3,384 matches
-
de Securitate al Statului, utilizase metode teroriste; dosarul activității acestuia în Kosovo era deosebit de încărcat. Mai mult, el inaugurase o serie de practici foarte riscante. În vara lui 1966 s-a descoperit că agenții Securității instalaseră derivații telefonice secrete și microfoane în locuințele și birourile figurilor politice de frunte, chiar și la reședința lui Tito. Cu toate că Ranković avea o influență puternică în domeniul Securității și se bucura de un mare sprijin în rîndul sîrbilor naționaliști, el nu era sprijinit nici de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de la intrare; "fum de să-l tai cu cuțitul", la mese mulți se jucau cu cutii de chibrituri aruncate în sus pe masă; zgomot asurzitor, muzica difuzată de un magnetofon, prin stație, din când în când câteva cuvinte spuse la microfon, în chip de prezentare sau explicație (n-am putut niciodată desluși ce se spunea, din cauza "comentariilor" simultane ale auditoriului). Cam asta e ceea ce se cheamă "Recording Club". Cum se realizează caracterul lor educativ?"2. 5) "Finalitatea acțiunilor" - se află sub
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
problemă de la editură, ne-a povestit discuția din avion cu Nicolae și Elena, la întoarcere din China. La masă, la un pahar de vin alb de Frâncușă. După aceea, m-am întrebat: cum a putut să o spună când erau microfoane peste tot? S.B.: Poate că nu erau microfoane peste tot. În perioada 15-16 mai 1982, au avut loc "Zilele teatrului studențesc", în organizarea CUASC din Centrul universitar Iași și CCTS. D.T.: Da, asta a fost inițiativa lui Aurel. S.B.: Vă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
avion cu Nicolae și Elena, la întoarcere din China. La masă, la un pahar de vin alb de Frâncușă. După aceea, m-am întrebat: cum a putut să o spună când erau microfoane peste tot? S.B.: Poate că nu erau microfoane peste tot. În perioada 15-16 mai 1982, au avut loc "Zilele teatrului studențesc", în organizarea CUASC din Centrul universitar Iași și CCTS. D.T.: Da, asta a fost inițiativa lui Aurel. S.B.: Vă mai aduceți aminte cum s-a desfășurat acțiunea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
tu (al lui Constantin Marin), Copilăria lui Ivan (Tarkovski), Procesul de la Nurnberg. La secțiunea "Ipostaze ale filmului de autor" au rulat: La Strada (de Fellini), Eclipsa (de Antonioni), Cursa lui Mircea Daneliuc (prezentat de Florian Potra), Croaziera și Probă la microfon, tot de Mircea Daneliuc, S. B.: Văd că a fost un medalion Daneliuc atunci. D. T.: Da. Mai departe: Cele patru sute de lovituri (de François Truffaut), prezentat de Ștefan Oprea, care a prezentat și Fragii sălbatici (de Ingmar Bergman), Dodes
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pe scenă, el era pe banca tehnică și în momentul când s-a anunțat evenimentul și a fost anunțat și Cristian Țopescu, a fost consternare în sală, luminile și camerele s-au pus pe el. Atunci a urcat, a luat microfonul, a pus mâna așa, la ochi, și a zis: "Scuzați-mă, de o bună bucată de vreme nu mai sunt obișnuit cu luminile rampei". Și a curs evenimentul mai departe. S. B.: Cum v-ați înțeles cu Nadia? Cum ați
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
întâlniri, chiar când eram Polonia, unde am fost întrebat cum văd o anumită chestiune, să-mi spun și eu părerea, cam așa se purtau discuțiile. Era un fel de dezbatere fără televizor. S. B.: Un workshop. D. T.: Da, cu microfoane montate de profesioniști, de prezența cărora eram conștient. S. B.: Dar exista o suspiciune că cineva din grup ar fi trădător? D. T.: Eu nu am simțit-o. Nici ei față de mine, nici eu față de alții. Pentru mine ar fi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
frazelor din care să improvizez ceva asemănător cu un discurs cât se poate de decent. Să refuz invitația amfitrionului? Imposibil, căci asta ar fi însemnat să jignesc publicul care habar n-avea de împrejurările în care sunt invitat să iau microfonul și să vorbesc. În sfârșit, m-am ridicat în picioare și, începând cu câteva propoziții în ebraică adresate oaspetelui de onoare, am continuat într-un amestec de spaniolă și idiș, adresându-mă publicului ca să ies, în cele din urmă, nu știu cum
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
era șeful delegației olandeze, un diplomat tânăr, cu un zâmbet binevoitor, care a înțeles imediat despre ce era vorba, hotărând pe loc convocarea unei ședințe de grup deschisă chiar în sala ședințelor plenare ale conferinței, pentru pauza de prânz. Aici microfoanele de înregistrare ale serviciului secret sovietic erau branșate în permanență, așa că aceștia vor primi în direct informația despre cele ce se vor discuta în ședință și, prin bunăvoința lor, de asemenea, organele competente superioare. La ora prevăzută, grupul a ascultat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
niciun delegat occidental nu va participa la vreuna din excursiile oferite dacă autoritățile sovietice nu revin asupra hotărârii negative împotriva noastră. Rezoluția adoptată în condițiile optime descrise anterior a ajuns, așa cum am presupus, fără întârziere, la cunoștința celor vizați prin microfoanele de înregistrare instalate în sală. Ce s-a întâmplat în continuare a dovedit că microfoanele au făcut cu adevărat o treabă bună, căci am obținut până și satisfacții cu totul nesperate. Seara, la hotel ca de obicei, ne-am adunat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
revin asupra hotărârii negative împotriva noastră. Rezoluția adoptată în condițiile optime descrise anterior a ajuns, așa cum am presupus, fără întârziere, la cunoștința celor vizați prin microfoanele de înregistrare instalate în sală. Ce s-a întâmplat în continuare a dovedit că microfoanele au făcut cu adevărat o treabă bună, căci am obținut până și satisfacții cu totul nesperate. Seara, la hotel ca de obicei, ne-am adunat cu toții la mine în cameră, încercând să izgonim plictiseala orelor moarte, împărtășindu-ne impresiile zilei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de aceeași ospitalitate oferită tuturor participanților la congres. Prin urmare, delegația israeliană se abține de la vot. Interferența mea într-un vot de rutină a stârnit stupoarea multor delegați. Pe mine însă m-a încântat reacția președintelui sesiunii care, uitând că microfonul lui era branșat, s-a referit la declarația mea (iar cuvintele sale au ajuns la urechea tuturor celor care-l ascultau) zicând: "Foarte bine, asta se cuvenea să fie spus!". Mărturisesc că nu am fost sigur că sovieticii nu-mi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Teheran de către grupul terorist Hezbollah. Deși vecini, nu prea am cultivat legături cu colegii din ambasada vecină. Din când în când ne întrebam, mai în glumă, mai în serios, oare unde anume, în pereții noștri, au reușit românii să implanteze microfoanele destinate culegerii de informații? Am fost ministru în Argentina în perioada 1980-1982, când țara mai era stăpânită de generali, iar România se afla încă încătușată de teroarea comunistă. La vreo trei luni după sosirea mea la Buneos Aires, în mulțimea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bucureșteanul, eu sînt gazda... Ne despărțim, la fel de natural cum ne-am cunoscut. Aveam certitudinea că ne vom revedea, că ne vom căuta. Și l-am văzut în direct. Avea o cameră de luat vederi în cîrcă. O fetiță cu un microfon alerga după un senator: De ce v-ați votat pensiile așa de mari? Senatorul fuge, apoi nervos o lovește peste microfon. Cum explicați votul? Un singur vot împotrivă... Senatorul fuge și fata fuge. Întreabă în gol. Un alt senator apare. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vom căuta. Și l-am văzut în direct. Avea o cameră de luat vederi în cîrcă. O fetiță cu un microfon alerga după un senator: De ce v-ați votat pensiile așa de mari? Senatorul fuge, apoi nervos o lovește peste microfon. Cum explicați votul? Un singur vot împotrivă... Senatorul fuge și fata fuge. Întreabă în gol. Un alt senator apare. Ăsta nu fuge. Senatorul Porgovan să-i spunem. Domule senator, cum motivați votul dumneavoastră? Românii se interesează de ce nu-i privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am luat câte un mic, mic lichior să nu mioase, încât atunci când am ajuns în sală, nimeni nu mai era emoționat... numai că imul FMTD, după cum a spus mai tarziu domnul Iurasoc, a fost cântat prea tare, atunci neexistând amplicficare, microfoane și alte tehnici ajutătoare. Înainte de începere un coleg, cred că Mihăescu sau Vatamniuc care se ocupă cu „ securitatea” a încercat să oprească niște tineri să nu intre prin geamul de la grupul sanitar, uitându-se afară să-i vadă, iar ei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
unui sunet În literă m’a silit la mici modificări În text, În cadrul unor perechi precum „ascultător-cititor“, „emisiune-capitol“, „trecut anterior“ etc. Toate acestea, ca și corectura tacită a unor erori mici sau mari comise din fuga „condeiului“, de fapt În fața microfonului, ca și mici adaosuri lămuritoare, sunt redate În caractere cursive. Dar sunt alte lucruri, precum denumirile științifice ale speciilor ori citatele din latină și nu numai, ce se redau Îndeobște În cursive; pentru acestea, Întru distingere, am adoptat redarea În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu e Întâmplător: ambii interlocutori sunt și iubitori, dar și slujbași ai unor pisici: Gabriela a unei birmaneze, eu al unui european, „de streașină“, cum spune franțuzul, unul care depășește bine pragul de 1%... Poate ne Încuscrim... iar răspunsul, peste microfonul dintre noi, al blondei Gabriela, e un miau... Cu siguranță am trăit, Într’o viață anterioară, În Egiptul În care, nu doar să nu iubești pisica, ci doar să te uiți urât la ea, era suficient motiv pentru a fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se află feomelanină, substanță reducătoare... Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai strâns de forme negre, mai ales În oraș, unde veverița deja a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Concluzia? Ce face omul cu mâna lui... „Meridian“, 5 septembrie 2002, ora 12,42 71. Prostii Rușine mie, c’am ajuns să-mi vorbesc de rău propria meserie: Cercetătorul - exclud pe cei care nu’s de față acum la acest microfon - dă dovadă de prostie, câtă vreme Încearcă mereu și mereu câte ceva În speranța că va găsi ceea ce va răspunde pozitiv scopului și doar din când În când, ba adesea chiar de loc, nimerește soluția adevărată. Firesc, căci totul În această
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a vă face părtași la cât mai multe din gândurile mele, chiar și dintre acelea materializate efemer; o discuție liberă, dar radiodifuzată, pe care o reconstitui acum, urmărind niște notițe care acoperă un pachet de țigări. Celălalt fumător, de dincolo de microfon, redactorul Aurel Brumă, m’a Îndemnat la o gură de apă (!?). Dar nu din oricare, căci apa e atât de diversă pe cât e de universală. Universală, adică elementul de unitate și - Încă - majoritar În orice ecosistem, comun și pentru biocenoză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce există pe planetă... „Radioalmanah“, 13 mai 1995, ora 17,11 4. Cădem În plasă? M’am Înnădit la discuție. De altminteri, mărturisesc că’s destul de vorbăreț, mai ales cu o vodcă În față. Dar, pentru că În față am doar microfonul (...) noroc că mai e și redactorul, un hâtru. Și, cu inima cât puricele, aștept Întrebarea, căci niciodată nu știu unde se vor pironi ochii-i neastâmpărați... Becul roșu se aprinde și, după neprotocolarul dar Încetățenitul „Bun găsit, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dus pe apa sâmbetei leneveala mea de duminică dimineața, deși ieri am depășit binișor „ora Închiderii“: deja la 8 jumătate sunt la Radio, savurând cafeaua cu prietenul Constantin Ilie. Peste 20 de minute Îmi voi pune căștile pe urechi și microfonul dinainte, pentru alte vreo 40. Prietenul meu n’a găsit, pentru rubrica „Portret vorbit“, alt subiect decât pe complet toropitul de căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dugheana nu oferă așa ceva. De fapt realizatorul e Aurel Brumă, care m’a convocat chipurile ca „expert“ dar, ca să nu se dezmintă, și un epigramist, George Petrone. Răcit cobză, țin Într’o mână batista, iar cealaltă aproape de butonul care „taie“ microfonul de mi vine să strănut. Noroc că muzică e berechet, iar În aceste momente becul roșu e stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că n’am În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi un rachiu pe cinste... Dar așa, să bârfim apa, aceea care curge literalmente pe mine, udând și teancul de hârtii și cărți din față-mi. Conu’ Aurel zâmbește de dincolo de microfon; intuiesc și răspund Înainte de a termina preambulul, căci vreau să spun cât mai multe, nu de altele, dar dacă s’o porni și conu’ Petrone... Da, suntem o secțiune de aur, adică un triunghi perfect. Iar apa, cel puțin ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]