5,864 matches
-
este decomprimarea unui ventricul hipokinetic, scăderea travaliului cardiac și reducerea necesarului miocardic de oxigen, menținând în același timp o presiune de perfuzie adecvată pentru susținerea funcționării organelor vitale. Folosirea unui dispozitiv de asistare ventriculară (VAD) reduce presarcina, scade tensiunea parietală miocardică și consumul de oxigen. Presiunea end-diastolică în ventriculul stâng scade, stresul miocardic diminuă și pe termen lung este posibil ca unele modificări morfologice ale miocardului să diminue, iar rezoluția miocitolizei să fie posibilă. Aceste descoperiri au condus la ideea că
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
de oxigen, menținând în același timp o presiune de perfuzie adecvată pentru susținerea funcționării organelor vitale. Folosirea unui dispozitiv de asistare ventriculară (VAD) reduce presarcina, scade tensiunea parietală miocardică și consumul de oxigen. Presiunea end-diastolică în ventriculul stâng scade, stresul miocardic diminuă și pe termen lung este posibil ca unele modificări morfologice ale miocardului să diminue, iar rezoluția miocitolizei să fie posibilă. Aceste descoperiri au condus la ideea că VAD pot fi folosite ca terapie în cazuri selecționate de cardiomiopatie dilatativă
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
precum și alte afecțiuni care limitează supraviețuirea pe termen lung după transplant. Un VAD poate fi folosit de asemenea ca „bridge to transplantation” la pacienți care nu pot fi sevrați de circulația extracorporeală, la cei aflați în șoc cardiogen după infarct miocardic acut sau miocardită sau la pacienți cu rejet acut sau cu insuficiență precoce a grefei după transplant cardiac. În aceste cazuri de instalare bruscă a insuficienței cardiace trebuie avută în vedere posibilitatea recuperării după câteva zile de suport circulator, înainte de
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
și apoi se alege locul de anastomoză. Se îndepărtează o porțiune din vârful ventriculului, iar interiorul cavității va fi examinat pentru identificarea unui eventual tromb. Inelul canulei se suturează folosind fire separate 2-0 armate, avându-se în vedere că țesutul miocardic poate fi friabil datorită unui infarct recent. Anastomoza canulei de outflow la aorta ascendentă se face cu fir de polipropilenă 4-0, după ce pompa și canula au fost umplute cu sânge [1]. MANAGEMENTUL PACIENTULUI Scopul principal este menținerea presiunii de perfuzie
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
spitalizării și se ameliorează calitatea vieții pacientului [13-15]. Modificările aduse diferitelor sisteme au crescut fiabilitatea lor pe termen lung, reducând, în același timp, numărul complicațiilor precum infecții, trombembolism etc. În viitor, mai buna înțelegere a mecanismelor insuficienței cardiace, a recuperării miocardice și a imunologiei, precum și dezvoltarea tehnologiilor pentru aceste sisteme vor duce la obținerea unor rezultate mai bune și la o mai mare utilizare a acestei opțiuni terapeutice.
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
mai importantă cauză a pericarditelor. ETIOLOGIA PERICARDITELOR 1. Infecțioase; - virale; - bacteriene; - fungice; - parazitare. 2. În cadrul bolilor sistemice autoimune; - lupusul eritematos sistemic; - poliartrita reumatoidă; - spondilita anchilopoetică; - dermatomiozită; - periarterita nodoasă. 3. Tip 2 (proces autoimun); - reumatismul articular acut; - sindromul postpericardectomie; - post infarct miocardic acut. 4. Pericarditele în bolile organelor vecine; - miocardite; - anevrism de aortă; - infarctul pulmonar; - pneumonia; - bolile esofagului. 5. Pericarditele din tulburările metabolice; - insuficiența renală (uremia); - mixedemul; - boala Addison; - diabet; - pericarditele cu colesterol. 6. Sarcina; 7. Pericardita posttraumatică; - plăgi toracice penetrante; - plăgi
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
tulburările metabolice; - insuficiența renală (uremia); - mixedemul; - boala Addison; - diabet; - pericarditele cu colesterol. 6. Sarcina; 7. Pericardita posttraumatică; - plăgi toracice penetrante; - plăgi toracice nepenetrante; - iradiere mediastinală. 8. Pericardita neoplazică; - tumori primare; - tumori secundare; - leucemia; - limfoame. PERICARDITA FIBRINOASĂ (USCATĂ) ETIOLOGIE Virală, infarctul miocardic acut, reumatismul, neoplasmul, traumatismele, forme idiopatice etc. CLINIC De obicei sunt prezente febra, scăderea ponderală, astenia, mialgiile, artralgiile. Durerea toracică precordială apare retrosternal cu iradiere în umărul stâng sau baza gâtului, abdomenul superior sau toracele posterior, se intensifică cu respirația
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
asupra etiologiei. Mai multe studii arată că unii pacienți cu pericardită acută au nivelul crescut al creatinkinazei totale și MB și a troponinei I. Aceasta sugerează existența unui proces miocarditic silențios [1]. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Se face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
sero-hemoragic sau hemoragic, examenul citologic evidențiază celulele neoplazice, iar examenul histopatologic din fragmentul pericardic pune diagnosticul de certitudine. Etiologia pericarditelor neoplazice 1. Metastaze; - plămân; - căi respiratorii; - limfom; - leucemie. 2. tumori primare; - benigne; - teratoame; - fibroame; - lipoame; - angioame. - maligne; - mezotelioame; - sarcoame. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT ȘI SINDROMUL POST-CARDIOTOMIE Poate apare în primele zile după IMA sau în cazul sindromului postcardiotomie la ~ 2-10 săptămâni după o intervenție chirurgicală pe cord (se pare că este o reacție autoimună la lezarea țesutului pericardic). Testele de laborator indică
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
primele zile după IMA sau în cazul sindromului postcardiotomie la ~ 2-10 săptămâni după o intervenție chirurgicală pe cord (se pare că este o reacție autoimună la lezarea țesutului pericardic). Testele de laborator indică semne de inflamație nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT Are o frecvență
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
pericardic). Testele de laborator indică semne de inflamație nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT Are o frecvență de 25-40% la pacienții cu infarct apărând de obicei între zilele 3-10 de evoluție. SINDROMUL DRESSLER Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infarctul miocardic acut sau după
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT Are o frecvență de 25-40% la pacienții cu infarct apărând de obicei între zilele 3-10 de evoluție. SINDROMUL DRESSLER Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infarctul miocardic acut sau după o operație pe inimă. Are o componentă autoimună
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT Are o frecvență de 25-40% la pacienții cu infarct apărând de obicei între zilele 3-10 de evoluție. SINDROMUL DRESSLER Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infarctul miocardic acut sau după o operație pe inimă. Are o componentă autoimună fiind asociată uneori cu pleurezia. UREMICĂ Apare mult mai frecvent în insuficiența renală cronică decât în cea acută. Lichidul pericardic este un exudat de obicei fibros sau hemoragic. Frecvența
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
insuficiența renală cronică decât în cea acută. Lichidul pericardic este un exudat de obicei fibros sau hemoragic. Frecvența 6-10% din pacienții cu insuficiență renală înainte de începerea hemodializei. Frecvent are caracter hemoragic. HEMOPERICARDUL Poate avea cauză traumatică sau reprezentată de infarct miocardic acut cu ruptura cordului, disecția aortei, după operații de chirurgie cardiacă sau pulmonară, implantarea de cateter pentru pace-maker permanent, puncționarea accidentală a cordului sau a unui vas coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți factori care influențează modul de evoluție al unei pericardite și anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică. Pericardită este considerată cronică, dacă are o evoluție mai lungă de 6 luni
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
particularităților cazului, cu măsuri de menținerea a principalelor echilibre Intervenția se face prin sternotomie mediană cu excizia pericardului, anterior de nervii frenici. Abordul prin toracotomie nu este indicat. Deschiderea depărtătorului sternal se va face progresiv pentru a nu determina efracții miocardice. Este de preferat să se inițieze disecția - pericardectomia într-o zonă ușor decolabilă. Există o secvențialitate de eliberare a cavităților cardiace. Zonele calcare adânc penetrante în miocard pot fi lăsate pe loc pentru a evita soluții de continuitate ale miocardului
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
și superioară și la sfârșit venele pulmonare. Mortalitatea după pericardectomie este între 6-12% cu o normalizare hemodinamică postoperatorie în 60% din cazuri. Principalele cauze ale mortalității și morbidității postpericardectomie sunt determinate de necunoașterea anterioară a prezenței atrofiei sau a fibrozei miocardice [35]. Principalele complicații ale pericardectomiei sunt reprezentate de efracții miocardice sau a vaselor coronare, sindromul de debit cardiac scăzut, tulburările de ritm. MEZOTELIOMUL CARDIAC Este o afectare malignă rară a învelișurilor inimii. Cauza favorizantă primară a mezotelionului pericardic în 70-80
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
este între 6-12% cu o normalizare hemodinamică postoperatorie în 60% din cazuri. Principalele cauze ale mortalității și morbidității postpericardectomie sunt determinate de necunoașterea anterioară a prezenței atrofiei sau a fibrozei miocardice [35]. Principalele complicații ale pericardectomiei sunt reprezentate de efracții miocardice sau a vaselor coronare, sindromul de debit cardiac scăzut, tulburările de ritm. MEZOTELIOMUL CARDIAC Este o afectare malignă rară a învelișurilor inimii. Cauza favorizantă primară a mezotelionului pericardic în 70-80% din cazuri o reprezintă azbestoza. Dintre mezotelioame ale pericardului 1-5
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
utilizați pentru creșterea performanței cardiace la pacienții cu insuficiență cardiacă cresc însă și mortalitatea acestora. Una dintre ipoteze a fost legată de faptul că acești agenți sporesc performanța ventriculară cu prețul unui cost metabolic crescut, ceea ce ar duce la epuizare miocardică. Când s-a observat că CRT poate crește acut funcția sistolică - chiar cu 25-40% - s-a pus aceeași problemă a eventualului consum energetic. Dar în mod cu totul surprinzător compararea efectelor CRT cu efectele administrării de dobutamină a arătat că
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
nivelul cavităților cardiace: recoordonarea normală a contractilității diverselor regiuni ventriculare (sept interventricular - perete lateral, de principiu). Pentru moment cel puțin, nici o altă terapie utilizată în insuficiența cardiacă nu se adresează direct ameliorării eficienței mecanice cardiace. În timp ce drogurile inotrope cresc consumul miocardic de oxigen în paralel cu creșterea contractilității, vasodilatatoarele scad ambii parametri. Efectele inhibitorilor de fosfodiesterază depind, de asemenea, de mecanisme vasodilatatoare și inotropice. Iar efectele potențial periculoase ale utilizării pe termen lung a terapiei inotropice sunt deja demonstrate. Ameliorările contractile
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
predictor puternic al scăderii mortalității totale și a celei cardiace. În plus, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) a demonstrat redistribuirea uniformă a fluxului sanguin și a captării de glucoză după resincronizare. Remodelarea inversă are drept consecință și ameliorarea rezervei miocardice de perfuzie, indicând o îmbunătățire a marginii de siguranță împotriva ischemiei miocardice, CRT contribuind și pe această cale la prelungirea vieții acestor pacienți [7]. TEHNICA DE RESINCRONIZARE Sistemul de resincronizare cuprinde un aparat, care poate fi un stimulator cardiac cu
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
tomografia cu emisie de pozitroni (PET) a demonstrat redistribuirea uniformă a fluxului sanguin și a captării de glucoză după resincronizare. Remodelarea inversă are drept consecință și ameliorarea rezervei miocardice de perfuzie, indicând o îmbunătățire a marginii de siguranță împotriva ischemiei miocardice, CRT contribuind și pe această cale la prelungirea vieții acestor pacienți [7]. TEHNICA DE RESINCRONIZARE Sistemul de resincronizare cuprinde un aparat, care poate fi un stimulator cardiac cu trei ieșiri de tip sesizare-stimulare, corespunzătoare deja clasicelor atriu drept și ventricul
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
au ca efect moartea de cauză cardio-vasculară sau insuficiența cardiacă progresivă [1]. Clasificarea lor a fost extrem de dificilă, ținând cont de faptul că există mutații genetice care pot da și CMH și cardiomiopatie dilatativă (CMD), sau ca multe boli infiltrative miocardice - duc la hipertrofie ventriculară rezultând o graniță subțire între CMH și cardiomiopatiile restrictive (CMR). CMH face parte dintre cardiomiopatiile primare - de cauză genetică, alături de displazia aritmogenă de ventricul drept, non-compactarea de ventricul stâng, bolile miocardice cu depozite de glicogen, boli
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
sau ca multe boli infiltrative miocardice - duc la hipertrofie ventriculară rezultând o graniță subțire între CMH și cardiomiopatiile restrictive (CMR). CMH face parte dintre cardiomiopatiile primare - de cauză genetică, alături de displazia aritmogenă de ventricul drept, non-compactarea de ventricul stâng, bolile miocardice cu depozite de glicogen, boli ale sistemului de conducere (boala Lenegre), miopatiile mitocondriale și boli ale canalelor ionice (sindromul Brugada, sindromul de QT lung, fibrilația ventriculară idiopatică) [1]. Pornind de la premiza că în practica clinică zilnică avem nevoie de o
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]