1,926 matches
-
o probabilitate între zero și unu. Acest lucru este iarăși ilustrat de automatul finit cuantic, care acceptă o intrare numai după o anumita probabilitate. Această idee este un caz special al unei noțiuni generale, aceea de 'automat geometric' sau 'automat metric', unde setul de stări este un spațiu metric, și limbajul recunoscut de automat este distanță față de punctul inițial. Mulțimea de stări acceptate este suficient de mică în comparație cu metrica spațiului. Termenii folosiți în teoria automatelorse referă la simboluri și mulțimi de
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
este iarăși ilustrat de automatul finit cuantic, care acceptă o intrare numai după o anumita probabilitate. Această idee este un caz special al unei noțiuni generale, aceea de 'automat geometric' sau 'automat metric', unde setul de stări este un spațiu metric, și limbajul recunoscut de automat este distanță față de punctul inițial. Mulțimea de stări acceptate este suficient de mică în comparație cu metrica spațiului. Termenii folosiți în teoria automatelorse referă la simboluri și mulțimi de simboluri, respectiv la operațiile dintre aceste mulțimi. O dată
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
A. Zaharescu) 72. Spectral norms on valued fields, Math. Z., Vol 238 (2001), 101-114. (with V. Pașol and A. Popescu) 73. The generating degree of Cp, Canad. Math. Bull. Vol. 44, (2001), 3-11. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 74. Metric invariants în BdR+ associated to differential operators, Rev. Roum. Math. Pures Appl. 33 (1988), 393-400. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 75. Good elements and metric invariants în BdR+, J. Math. Kyoto Univ, vol 43, Nr. 1 (2003), 125-137. (with
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Canad. Math. Bull. Vol. 44, (2001), 3-11. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 74. Metric invariants în BdR+ associated to differential operators, Rev. Roum. Math. Pures Appl. 33 (1988), 393-400. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 75. Good elements and metric invariants în BdR+, J. Math. Kyoto Univ, vol 43, Nr. 1 (2003), 125-137. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 76. On afine subdomains (to appear) (with G. Groza) 77. A representation theorem for a class of rigid analytic functions, (with
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
spectral norm of Algebraic Numbers (to appear Math. Nachtr.) (with A. Popescu and A. Zaharescu) 79. Universal Property of the Kaplansky Ideal Transform and Affiness of Open Subsets, J. Pure and Appl. Alg., 173, (2002), 121-134. (with Marco Fontana) 80. Metric invariants over Henselian valued Fields, J. Of Algebra, 266 (1), (2003), 14-26. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 81. Chains of metric invariants over a local field, Acta Arithmetica, 103 (1), (2002), 27-40. (with A. Popescu, M. Vajaitu and A
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Transform and Affiness of Open Subsets, J. Pure and Appl. Alg., 173, (2002), 121-134. (with Marco Fontana) 80. Metric invariants over Henselian valued Fields, J. Of Algebra, 266 (1), (2003), 14-26. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 81. Chains of metric invariants over a local field, Acta Arithmetica, 103 (1), (2002), 27-40. (with A. Popescu, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 82. Transcendental divisors and their critical functions, Manuscripta Math., 110 (4), (2003), 527-541. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 83. The
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
primă epocă a tonalității, desemnând cel mai „firesc” sistem sonor utilizat și astăzi), creatorii culți se inspiră frecvent din dansurile practicate de popor. Cazul cel mai ilustrativ este cel al suitelor de dansuri baroce, care pornesc de la dansuri populare, caracteristicile metrice și agogice (tempo), păstrându-se ca atare într-o primă etapă (amintim ciacona, giga, sarabanda, menuetul). În timp ce menuetul face deliciul secolului XVIII, secolul XIX va prelua un nou dans popular în trei timpi, valsul. Până în secolul XIX, muzica savantă se
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
fizicii relativiste restrânse cu includerea gravitației. Aceleași date experimentale arată că timpul măsurat de ceasurile aflate într-un câmp gravitațional—timpul propriu, cum este el denumit—nu respectă regulile relativității restrânse. În termenii geometriei spațiu-timpului, timpul nu este măsurat conform metricii Minkowski. Ca și în cazul newtonian, aceasta sugerează o geometrie mai generală. La nivel local, toate sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente, și cvasi-minkowskiene. În consecință, acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Minkowski. Ca și în cazul newtonian, aceasta sugerează o geometrie mai generală. La nivel local, toate sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente, și cvasi-minkowskiene. În consecință, acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
implicit egal cu zero. Astfel, se obține cel mai simplu set de ecuații ale câmpului gravitațional, numite ecuațiile (de câmp ale) lui Einstein: În membrul stâng se află o combinație lineară de divergență zero, între tensorul Ricci formula 2 și tensorul metric denumit tensorul Einstein. În particular, este constanta curburii. Tensorul Ricci este și el legat de tensorul mai general de curbură Riemann deoarece: În membrul drept, "formula 5" este tensorul energie-impuls. Toți tensorii sunt scriși în notație abstractă. Punerea în corespondență a
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
toată informația necesară pentru definirea relativității generale, pentru descrierea proprietăților sale de bază și pentru tratarea unei probleme de importanță crucială în fizică: felul cum ar putea fi folosită această teorie pentru construirea de modele. Relativitatea generalizată este o teorie metrică a gravitației. La baza sa stau ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți tetradimensionale, semi-riemanniene, care reprezintă spațiu-timpul pe de o parte, și energia și impulsul conținute în acel spațiu-timp, pe de altă parte. Fenomenele care, în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
luminii și a întârzierii gravitaționale determină un parametru numit formula 10, care codifică influența gravitației asupra geometriei spațiului. Una din mai multele analogii între gravitația de câmp slab și electromagnetism este aceea că, similar undelor electromagnetice, există unde gravitaționale: perturbații ale metricii spațiu-timpului care se propagă cu viteza luminii. Ipoteza existenței undelor gravitaționale a apărut pentru prima oară într-o lucrare cu titlul "Gravitationswellen" ("Unde gravitaționale"), publicată de către Einstein în anul 1918. Cel mai simplu tip de astfel de undă poate fi
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
o explicație directă a deplasării anormale a periheliului planetei Mercur, deplasare descoperită de Urbain Le Verrier în 1859, a fost o dovadă importantă că în sfârșit identificase forma corectă a ecuațiilor câmpului gravitațional. Efectul poate fi calculat și pe baza metricii Schwarzschild exacte (care descrie spațiu-timpul din jurul unei mase sferice) sau formalismul postnewtonian, mai general. Din cauza influenței gravitației asupra geometriei spațiului și din cauza contribuției energiei proprii la gravitația unui corp (codificată în neliniaritatea ecuațiilor lui Einstein). Precesia relativistă a fost observată
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
are și o dimensiune temporală. Astfel grupul simetric al unui spațiu euclidian este grupul euclidian iar pentru un spațiu Minkowski este grupul Poincaré. Formal, spațiul Minkowski este un spațiu vectorial real echipat cu o formă biliniară nedegenerată simetrică cu signatură metrică (−,+,+,+) (Uneori se preferă și signatura (+,−,−,−)). Cu alte cuvinte, spațiul Minkowski este un spațiu pseudoeuclidian cu "n" = 4 și "n"−"k" = 1 (într-o definiție mai largă este permis orice "n">1). Elementele spațiului Minkowski se numesc "evenimente" sau tetravectori. Spațiul
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
Rădăuților. A scris poeme teologice, istorice și autobiografice, notabile prin inspirația vie din epocă, meditația filozofică asupra vieții, apropiată de cea a poeților elegiaci ne-creștini. Expresia lirică a sentimentelor este completată de descrierile din natură și de o măsură metrică adecvată. "Vechiul Testament proclama limpede pe Tatăl, mai nedeslușit pe Fiul. Cel Nou l-a arătat pe Fiul, a făcut să se întrezărească dumnezeirea Fiului. Acum Duhul are drept de cetățenie printre noi și ne dă o viziune mai clară despre
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
și O. Lipan - percuție, împreună cu Orchestra Filarmonicii Radio din București. Titlul dat piesei se datorează în parte faptului că piesa este scrisă în măsura mai puțin obișnuită de 5/4. (Un exemplu anterior de a se nota în titlu structura metrică - tot în cinci timpi - este binecunoscutul "Take Five", piesă de jazz compusă de David Brubeck și interpretată cu cvartetul său.) Compusa în 1974 de Nicolae Covaci, pe versurile poeților Șerban Foarță și Andrei Ujică și apărută pe albumul „Mugur de
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Craiova. În tinerețe a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu iar ulterior, revenind în țară după călătorii și studii tehnice, s-a implicat în domenii legate de învățământ, administrație și inovație. Între 1834 - 1836 a insistat pentru introducerea Sistemului Metric Zecimal în Muntenia. Împreună cu alți oameni de seamă a contribuit la înființarea în 1835 la Pantelimon a Școlii de Agricultură. Din poziția de membru al Eforiei Școlilor Naționale în 1850 devine co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate
Petrache Poenaru () [Corola-website/Science/300003_a_301332]
-
era membru al Confederației Rinului. Intenționat a fi un „stat model” napoleonian, a fost scrisă o constituție și un număr de reforme sociale au fost implementate în regat, inclusiv abolirea șerbiei, dreptul de liberă întreprindere și Codul napoleonian. Un sistem metric a fost adoptat pentru greutăți și măsurători. Ca și înainte de cucerire, libertatea de expresie a rămas îngrădită și s-a instituit cenzura. O povară semnificativă a regatului era aceea de a asigura suport financiar și trupe pentru Războaiele napoleoniene. Un
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
Tot astfel reflectarea dă naștere artei. În “Despre forma scenariului”, Eisenstein susține că montajul e “elementul de bază” al cinematografului. Senzația mișcării, a succesiunii cinematografice sunt produse de conflictul dintre prima imagine și cea succesivă. El împarte montajul în montaj metric, ritmic și sonor. Eisenstein caută în montaj mijloace capabile să trezească în spectator emoția prin intermediul gândirii, al raționamentului. El inoculează imaginilor idei abstracte și le trasnformă în concret. Eisenstein este de acord cu Pudovkin și cu ceilalți teoreticieni declarând “război
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
perioada timpurie (de pildă, "Twist and Shout"). Sunt pasaje de virtuozitate executate de instrumentiști soliști (uneori, și de către cântăreți) la încheierea unei secțiuni, a unei lucrări (în întregime), sau a unui moment solistic. Cele două nu țin cont de tiparul metric al lucrării în care se integrează și se execută liber. Fioritura constă, de regulă, într-un pasaj dificil executat în viteză (ca un ornament extins), în vreme ce cadența melodică, mult mai amplă, poate introduce o construcție mai complexă, punând în lumină
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
ecuației sau ecuațiilor care precizează mulțimea din care face parte locul geometric respectiv. Pentru locurile geometrice se disting două tipuri importante: Pentru primul tip de loc geometric este suficient ca într-un reper cartezian convenabil ales, să se transforme relația metrică într-una analitică. Se găsește astfel relația ce trebuie să existe între coordonatele x, y ale unui punct curent M și se recunoaște curba ca loc geometric. În cel de-al doilea caz, de regulă punctul curent M (x, y
Loc geometric () [Corola-website/Science/318424_a_319753]
-
francezi care au publicat atlase remarcabile, au fost: Nicolas de Fer („L’Atlas Curieux” 1705), Jacques Chiquet, Robert de Vagoudy („Atlas Universel”) și Rigobert Bonne („Atlas Enciclopedique”). Toate aceste lucrări alături de hotărârea Academiei Franceze de a se trecere la sistemul metric zecimal, precum și apariția proiecțiilor Bonne, Lambert și Euler, ne îndreptățesc să afirmăm că în Europa sec. al XVIII-lea, Școala franceză de cartografie a avut un aport considerabil la dezvoltarea acestei științe. În Țările de Jos, experiența acumulată de cartografi
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Wyatt (1503-1542) și Henry Howard (1517-1547) au fost cei care au deschis calea poeziei moderne după marele poet al Evului Mediu, Geoffrey Chaucer (1343-1400): Wyatt a introdus și adaptat sonetul (gen de poezie care cere rigoare din punct de vedere metric și al limbajului) limbii engleze, iar Howard l-a perfecționat și a introdus versul liber, iambul nerimat cu cinci picioare, care urma să devină cea mai importantă unealtă a dramei engleze. În timpul Renașterii, poezia descriptivă a fost cel mai dominant
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
că nu este local compact, arătând că "M" nu este zero-dimensional. Mulțimile difeomeorfice au două topologii naturale, numite topologie "slabă" și "tare" . Când mulțimea este compactă, cele două topologii sunt în acord, iar topologia slabă este întotdeauna metrizabilă (adică, are metrică). Când mulțimea nu este compactă, topologia tare ține cont de comportamentul funcției "la infinit" și nu este metrizabilă, dar încâ rămâne spațiu Baire. Fixând o metrică Riemanniană pe o mulțime "M", topologia slabă este topologia indusă de următoarea familie de
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]
-
Când mulțimea nu este compactă, topologia tare ține cont de comportamentul funcției "la infinit" și nu este metrizabilă, dar încâ rămâne spațiu Baire. Fixând o metrică Riemanniană pe o mulțime "M", topologia slabă este topologia indusă de următoarea familie de metrice: în care "K" variază peste subseturile compacte ale lui "M". Într-adevăr, deoarece "M" este σ-compact, există o secvență "K" de sebseturi compacte a căror reuniune este "M". Atunci, definim metrica: Folosind funcția exponențială ca metrică Riemannienă pe "M" peste
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]