11 Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 65. 12. Vezi Immanuel Kant, Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht für die Praxis. 13. Vezi Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 205. 14. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 226. Ce-i drept, Kant nu și-a afirmat în mod deschis dezacordul cu înțelegerea curentă a răsplății după moarte, ci a încercat să interpreteze textele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
n-a vrut să facă din aceasta resortul acțiunilor, ci a căutat doar s-o transforme în obiectul celui mai pur respect și al deplinei satisfacții morale pentru o rațiune ce judecă menirea omului în ansamblu.” (Op. cit., p. 227.) 15. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 232. 16. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 47-48. 17. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 204. 18. Ibidem, ed. cit., pp. 207-208. 19. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 17. 20. Religia în limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiectul celui mai pur respect și al deplinei satisfacții morale pentru o rațiune ce judecă menirea omului în ansamblu.” (Op. cit., p. 227.) 15. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 232. 16. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 47-48. 17. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 204. 18. Ibidem, ed. cit., pp. 207-208. 19. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 17. 20. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 102. Kant recunoaște că în referirile sale la creștinism el interpretează Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecă menirea omului în ansamblu.” (Op. cit., p. 227.) 15. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 232. 16. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 47-48. 17. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 204. 18. Ibidem, ed. cit., pp. 207-208. 19. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 17. 20. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 102. Kant recunoaște că în referirile sale la creștinism el interpretează Biblia potrivit moralei, și nu morala conform Bibliei, precizând că o strădanie „de a căuta
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a căuta în Scriptură un sens aflat în armonie cu tot ce e mai sfânt din ceea ce ne învață rațiunea - nu numai că poate fi îngăduită, ci trebuie să fie considerată mai degrabă o datorie...” (Op. cit., p. 17.) 21. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 222. 22. Ibidem, p. 224. Tema poate fi întâlnită încă în Lecțiile despre etică din anii 1775-1780, într-un pasaj în care Kant invocă idealul stoic al înțeleptului. „Acest înțelept este un rege deoarece este stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
depășind cu propriile sale forțe toate obstacolele.” (Leçons, d’étique, p. 80.) 23. Vezi Ibidem, p. 211. 24. Ibidem, p. 205. 25. Ibidem, p. 227. 26. Karl Vorländer, Kant’s Leben (1911), Felix Meiner Verlag, Hamburg, 1974, p. 226. 27. Metafizica moravurilor, Hamburg, p. 306. Filosofii stoici subliniau că a trăi în acord cu rațiunea înseamnă a trăi în seninătate și voioșie. Iată o însemnare, în acest sens, a împăratului-filosof Marcus Aurelius: „Eu mă simt voios ori de câte ori îmi păstrez sănătoasă rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și nici vreuna din întâmplările care survin oamenilor, ci să primească totul cu voie bună, folosind fiecare împrejurare potrivit cu valoarea ei”. (Marcus Aurelius Antonius, Către sine, traducere de M. Peucescu și D. Burtea, Editura Minerva, București, 1977, p. 181.) 28. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 236. 29. Ibidem, p. 257. 30. Ibidem, p. 259. 31. Vezi E.Ch. Wasianski, Immanuel Kant in seinen letzten Lebensjahren, pp. 20-22. 32. O. Schöndörffer, „Einleintung”, în O. Schöndörffer (ed.), Immanuel Kant. Briefwechsel, Bd. I-II, Felix
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ibidem, p. 257. 30. Ibidem, p. 259. 31. Vezi E.Ch. Wasianski, Immanuel Kant in seinen letzten Lebensjahren, pp. 20-22. 32. O. Schöndörffer, „Einleintung”, în O. Schöndörffer (ed.), Immanuel Kant. Briefwechsel, Bd. I-II, Felix Meiner, Leipzig, 1924, p. XVIII. 33. Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 214. 34. Bunăoară Johann Caspar Lavater se arăta intrigat de tăcerea lui Kant, scriindu-i în februarie 1774: „De ce scriu .atâția care nu pot să scrie - și dumneavoastră, care puteți să o faceți atât de exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sistemul universitar german în care filosofia este studiată în strânsă corelație cu științele, susținând că acest lucru este „enorm de important pentru constituirea unei filosofii temeinice”. Convingerea lui Negulescu, Petrovici sau Mircea Florian a fost că prin opera lui Kant metafizica transcendentă a primit o lovitura din care cu greu își va putea reveni. Nu se poate trece peste Kant, construind sisteme filosofice a căror pretenție de a reprezenta „știință” ar fi fost probată ca nelegitimă de către criticismul kantian. Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și legile fizicii newtoniene. Kant se va întreba cum sunt posibile, în genere, asemenea enunțuri. Un răspuns la această întrebare va indica, mai întâi, cum este posibilă știința newtoniană 41, iar în al doilea rând care sunt condițiile în care metafizica însăși va putea deveni o știință. Nici raționalismul modern și nici empirismul modern, constată Florian, nu au fost în măsură să ofere un răspuns acceptabil la prima întrebare, acel răspuns care deschide calea răspunsului la cea de a doua. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
modern, constată Florian, nu au fost în măsură să ofere un răspuns acceptabil la prima întrebare, acel răspuns care deschide calea răspunsului la cea de a doua. Rezultatul criticii kantiene a fost atât respingerea empirismului, care contestă în general posibilitatea metafizicii, cât și a raționalismului clasic, care nu oferă baza necesară în vederea edificării metafizicii ca știință. Judecând criticismul kantian în ambianța filosofică în care a luat naștere și a dat roade, Florian conchide: „Filosofia critică a încheiat un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la prima întrebare, acel răspuns care deschide calea răspunsului la cea de a doua. Rezultatul criticii kantiene a fost atât respingerea empirismului, care contestă în general posibilitatea metafizicii, cât și a raționalismului clasic, care nu oferă baza necesară în vederea edificării metafizicii ca știință. Judecând criticismul kantian în ambianța filosofică în care a luat naștere și a dat roade, Florian conchide: „Filosofia critică a încheiat un mod de a gândi, ale cărui origini sunt destul de vechi. Din acest punct de vedere, criticismul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Kant, în confruntarea cu cele mai importante tradiții interpretative, se situează aici la nivelul literaturii internaționale. Iată doar câteva sumare indicații în acest sens. Pentru Florian resortul esențial al gândirii lui Kant îl rprezintă conflictul dintre fizica newtoniană și metafizica precritică. Ceea ce și-a propus Kant a fost reabilitarea metafizicii, întemeierea ei ca știință în acord cu ceea ce el aprecia drept lecția esențială a științei moderne. Unei formule ca „fără Hume nici Kant”, ar trebui, prin urmare, să-i fie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se situează aici la nivelul literaturii internaționale. Iată doar câteva sumare indicații în acest sens. Pentru Florian resortul esențial al gândirii lui Kant îl rprezintă conflictul dintre fizica newtoniană și metafizica precritică. Ceea ce și-a propus Kant a fost reabilitarea metafizicii, întemeierea ei ca știință în acord cu ceea ce el aprecia drept lecția esențială a științei moderne. Unei formule ca „fără Hume nici Kant”, ar trebui, prin urmare, să-i fie opusă formula „fără Newton nici Kant”. Problema lui Kant a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca „fără Hume nici Kant”, ar trebui, prin urmare, să-i fie opusă formula „fără Newton nici Kant”. Problema lui Kant a fost de a da o întemeiere metafizică științei matematice a naturii și, cu deosebire, de a construi o metafizică în acord cu acel fapt care este existența acestei științe 46. Caracterizănd poziția lui Kant, Florian susține că el a fost un gânditor raționalist. Opunându-se raționaliștilor dinaintea sa prin respingerea hotărâtă a posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoaște adecvat.” 51. Sau a explicării posibilității de a legitima idei ca libertate, Dumnezeu și nemurire prin utilizarea practică a rațiunii 52. În acest spirit este formulată și concluzia care încheie monografia: „Tragedia kantianismului stă în năzuința de a salva metafizica, făcând toate jertfele cu putință, mai ales îngrădind știința la fenomen, fără ca prin aceasta știința să piardă caracterele necesității, valabilității universale și obiectivității”53. Ultimul capitol al monografiei, „Interpretările filosofiei kantiene”, impresionează și pe cititorul de astăzi prin cuprinderea și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
examinate, în cele ce urmează, cu intenția de a determina cât de îndreptățită este pretenția autorilor că se sprijină pe Kant și îl vor putea avea alături pe Kant. Mă voi referi, mai întâi, la cartea lui Rădulescu-Motru Elemente de metafizică pe baza filosofiei kantiane. Prima ediție apare în 1912; o nouă ediție, cea definitivă, datează din 1928. Pasul premergător al discuției va fi încercarea de a schița un cadru mai general de reprezentări și opțiuni ce ne pot orienta în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
științele bazate pe experiență, a acelei comunicări în care filosofia valorifică progresele cunoașterii specializate. În opoziție cu kantienii, el a socotit că filosofia, sprijinită pe rezultatele cunoașterii științifice, este forma cea mai înaltă a cunoașterii noastre despre lume. Pentru el metafizica este știință în înțelesul deplin al cuvântului, o știință ce stă deasupra științelor naturii și a științelor minții, oferindu-ne o cunoaștere „mai completă și mai puțin relativă despre lume”. „Metafizica ridică deasupra cunoștințelor speciale o cunoștință unitară superioară, înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoaștere „mai completă și mai puțin relativă despre lume”. „Metafizica ridică deasupra cunoștințelor speciale o cunoștință unitară superioară, înăuntrul căreia adevărurile vechi apar într-o altă ordine și într-o altă lumină.”59 Aspirând să ofere o cunoaștere a absolutului, metafizica depășește rezultatele științelor speciale, sprijinindu-se, totodată, pe ceea ce se cunoaște prin aplicarea metodelor acestora 60. Angajarea față de asemenea reprezentări nu-l individualiza pe Motru; mai degrabă îl integra într-o mișcare de idei influentă la sfârșitul secolului trecut în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Filosofia este știința generală care unifică într-un sistem necontradictoriu cunoștințele mijlocite de științele particulare și reduce metodele și presupozițiile generale ale cunoașterii folosite în știință la principiile ei.”61 Ambiția lui Motru de a elabora un sistem propriu de metafizică inductivă nu trebuie, așadar, să ne surprindă. Acest sistem reprezintă o încercare de unificare a universului material și a universului conștiinței pe baza conceptului energiei 62. Ca și alte minți ale vremii, filosoful român situa acea cunoaștere pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
valoare obiectivă. Cunoașterea metafizică ne este neapărat necesară și e de neînlocuit deoarece ea reprezintă acea cunoaștere care ar face posibilă o întemeiere obiectivă a valorilor. Insuficiența filosofiei kantiene este, în ochii lui Motru, una dublă. Pe de o parte, metafizica în înțelegerea ei kantiană refuză filosofiei calitatea de cunoaștere despre lume izolând-o astfel de știință. Pe de altă parte, Motru credea că statutul privilegiat al cunoașterii metafizice va fi asigurat dacă se probează capacitatea ei de a întemeia valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]