2,177 matches
-
oftează. ― Te rog, nu-mi mai aminti. Amândouă arătam oribil, dar să știi că eu eram cea cu chestiile ciudate în păr. Lisa își ridică privirea din revista pe care o citea, așezată pe canapea. Ochii i se măresc în timp ce mimează: ― El e? Sophie dă din cap. ― A, spune Ben, căruia nu-i vine altceva în minte. ― Dar eu nu arăt așa de obicei, adaugă Sophie, care vrea să-l țină de vorbă pe Ben. Și-ar dori ca această conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scofală. Unul dintre noi se prefăcea că-l pocnește în cap pe celălalt cu vătraiul, apoi cel care fusese lovit trebuia să zacă pe jos vreo câteva secole, după care altcineva trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a vomat pe bune. A fost grozav! Când mama a aflat de jocul nostru, ne-a luat vătraiul, așa că am fost nevoiți ca în locul lui să folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sfârșească în curând. Ce greșeală! A durat o veșnicie. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai termină odată? m-am rugat cerului și pământului, în timp ce Chris se zbătea deasupra mea. Firește, nu aveam nici o șansă să ajung la orgasm, dar am mimat extazul în speranța că, dacă mă aștepta cumva pe mine, atunci o să se grăbească și-o să termine. Dar Chris a continuat să pompeze, până când a început să mă doară. Probabil că aveam să plec acasă cu bășici. Apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă doară. Probabil că aveam să plec acasă cu bășici. Apoi m-am gândit că poate Chris face parte din tagma bărbaților care consideră că n-au satisfăcut o femeie până când aceasta nu are mai multe orgasme. Așa că am mai mimat vreo câteva ca să-l fac să termine. Dar el i-a dat înainte. Mult, mult mai târziu, Chris s-a oprit... Dar finalul n-a fost marcat de un răcnet profund, de câteva spasme furibunde și o expresie de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl atace simultan. Nu era mare lucru, Cristi își dădu seama că avea de-a face cu niște golani de cartier care nu știau să se bată. Îl alese pe cel mai înalt dintre ei și se repezi spre el, mimând un atac la figură. Acesta se feri pe spate, dezechilibrându-se un moment. Atât aștepta polițistul, îi aplică o lovitură puternică cu piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
familist” a lui Jupân Dumitrache. Scena a IX-a este dedicată celor doi amanți. Veta, jucând scena despărțirii definitive, își testează amantul. Adept al vieții tihnite sub acoperișul casei stăpânului, Chiriac nu suportă ideea schimbării radicale. Joacă și el teatru (mimând sinuciderea) după care, tensiunea fiind eliberată, împăcarea dorită se realizează. Aceste două personaje grave joacă o scenă comică. Demnitatea ofensată cu care Veta se adresează lui Chiriac, acel „dumneata” sau „domnule”, umilința acestuia: („să-mi poruncești...”), suprapunându-se relațiilor de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
monitorul alb porneau de la și se întorceau la femeia pe care auzul meu atrofiat o percepe din când în când pufnind sau trăgându-și mucii înăuntru. Cu reflexe verzi de la piatra inelului de pe mâna stângă, în care joacă într-una, mimând preocuparea, o brichetă din plastic tot verde, Portia era chiar ideală pentru a zăcea liniștită într-un harem, fără grija de a deveni vreodată favorita. (Pleșu avea curajul, să zic așa, să combată într-un curs universitar ideea despre femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am mințit degajat, reușind cumva să-l privesc fix În ochi. ― Emoțiile pot fi constructive, râse el de disimularea mea. Vreau să-ți amintești seara asta. Am Înțeles imediat că se afla Într-o dispoziție romantică. Am dat În cap mimând un răspuns pozitiv și i-am strâns tare mâna În mâna mea. Mă convinsesem că așa erau menite să fie lucrurile. Eu și Victor, fericiți Împreună. Încă mă uitam la mâinile noastre când el fu nevoit să și-o retragă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta? ― Da, sunt sigură. ― Uite, știu că ești supărată, dar dispoziția asta nu te ajută la nimic. Mi-am Încrucișat brațele. Pur și simplu nu aveam chef să fiu drăguță. Fericirea era prea departe de mine ca să o pot măcar mima. Nu-mi dorisem să plec acasă numai pentru că aș fi plâns toată ziua dacă aș fi fost singură În cameră. ― Scuze, dar nu prea pot să-mi revin azi. Am senzația că va dura foarte mult până voi zâmbi din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mea. ― Chiar credeai că nu aveam să aflu adevărul? Ei bine, te dezamăgesc! Nu sunt idioată! Victor rămase cu buzele Întredeschise, dar nu scoase niciun sunet. Evident, nu se așteptase la asta. ― Cum ai aflat? I-am aruncat o privire, mimând șocul. ― Ce faci, Victor? M-aș fi așteptat măcar să negi! El oftă și se uită În ochii mei. L-am privit impasibilă. ― Nu neg. Nu am fost sincer cu tine și Îmi pare rău! ― Serios? E cam târziu pentru asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Maria Își dădu ochii peste cap. ― Voi avea nevoie de un răspuns mai puțin vag. ― Numele lui e Damian. Ești mulțumită acum? ― Arată bine? ― Normal că arată bine, am zis eu. Doar ies cu el, nu? ― Fițe, zise Maria În timp ce mima o tuse. Am râs. Maria era atât de amuzantă uneori. ― Putem pleca acum din acest magaz... M-am oprit. Printre zecile de fete din magazin, zărisem o siluetă familiară, incredibil de slabă. ― La naiba. Larisa e aici, am șoptit. ― Larisa
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Însă Larisa mă observase deja și se Îndrepta lent spre mine. ― Eu mă duc să mă uit la...uhm...accesorii, spuse Maria și dispăru În celălalt capăt al magazinului. Grozav! ― Alisia, ce surpriză, spuse Larisa. Nici măcar nu se chinuise să mimeze entuziasmul. ― Bună! M-am uitat șocată la chipul ei palid și Încercănat, la buzele ei aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
superficialitatea, exuberanța ne erau, oricum, străine. Așa cel puțin îmi conturam harta mea sufletească și cred că avea nu numai apropieri, dar chiar identități cu aceea a Mihaelei. Ce dovadă mai bună aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina pe dinăuntru, făcându-l adesea să se frământe cu putere. Curând, n-o mai vedea decât în imaginea care-i obseda singurătatea grea și plumburie, în care se găsea! Marius, cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puteai să-ți dai seama că discursul său se apropia de sfârșit și că în curând avea să înceapă împărțirea darurilor. Tatăl său îl privi cu un zâmbet încurajator, cam forțat dar plin de bunăvoință, ca de obicei. Zâmbetul său mima nerăbdarea, îndemnându-l să-și îndrepte atenția către miezul serbării. Dar serbarea era difuză, miezul acela nu-l găseai nicăieri. Copiii salariaților începură să fie invitați să vină să-și ia cadourile din mâna organizatorului. Dar înainte de asta trebuiau să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
peste el, cu servieta bălăngănindu-i-se dezordonat și ciocnindu-i-se de picioare. De partea cealaltă s-a ivit restaurantul Aurora. Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care încotro și afișând o mină de totală indiferență. Cu alte cuvinte, vezi bine, sunt rupți de tot și de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și dea seama dacă era vorba de acte autentice sau de imagini ale unor actori care mimau sexul pentru salariul minim pe economie. Dacă vrei să fac pe deșteptul și să recurg la aluzii literare, aș putea să spun că îmbrățișarea lui Dave a fost madlena lui Dan. — Așa ești tu, nu-i așa? Isteț, aluziv, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am spus. S-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își smuci capul cu un gest sălbatic și dispară. Am tras zăvorul cu țigara și paharul în mână și am deschis ușa. Un tip masiv, cu părul vâlvoi, se sprijinea de tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am arătat că demnitatea și respectul de sine nu au nimic de suferit în cadrul sistemului actual bazat pe premieri și stimulente. Acum, după cum văd eu lucrurile, fetele fără bani au două căi de afirmare: ori să lupte necontenit, ori si mimeze nefericirea până când cedezi. (De părăsit, n-au cum să te părăsească - le lipsește banul.) Selina nu e o luptătoare, poate și pentru că eu sunt un dur - sau așa am fost (ea nu știe că m-am schimbat și sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putut să fie un personaj numit Drudgery într-o reclamă pentru aparatele casnice care scutesc de efortul fizic. Curăță și în scenele din cluburile de noapte, Butch spală încontinuu pahare și calcă chiloți. Tema principală a dansului ei e o mimă cu teul și cârpa. Și cealaltă chestie mare de tot în legătură cu Butch? Ai ghicit. Ai fost mai iute ca mine. Bună de gură, plină de idei, Butch e totuși o persoană cu un nivel de inteligență foarte scăzută. O tăntăloaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revendicare, pentru singura conspirație, unica trădare. Totul eșuează în obscenitate, ură de sine, ca și cum n-ar mai suporta să stea în propria ei apropiere. O, mamă... Cântecul urlătorilor e închinat celor pe care ei nu îi pot suporta, definind și mimând înțelesul cuvântului insuportabil. Ai observat ce tare vorbesc oamenii prin snackbaruri și la cinema, cum mai dârdâie scândurile din fundul grădinilor din cauza tinerelor talente lipsite de orice brumă de talent, a toboșarilor, a suflătorilor de doi bani, a tranzistoarelor date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Unde-o fi fata asta? Uneori, Georgina trebuie să lucreze până mai târziu, fără să i se plătească ore suplimentare. Scandalos, sunt de acord - dar toată lumea e cam înghesuită acum, mai cu seamă cu recesiunea care se anunță, și șefii mimează teama simulând o înaltă conștiință civică. Cred că și ei transpiră, mai cu seamă că au mai mult de pierdut. Vreau să am iar bani, dar mă simt mai bine acum, când nu am nimic. Există aceste mici plusuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strâmbe din stația de tramvai. „Sunt Adriana, sora Irinei, ai venit o dată pe la noi, la Cluj!“ OK, n-o văzusem decât o dată, cu foarte mulți ani în urmă, așa că era doar normal să nu mi-o mai amin tesc. Am mimat bucuria recunoașterii și am schim bat câteva vorbe banale. „Ai mai fost prin Finlanda?“ am întrebat-o ca să fie sigură că știu cu cine discut. „Da, merg mereu, lucrăm cu o firmă de-acolo. Dar spune-mi, ce-ai mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]