20,801 matches
-
plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu-i nimic de zis deocamdată, mamă; doar rămâi liniștită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care se lăsase. Ai fi spus că toată lumea Încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca. La un moment dat, tata, care se afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o greșală... S-a confirmat? Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio secundă. Am văzut cum sângele i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
găsi În această antologie “Artă sfșiată” poeți merituoși, din țară și din diaspora română, membrii ai LSR ori USR, cu volume mai multe ori mai puține, publicate la diferite edituri din țară și din străinătate, care au scris despre orice mișcă-n univers, pornind din atemporalitate, de dincolo de Zidul lui Planck, dincolo de Big Bang, din haos, din absolut, o poezie antropologică, a existențialității din micro și macrocosmos, În altă ecuație, ontologică. Nu voi numi nici pe poet, nu voi menționa nici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate. Nu aveam încotro, trebuia să recunosc și să le spun adevărul. Nu mă certară. Mă ascultară cu răbdare până la urmă. Sinceritatea mea îi mișcă până la lacrimi. Atunci, pentru prima dată, tata, îmi vorbise ca unui om mare. Știa că eu mai eram încă un copil, că trebuia să mă ajute să înțeleg ce este viața și care era rostul meu. Îmi vorbise mult, îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Puteți ridica mâinile spre cer, puteți mișca buzele ca să cereți iertare, iar Dumnezeu dispus este să vă șteargă păcatele, dar nu îngăduiți a se face aceasta, de vreme ce voi le țineți pe acele ale greșiților voștri. Cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora?” Iertarea este
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fericită că reușiseră să acopere cheltuielile fără a se împrumuta cu bani. Nu se așteptau să devină bogați, ci doar să câștige pentru a putea trăi. Așteptarea, însă, nu se împlini. Treceau zile, treceau luni și afacerea lor nu se mișca din loc. Intrau cumpărători, dar foarte puțini. Tatiana nu mai putea rezista, făcea doar atâțea bani cât îi permiteau să mențină magazinul, începuse chiar și să împrumute. Multe produse alimentare, după ce le expira termenul de păstrare, trebuiau să fie aruncate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acel oraș, unii oameni vorbeau despre un altfel de „hoț”, descoperit tot la ei în oraș, despre care nu se scrise nimic și nici canalele de radio și televiziune nu transmiseseră nimic. Cine era acea domnișoară? O inimă milostivă care mișcă mâinile spre milostenie, dar care nu strigă despre binele făcut. O inimă milostivă care știe că Dumnezeu pe toate le vede și, pe cele făcute întru ascuns, le iubește și le primește. În scurt timp, puținii locuitori ai acelui oraș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
femeilor din Ghizela-Timiș”1tc "Un facilitator despre „grupul de inițiativă al femeilor din Ghizela‑Timiș”1" „Era toamna lui 2002 când am ajuns pentru prima oară în comuna Ghizela din județul Timiș. Îmi amintesc o zi ploioasă, ștergătoarele de parbriz mișcându-se obsedant și monoton în timp ce mașina parcurgea strada principală întortocheată. Privirea îmi trecea de pe o parte pe alta a drumului la casele văruite și curate, dar sărăcuțe, la multitudinea de orătănii și la copiii în cizme de gumă - încălțămintea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
fandoseală. Numai că vraja apei dispare după câteva săptămâni. Chiar dacă vezi oceanul doar din baie, te costă bani grei, spune Kati. Râdem amândouă. Spun: "I am hungry". Râde: "Just moment, please". "It's OK". Intrăm într-o pensiune. Bucătarii se mișcă nestingheriți în spațiul deschis, preparând tot felul de specialități. Miroase bine, pensiunea are și o terasă, dar mai întâi mergem să vizităm vitrina în care sunt expuse mâncărurile și prăjiturile. O rog pe Kati să aleagă ea, dar refuză încăpățânată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o mutră desfigurată de alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și-mi spune: stai aici, când vin cu pomenile dai 1 dolar, nu mai mult, tu nu ai bani de aruncat în sacul fără fund, pleacă de parcă n-ar fi fost, mă uit zăpăcită în jur, nu îndrăznesc să mă mișc, bătrânele trec în șir indian pe lângă mine, apleacă ușor capul, au priviri curioase de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge mâna cu înfrigurare, la alta îi văd lacrimile curgându-i pe obraji, eu stau țeapănă, mă aștept să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge mâna cu înfrigurare, la alta îi văd lacrimile curgându-i pe obraji, eu stau țeapănă, mă aștept să fiu bătută de Silvia dacă fac un gest nepotrivit sau dacă mă voi mișca fără aprobarea ei. Bărbații trec fără să se uite la mine, voi afla că obiceiul australian îi pedepsește aspru, cu amenzi și închisoare, dacă se uită direct la o femeie și că femeia câștigă întotdeauna când face o plângere de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în casa asta nimeni nu mai face cumpărături, nimeni din casă nu se mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că a intrat într-un cavou. Nimic nu se mișcă în jur. Doar cele două televizoare. Unul la soacra și unul în sufragerie, unde bărbatul ei stă lipit de sticlă de cum vine de la lucru până pune capul pe pernă. Se roagă în sinea ei să nu iasă soacră-sa din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca pus la picamăr, una din îngrijitoare și-a făcut cruce, "slavă Domnului că am scăpat de ăsta, era pedeapsa cerului peste noi", dar copilul a dormit șapte zile în șir, după care a început să mănânce și să se miște normal, a fost chemat un medic pediatru, acesta l-a luat cu o salvare la spital dar l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat, s-a așezat lângă trupul uscat al Mariei cu speranța că va putea trece în moarte așa cum a trecut Maria, după o febră cumplită, în timp ce ea cânta la pian. Își mișcă cu greu degetele, închide ochii în timp ce își desenează clapele pianului în creier și începe să cânte, vrea să readucă timpul înapoi, acel timp în care Maria a părăsit-o pentru totdeauna, a fost o clipă fericită, pianul a sunat atunci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmplat aseară este pedeapsa pentru încălcarea interdicției, trebuie să rabde, cu timpul se va face bine, are ierburi uscate, se va tămădui, dar acum mai bine să stea aici în preajma Mariei, să prindă puteri, clapele pianului au început să se miște, degetele urmăresc claviatura, muzica izvorăște din trupul ei sfârtecat, aude cum cad stelele, deschide ochii, peștera se umple de o muzică abisală, clapele pianului se mișcă singure, sunetele roiesc în jurul capului ei ca un nor de albine, peștera s-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să stea aici în preajma Mariei, să prindă puteri, clapele pianului au început să se miște, degetele urmăresc claviatura, muzica izvorăște din trupul ei sfârtecat, aude cum cad stelele, deschide ochii, peștera se umple de o muzică abisală, clapele pianului se mișcă singure, sunetele roiesc în jurul capului ei ca un nor de albine, peștera s-a umplut de lumină, Maria în rochie de mireasă cântă la pian, în cealaltă parte a peșterii stă băiatul din Clădirea Albastră, închide ochii și continuă să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dumnezeul nostru", spunea Maria transfigurată de fericire, Sandei știe că sufletul Mariei se afla în talpa piciorului, altfel nu ar fi alergat ca într-un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și o vede pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să se miște, să comunice cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar să o fac să pufnească în râs, e bine și-atât, sar în sus și strig: "Victooooorie", mă îndepărtez
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șantier în care Ina să nu-l întrebe : - Ai mai fost pe la Miliție.? Trebuie să-i întrebi mereu: ce au mai aflat în legătură cu cazul nostru? Investighează, au vreun semnal, știu pe unde umblă șatrele? Am impresia că organele Miliției se mișcă prea încet. A trecut atâta vreme și ei nimic! Ancheta merge în pas de melc. Poate nici nu au întreprins o anchetă temeinică și noi așteptăm și așteptăm...! - Cum poți să crezi că nu acționează? - Orice e posibil, după cât se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]