39,889 matches
-
de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iluzii multicolore în blocul de desen! În acea zi, aerul purta sarafan albastru, cămașă albă, pantofi roșii. Zgomotul fiarelor resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența. Pe un scaun din metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și ocolesc locul unde se află stropitoarea verde. Dincoace de pleoape, ea mi se arată ca fiind acolo, dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald. E vară. Înseamnă că și uriașa dalie galbenă e la locul ei, uitîndu-se la mine de pe tulpina ei scundă. O ating, iar auriul ei Îmi arde privirea lăuntrică. E și mai strălucitoare acum, după mîngîiere. A doua zi, mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o cale ferată Între Brad și Deva, pesemne pentru transportul minereurilor de aur. LÎngă acele pietre, i-a sărit În ochi o cutie lunguiață și roșiatică de tablă. Ridicînd-o și deschizînd-o, a dat de un fel de ou cenușiu din metal cu un inel la capăt. Cutia a aruncat-o, iar ovalul l-a strecurat În buzunarul hainei. Oile Între timp se Îndepărtaseră. A mers după ele și le-a mai preumblat de la un smoc de iarbă la altul pînă cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apa. FÎntînile lor erau de folos numai pentru vite. În anume locuri, săpaseră cîte o „fîntînă bună“. Cea mai curată și mai rece apă de băut venea Însă de la curgătoare. În mijlocul satului, la o răspîntie Încăpătoare, dintr-o țeavă de metal, apa curgea continuu Într-un bazinet, iar de acolo, dispărea pe sub pămînt poate pînă În rîu. Locul era amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată cu piatră. Țeava ieșea din peretele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat către vest, Enoh contemplă „tainele cerului ce va să fie”: un munte de fier, altul de aramă, altul de argint, de aur, de metal ușor de topit, de plumb. Toți acești munți vor deveni mai moi „decât ceara” în prezența Fiului Omului. Modelul, ușor de recunoscut în spatele viziunilor „apocaliptice” din Cartea lui Enoh, îl constituie episodul potopului. Nu întâmplător în secțiunea a doua a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moarte și-i lămurește apoi cauzele hotărârii luate de către Dumnezeu: „Stârpirea lor șa oamenilorț este necesară, întrucât au cunoscut toate secretele îngerilor, toată violența și puterea lui Satan, taina tainelor, toată puterea vrăjitorilor și a vrăjitoriilor, a celor care topesc metalul pe pământ. Ei au învățat cum se naște argintul din pulberea pământului etc. etc.” (LXV, 6-8). Prin urmare, neamul omenesc este condamnat din cauza „științelor oculte” (în primul rând metalurgia) dezvăluite de către îngerii căzuți. Secțiunea a doua se termină cu episodul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu frații săi cei plini de virtute, o carte care păstra amintirea lor, el a săpat rețetele criminale și tradițiile profane (scelestas artes ac profana commenta) pe niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niciodată. Foamea lor, niciodată astâmpărată, îi face să mănânce oameni, animale, ba chiar să se devoreze între ei. Pe de o parte, îngerii le învață pe femei „leacurile, farmecele și botanica” (7,1); pe de altă parte, le arată bărbaților „metalele și modul de a le prelucra”, precum și podoabele, vrăjitoria, astrologia etc. (8). Aceste învățături perfide umplu pământul de sânge, de dezmăț și de vicii 151. Ca pedeapsă, Dumnezeu îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acestei firi, lăsându-se învinși de patimile trupești. S-au amestecat cu femeile, s-au spurcat și și-au pierdut toată puterea îngerească. Atunci când „fiicele oamenilor” au cerut să fie răsplătite, ei au deschis măruntaiele pământului, le-au arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare și toate pietrele cele mai prețioase. și pe lângă aceste pietre fermecate, ei le-au transmis și cunoștințele potrivite pentru fiecare lucru, i-au inițiat pe oameni în magie și i-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au inițiat pe oameni în magie și i-au învățat astronomia, precum și virtuțile rădăcinilor și toate acele lucruri pe care mintea omenească nu le-ar fi descoperit niciodată singură; îi învățară de asemenea să topească aurul, argintul și alte asemenea metale, apoi să-și vopsească hainele în felurite culori. Într-un cuvânt, tot ce este hărăzit împodobirii și plăcerii femeilor este o invenție a demonilor statorniciți în carne (8, 14). Din unirea îngerilor căzuți cu femeile s-au născut uriașii, primele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dreptate; - îngerii se amestecă cu oamenii (inclusiv cu descendenții lui Seth), provocând potopul ca remediu necesar contra răului universal. Ham, unul dintre fiii lui Noe, asigură perpetuarea răului în lume după potop. Conform lui Serenus, el sapă în piatră și metal tainele revelate de îngeri; după mitul sethian, îngerii profită de un moment de uitare ori de neglijență din partea Mamei pentru a-l introduce în arcă pe Ham cel rău. Există foarte mari șanse ca avva Serenus (sau Ioan Casian însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uitarea binelui făcut, transmiterea răului prin mijlocirea lui Ham. Stratagema prin care el ajunge să scoată din uitare știința perversă a omenirii coincide cu cea despre care ne informează Cartea Jubileelor și Flavius Josephus: inscripționarea ei pe cărămidă, piatră sau metal, adică pe niște materiale mai greu destructibile. Varianta lui Casian ne propune așadar un fel de sinteză a mai multor tradiții evreiești și creștine, poate cu scopul de a înscrie sensul unui modus vivendi monastic într-o tradiție venerabilă, ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se și grăbesc s-o strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti către agatul de alături un cristal de ametist. Așa violet cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie și una de nopți! îl preveni glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă. În discuțiile purtate cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
victima unui mecanism în care conștientul ei nu va mai avea nici o putere. Va veni mai întâi anestezia... Apoi trepanația..." Are impresia că în urechi se concentrează un țiuit ca un zgomot de ferăstrău mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o închipuire, ceva ce nu există în realitate, ci numai în gândirea unor oameni. Și mai înseamnă un peștișor de metal sau de plastic cu niște cârlige ascunse pe care pescarii cu undița îl folosesc pentru a atrage și a prinde peștii răpitori, adică cei care se hrănesc cu alți pești, ca știuca, spre exemplu. Da ce-i o criză, bunicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată, și totul e poleit. Cristalul ciocnește sticla, oglinda. Sunetele se adună într-o melodie bine închegată: început, cuprins și încheiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
demande, parfois je dois beaucoup voyager. Il m'a fallu assez de temps pour faire décorer ma chambre d'hôtel à mon goût, mais finalement, j'ai réussi à le faire. À l'entrée, il y a deux chaises en metal, et à leur côté, une petite table d'argent un luxe qui m'enchante chaque fois que je la regarde. Dans la chambre proprement-dite, un énorme lit à la forme d'un grand coeur est discrètement placé dans un coin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușoară marca ceea ce se părea că s-a întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul. Viața lui va continua, orice-ar fi. Toate frământările sale nu făceau bine nimănui. Auzi din nou sunetul metalului. Întinse mâna înainte să deschidă ochii. Pericolul simțit, acea stare care i se părea demult atât de incitantă, îl zgudui din nou. Dar deschise și ochii, înainte să se repete scena. Era Amanda iar. Nu din nou! exclamă ea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire această Ultimă Rivală. Doru simțea că trăiește. Era acolo deveșnicie. Existase dintotdeauna. Să vedem ce poți, Don Dorule! Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rostogolea pe masă: lumina felinarului scânteia pe cinci dubloni de patru pentru colegul lui și pe alți cinci pentru el. Monede curate, lucioase. Puternic căpitan e don ban, ar fi spus negreșit poetul Quevedo, dacă ar fi fost de față. Metal binecuvântat, recent bătut cu blazonul regelui, stăpânul nostru. Bucurie pură, cu care să cumperi pat, mâncare, haine și căldura unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o suliță“, adică a trimite un sulițaș, un soldat, costa și ochii din cap. Până și olandezii, Împotriva cărora luptam, ne vindeau produsele lor manufacturiere și făceau tot felul de Învârteli comerciale chiar În portul Cádiz, ca să pună mâna pe metalele prețioase pe care corăbiile noastre, apărându-se de pirații lor, le aduceau de la soare-apune. Aragonezii și catalanii Își invocau cu orice prilej privilegiile, Portugalia abia aștepta să se desprindă de noi, comerțul era În mâinile străinilor, finanțele În ale bancherilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
citesc și să scriu, iar superioritatea mea la celelalte materii devenea tot mai evidentă. Religia fusese lăsată timp de trei ani aproape în întregime în grija mea. Profesorul, care era gras și îmbrăcat într-un costum verde, cu nasturi de metal, stătea în timpul orelor într-un colț, lângă fereastră, ținând un caiet de desen în față. El conducea Garda Civilă din zonă. Desena pe foile albe mișcările de trupe. Ideea era să-i învingă pe ruși când aveau să vină. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care eu n-o văzusem niciodată. Tata cumpărase muzicuța la Skellefteå. Era cea mai bună și mai scumpă pe care o găsise. Sub învelișul ei solid, de argint veritabil, se aflau mai mult de o sută de limbi mici de metal, care puteau reda aproape orice armonie sau melodie. Acum cânt rar. Dar, deși au trecut toți acești ani, notele sunt curate și limpezi - atât cât pot să fie notele unei muzicuțe. în acea valiză se mai afla un Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]