2,604 matches
-
am ajuns la convingerea că a fost ceva mai mult între ei decât simple destăinuiri reciproce a ceea ce au oamenii în ei mai ascuns. Am observat la el o nuanță de tristețe când mi-a spus: - Port și astăzi o minusculă fotografie a imaginii ei fizice și sufletești și n-am considerat-o niciodată decât o biată femeie, care a fost lovită în destinul ei, așa cum am fost și eu. Și poate și ea îmi păstrează amintirea, pe unde o mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, începând de la cojițele din cele două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii de grâu bun, iar aroma ei mă făcea să amețesc, nu de foame, bineînțeles. O ciupeam din lipsă de ocupație, iar când ajungeam acasă, se cunoștea că s-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nici nu se uita la mine. Apoi formă un număr și vorbi, și vorbi. Astfel, am aflat că deseară avea întâlnire cu un gagiu la barul de noapte din centru, că ținea cură de slăbire cu un măr și un minuscul gratar de carne de vită, că minifusta aceea stacojie e prea lungă și trebuie să meargă cu ea la croitoreasă și altele câteva chestii foarte interesante pentru starea mea generală din această zi putredă de atâta ploaie. În fine, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apropia de sfârșit. Înaintam pe un drum, în stânga priveam măreața Sulină, cu malurile lor piezișe și adânci, iar pe partea dreaptă, garduri frumoase, după care stăteau drepte și curate, casele. Am mers până la un gard unde se afla un magazin minuscul mixt. Am oprit. Tarzan s-a dus la magazin și a bătut în gemuleț. Din casă a ieșit o fetișcană și s-a apropiat alergând: - Îndată! strigă ea. - Dați-mi, ceru Tarzan, 5 sticle cu bere, dar să fie reci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sus de bucurie. Căci la unii pescari, așa cum sunt tovarășii mei, nu există invidie. Se bucurau sincer și nu conteneau cu laudele la adresa mea. - Crapul ăsta merită udat, zise Gabi. Tarzan, adă molecula. Am făcut câte o cafea zdravănă, la minusculul aragaz, pus în colibă la adăpost de vânt și ploaie și am băut fiecare câte două căni. S-a băut și țuică de cazan, și am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine. Toată lumea era voioasă, mai mult pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca o minune, concentrând parcă în ele toată lumina soarelui de vară ce pătrundea prin ferestre, zeci de pietre prețioase așezate în aparență la întâmplare, dar de fapt bine studiat, ca efectul asupra cumpărătorului să fie maxim. Printre ele, cutii minuscule din lemn lăcuit, cu arabescuri de filigran de argint sau din porțelan pictat trezeau dorința de a le deschide și cerceta interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dar, i-am mai scris noi, că aceasta nu se poate, fiind împotriva canoanelor iar noi nu putem să-i dăm drepturile noastre lui Hrisant al Ierusalimului, chiar înger dumnezeiesc de ne-ar porunci. Mâna grăbită a mitropolitului împungea acul minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul se ridică și desfășură pânza pe laviță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu prima care-și desprinse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să comande tubul măritor sau să privească puțin prin el. La doar doi ani, în 1592, unul dintre vizitatorii lui Janssen, gravorul și naturalistul Jacob Hoefnagel (1575-1640), a scris și a ilustrat o carte intitulată Despre insecte și diferite ființe minuscule în care descria ceea ce observase cu ajutorul tubului măritor. Cartea a fost publicată în 1630, fiind una dintre primele lucrări cu acest subiect. Planșele din carte erau detaliate și extrem de precise, ceea ce dovedește că tubul măritor al lui Janssen putea oferi
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
urmat el a decăzut complet. A murit în 1703, iar doi ani mai târziu i s au publicat notițele care au dezvăluit diversitatea preocupărilor sale. ANTON VAN LEEUWENHOEK în lumea ființelor invizibile Unul dintre cei mai pasionați șlefuitori de lentile minuscule a fost olandezul Anton van Leeuwenhoek. El dorea ca lentilele sale să fie cele mai bune și a reușit: și-a construit propriile microscoape prin anii 1670. Pentru a șlefui o lentilă Leeuwenhoek o introducea în scobitura unei plăcuțe de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
când erau mai ușoare decât de obicei. Încă din antichitate, oamenii de știință credeau că există niște făpturi mici, ce puteau cauza maladiile (de aceea, în multe regiuni mai dezvoltate -Roma, Grecia, Bagdadexistau norme igienice foarte stricte). Însă existența ființelor minuscule, cu drept de viață și de moarte asupra omului, a fost demonstrată de abia câteva milenii mai târziu, odată cu inventarea microscopului. Robert Hooke a fost primul care a susținut existența microorganismelor în 1665 în lucrarea sa Micrografia, însă în 1676
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
naționalismul și sentimentele antiimperialiste erau exploatate cu ușurință de lideri carismatici precum Ho Și Min din Vietnamul de Nord. Încrederea și optimismul, care au contribuit atât de mult la ascensiunea fulminantă a Americii, au dat greș în Vietnam. Capacitatea acestei minuscule țări comuniste de a ține piept forței care se dezlănțuise asupra ei depășea puterea de înțelegere a liderilor americani, care nu erau obișnuiți cu eșecurile. Ei au interpretat în mod greșit cultura locală, au investit prea multă încredere într-o
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o aberație. La fel cum fanatismul violent afișat de Ku Klux Klan nu are nimic creștinesc în el, terorismul nu are nici o legătură cu Islamul. Nu putem să judecăm 1,3 miliarde de oameni în funcție de violențele comise de o facțiune minusculă. Coranul interzice în mod explicit uciderea vreunui suflet nevinovat, echivalând acest lucru cu uciderea întregii omeniri. Acest lucru nu i-a oprit pe unii să descrie Islamul drept "crud și malefic" sau să-l eticheteze pe Mahomed drept "terorist"99
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Val împărțirea deciziei va modifica structura elitelor, prin lărgirea acestora: "În societățile preindustriale, unde diviziunea muncii era rudimentară, iar schimbarea lentă, cantitatea deciziilor politice sau administrative necesare pentru ca mecanismul să funcționeze era minimă. Povara decizională era mică. O elită conducătoare minusculă, semieducată și nespecializată putea să asigure mai mult sau mai puțin funcționarea mecanismului fără ajutor de jos, purtând singură întreaga povară decizională. Ceea ce noi numim astăzi democrație n-a apărut decât atunci când povara decizională a crescut brusc, depășind capacitatea vechii
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră pe care Îl taie ca un cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți de o muzică divină. Simt mâinile tale cum mă cuprind Într-o Îmbrățișare tandră și Începem să dansăm după muzica pe care o percepem În cădere, a fulgilor de nea. Amețim de atâta fericire și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
masiv de apă se prăvăli asupra lui. Era atât de real încât simți cum apa îl ridica, apoi îl cobora din nou. Apele începură să se retragă și, pe măsură ce apa îi spăla și îi mângâia auzul, prinse între buze delicatesa minusculă pe care i-o adusese curentul și o înghiți. Apoi reuși să se așeze pe nisip. Nu era foarte clar cum de reușise. Corpul lui acționa fără vreo intervenție din partea intelectului sau a conștiinței. Exista, trăia \ asta era tot. OCEANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un interes crescut, dar nu părea momentul potrivit pentru o discuție pe această temă. Totuși, nu se putu împiedica să nu întrebe: ― Crezi că e vorba de un procedeu acustic? ― Exact; un circuit implantat în centrul auditiv, cu un difuzor minuscul fixat pe osul urechii interne. Marin dădu din cap în semn de înțelegere. ― Deci telepatia este exclusă. Totuși, circuitul a fost implantat în creierul tău. Cum îți explici că și eu am auzit? Pe chipul lui Trask se întipări o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
clandestin. Metoda defensivă utilizată era similară cu cele folosite de aviație pentru stingerea incendiilor. Avioane circulară în toate direcțiile deasupra norului de praf, stropindu-l cu substanțe chimice. Treptat, norul de "praf" își pierdu omogenitatea și se descompuse în fragmente minuscule care se împrăștiară în toate direcțiile înainte de a se dezintegra. Prin locurile prin care trecuse norul, iarba rămase arsă și uscată, și toate insectele și animalele mici muriră; dispăru orice formă de viață. ― Și când te gândești că avea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
al agentului etiologic al holerei. Pe de altă parte, s-a pus în evidență eventualitatea ivirii unui "stadiu de hibernare" în dezvoltarea vibrionului, care, în condiții vitrege de existență, își reduce dimensiunile de 15-30 de ori, transformîndu-se într-un "coc" minuscul, cu metabolismul redus la maximum. Când ambianța redevine favorabilă, vibrionul recuperează forma, dimensiunile și procesele vitale obișnuite. Este de la sine înțeles că un germene în stare să-și schimbe atât de lesne habitatul, adică locul și stilul de trai, și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și cenușie, împărăția pietrei, în care totul părea mort. Numai la oarecare depărtare de oază, lângă uedul care, la apus, curgea de-a lungul pădurii de palmieri, se zăreau niște corturi mari, negre. În jurul lor o turmă de cămile nemișcate, minuscule la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și văzduhul. Janine, sprijinită cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
orga. Mulțimea, întoarsă cu fața către intrare, se rândui pe cele două laturi ale pieței. Bărbații se descoperiră, femeile îngenuncheară. Orga îndepărtată cântă vreme îndelungată un fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pierdute, ca o rugăciune, să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin, fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după clipa efemeră... Doamne, dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
S-a așezat iar la masă. A apucat furculița, cuțitul. Apoi sticla, paharele, unul după altul. Când s-a trezit, masa era goală, curățată. Rămăsese doar o sticlă îngustă, neagră. APĂ DE FAȚĂ, scria pe eticheta aurie. Alături, un flacon minuscul, cât un degetar. PARFUM. Privi ceasul din perete. Patru și jumătate. Adormise, mâncând, cu capul pe masă. Scoase o batistă din buzunarul rochiei. Îi dăduseră batiste noi, subțiri și o rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iluzie prin alta.“ Nu reușesc să urc cuvintele pe buze. Pledoaria m-ar fi justificat, poate, i-aș fi câștigat încrederea ? Călătoarea ridică mâna spre gâtul înalt și robust. Îl înconjoară cu degetele. Mâini palide, subțiri, cu pete brune, unghii minuscule, tăiate sau poate roase până la carne. Degetele tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu Tuți, la pupitrul lor, Lucian Vornicu și amicul său prea ocupați, de data asta... Voicu Veturia își bea singură cafeaua : minusculă ceașcă de porțelan „adevărat“ ! Domnul Pasăre nu bea cafea și nici nu fumează. Domnul Nalbandu nu fumează și nici nu bea cafea. Inginerul Manole nu fumează, rareori bea câte o cafea, dar niciodată nu-și refuză soția. Grăbește chiar pasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]