17,823 matches
-
se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap. X). Rigorismul patriarhului se trage încă o dată din lipsa acelui organ (sau din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din bogata policromie a sufletului omenesc: albul. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”208. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar pe care o va respinge fără milă cincizeci de ani mai târziu. Ce să se fi întâmplat între 1939 și 1992? Cum se explică această retragere pe poziții absolut stranii? Singura explicație trebuie căutată în atitudinea sa tot mai virulentă și sistematică împotriva modernismului (implicit împotriva metodei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
or fi oprind ei în oaze, dar acolo unde venise el, nu era nici un fir de verdeață, fiindcă nu era nici un strop de apă... Nu mă gândisem până atunci la oameni... Dar de El, nu știu cum, mi s-a făcut, așa, milă... I-am dat ocol ca să-l văd... Era om, era cu adevărat om. Atunci, m-am așezat de jur împrejurul lui și am așteptat. Trecură zile, trecură și nopți, el stătea acolo. Uneori în genunchi, alteori cu brațele întinse în cruce ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și l-am chemat cu dragostea lumii întreagă să vină, dar nu-l simțeam ca și cum era departe, tare departe sau nici măcar nu mai era. Pe urmă, am trimis și mintea, și inima, și tot sufletul, fiindcă tare mi se făcuse milă de el, de cei care-l căutau și, mai ales, de copil. Nu știam cine se născuse, al cui era copilul, unde era, de ce toate astea dar mă rugase cineva să-l ajut și asta făceam. Mi se făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cei care-l căutau și, mai ales, de copil. Nu știam cine se născuse, al cui era copilul, unde era, de ce toate astea dar mă rugase cineva să-l ajut și asta făceam. Mi se făcuse și mie frică și milă și auzeam voci nenumărate de copii cântând și aerul se făcuse dulce, dulce și înmiresmat așa cum e vara în fânețele noastre și păreau să se audă cosașii și greierii și iarba și florile înflorind le auzeam și le simțeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
jos un cui și l-a dat fără o vorbă lui tata. "Uite-l aici! zise tânărul. Îl vezi? E de aur." Doar nu-ți închipui că noi aveam cuie... de aur prin casă. Cred că băiatului i se făcuse milă de noi și l-a făcut așa, de aur, ca să avem cu ce ne duce zilele. Tata a spus că asta nu se cade. Darul Lui Dumnezeu nu se face să-l dai pe bani. Și mi l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
locul, parcă tot mai mulți, tot mai răi... acu' nici nu mă mai lăsau chiar lângă apă : "Moșule, ți-ai trăit viața ! Ce-ai să mai faci, chiar dacă te vindeci ?!" Mă gândeam că într-o zi i s-o face milă unuia, să mă omoare și așa, pâine vedeam tot mai rar, bani nu-mi mai aruncaseră demult, care cum trecea mă înghiontea... se săturaseră să mă vadă... eram ca o piatră în drumul lor... de la o vreme nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te hrănească?" Nu mă mai loveau acum decât cu vorbele. Vorbele mustind de ură. Și ce le făcusem oare?! Așa s-a și întâmplat. Când mama a murit, m-au dat afară din casă. Învățătorul meu m-a luat de milă dar avea și el o mulțime de copii, o gură în plus conta. Și cui avea să-i folosească învățătura mea? El spunea să-l ajut cu cei mai mici, dar copiii sunt întotdeauna răi cu cei neputincioși. Asta eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă. Cred că și muștele dacă l-ar fi izbit tot s-ar fi mișcat oleacă, da' așa... Mi-era milă și rușine pentru maică-mea. Am început să urlu din toate băierile inimii: da' dacă o omoară?! Abia atunci zdrahonul s-a uitat în jos, m-a văzut, a pus mâna pe ea, a întors-o uite-așa, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
despre care toată lumea spunea că e tare frumos, deștept și vesel și păcat că nu se-nsoară să se așeze și el la casa lui, cu copii cât e tânăr acu' era trist, trist de-mi venea să plâng de mila lui. Cât despre vecinu' Cleopa măcar ăluia toată vremea-i tuna și fulgera (mai ales de când se însurase), nu mă miram de el. Ba gurile rele scorniseră că nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ne-a strâns pe toți în brațe și a stat, așa, lângă tata... Acuma, la sfârșit, a stat și lângă mine, îmi uda buzele și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi era milă de ea... mi se părea că iau din viața ei, puțin câte puțin, cu fiecare răsuflare... îmi ținea bărbia și mă ruga să răsuflu, așa mi-o amintesc : se făcea noapte și ea se uita la mine, strigându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
găsită tot acolo, pe plajă. La o vreme, când m-am ridicat fiindcă amețisem de-atâtea pietre câte-mi trecuseră prin mâini, l-am văzut pe bătrân. Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în spatele candelei, ținându-se de mâini. Tânărul : Mamă, sunt eu. Am venit uite-mă, eu sunt ! Mama (își desprinde mâinile, se dă înapoi de spaimă) : Nu se poate sa fii tu... e un zeu căruia tocmai i s-a făcut milă de mine și a venit... Cum să fii tu ?! Tânărul: Un zeu ar fi luat chipul băiatului pe care-l știi tu, ca să nu te sperie, sau ar fi venit cu toată slava lui pe Garuda, vulturul care a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul Proniei Cerești... Profesorul Îl urmărea chiar cu milă. Vedea foarte bine că acest individ nu este pregătit temeinic nici pentru a o face pe turnătorul. Se afla În fața pericolului cu mâinile goale, cum se spune... ― Ei? Ai totuși un răspuns la Întrebarea mea? Aștept... ― Nu știu... ― Sunt sigur
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la el acasă, urmând să revină în ziua următoare. Îmi vine să mă las păgubaș și să nu mai plec nicăieri, îi mărturisi Iorgu fratelui său între patru ochi, după ce intrară într-un mic dormitor de la etaj. Dar mi-e milă de biata Amalia... Stelian găsi câteva vorbe de încurajare pentru fratele său și, după ce rămase singur, se grăbi să se întindă în pat, fiindcă se simțea foarte obosit. Noaptea trecu în liniște și pace, ca pe vremea când Bucureștiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
văzut, tovarășe Dej?... Ce părere aveți? Ce facem cu social-democrații ăștia? întrebă ministrul de interne, văzând că șeful partidului căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej tresări. Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspuns și i-o reteză scurt și sec: Tinere, ia aminte bine la ce am să-ți spun: orice o să mai auzi, matematica este regina!... Nu te lăsa amăgit de cântecele de sirenă, că o să ajungi să-ți plângi de milă. Ți-o spune un om care s-a fript cu poezia, așa cum s-a fript Pygmalion cu Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului ei : Sunt îndrăgostit de tine de acum cincizeci de ani, te-am întâlnit în paginile unor cărți trimise de o fetiță cu numele de Dora Almăjan. Îți amintești ? Îmi amintesc de cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
avem bani. Da, mai avem patruzeci de ruble", l-a asigurat Ulitia. Cu banii ăștia poate vă fac rost și de o pușcă, dar este periculos, să mă mai gândesc " ne-a spus Axel. Era un om cumsecade, îi era milă de noi și îndrăgea mult copiii. Detalii, iar detalii și amintiri, nu pot scăpa de ele. Pentru mine ele fac parte din esențial, se scuză iar Teodora înainte de a continua cu intenția, care știe că nu o poate întotdeauna respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viața și să învățăm sumedenie de lucruri. Am fi putut uneori ignora că suntem deținuți dacă închisoarea nu ne-ar fi reamintit în permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care să mă ajute să termin povestirea calvarului nostru. Ți-ar cădea desigur bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mine m-a așteptat tata în fața Universității. Dar numai tata... Mama era grav bolnavă, suferea mult și nu se știa câte zile o va mai duce. Am plecat cu el, am văzut-o pe mama în suferință. Mi-a fost milă de ea, dar nu am găsit căldura care ar fi putut să ne reapropie în prea puținul timp cât am vegheat-o. A plecat fără să fi regăsit iubirea fiicei ei la care, desigur, tânjea. Repetabila greșeală, ai dreptate... Repetabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe tavă? Da, serenisime! O văd și îngenunchez spre a-i săruta pământul sfânt odată cu pulpana Măriei Tale. Că de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine mirositoare, și la mulțumirea sufletească pentru răzbunarea împotriva lui Roibu și a tuturor trândavilor de teapa lui... Și să-i mai aud pe cei care trăncănesc împotriva petroliștilor precum că ne-au mințit, că îi mănâncă ocna fără nicio milă, măi tovarăși! * * * Mă Gheo, măi! De ce l-ai omorât pe Roibu, mă prostane?! l-a admonestat conductorul Țambal pe casapul cailor. I-ai dat cu ranga în cap, nenorocitule! Mai bine îl preda la brigada de serviciu și îl foloseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
păcat! Că așa cal blând și cuminte nici că s-a aflat în gospodăria noastră... a ținut să adauge un mulgător. Și vânjos, și vârtos, și răbdător... Vedeți voi... ceilalți cai au ajuns ca niște gloabe, de le plângi de milă, în doar câteva luni... Numai piele și os... Asta a mai rămas din bietele animale! În timp ce Roibu... Da, da! Doar că lui Roibu cumătru Bas îi aducea destul de des obricul de dimineață. N-aveți nicio grijă, că numai cu șișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]