KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

numai piatră și pelin..." L-a prins de mîneca largă a hainei, "Vrei să spui că toți jurnaliștii care au scris despre Cocoș n-au luat drumul, n-au ieșit din hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet s-a mirat sincer. A dat palmele în lături, a nedumerire, "de ce să iasă din hotel. Aici chiar și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi că prințul nu știe asta?" Radul Popianu s-a mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va bea numai șampanie, este, cum să-ți zic, împlinirea dorințelor, uite, chiar tu, care trăiești în inima vinului, tot te simți gîdilat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
așteptau un prilej să fie luați în seamă. Aflase de la Hariton că prințul voia să facă o vizită la Cramă în vederea unei petreceri. Ce altceva poți face în Vladia, mai ales iarna, decît să trîntești cîte o petrecere, găsind te miri ce prilej real ori inventat. În ziua cu pricina și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Bîlbîie s-a simțit fericit, fără voia sa prințul îi oferise o ieșire din situația sa destul de neplăcută. Nu-i este ușor unui agent secret să fie dominat, fie și numai emoțional. "Alt cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lenevește omul, mai ales cînd n-a fost obișnuit cu ea, cînd se află abia la prima generație de îndestulare, în fiecare zi puteai afla de deschiderea a noi magazine de pînzeturi ori despre mari reduceri de prețuri la te miri ce produse de import, de la lenjerie pînă la mașinării de dărăcit lîna, toate acestea te puteau face să crezi că țara, cămările, depozitele sînt pline ochi și lumea se dă greu la trai îmbelșugat. Că nu era chiar așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă bucur de încrederea sa." Se miră în sinea lui cum de a avut această îndrăzneală, vecină cu impertinența, să dea un răspuns atît de viclean. "Probabil că Mihail nu mai este atît de puternic pe cît credem noi, de aceea am avut curajul. Instinctul, ăsta m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră și el sincer de singularitatea observațiilor sale. Doar nu fusese singurul "om cu treburi" în toată casa aia! Sînt două posibilități, domnule Mihail. Fie că toată chestia asta nu-i decît o farsă, nu merită atenție nici de doi firfirici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu e adevărat, ce trebuie și ce nu trebuie. Și asta tocmai dumneata, care, chiar dacă nu știi, ești obligat să convingi, să impui tuturor că adevărul e deasupra creștetului, deasupra chipiului dumitale și nu în alta parte. Și te mai miri că au apărut caraghioșii ăștia doi să facă ordine în Vladia, te mai miri..." Nu-i spusese că se miră de ceva anume, dar domnișoara K. F. ca întotdeauna aflase ce-l neliniștea. Îi intrase în cap. Îi intrase în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
chiar dacă nu știi, ești obligat să convingi, să impui tuturor că adevărul e deasupra creștetului, deasupra chipiului dumitale și nu în alta parte. Și te mai miri că au apărut caraghioșii ăștia doi să facă ordine în Vladia, te mai miri..." Nu-i spusese că se miră de ceva anume, dar domnișoara K. F. ca întotdeauna aflase ce-l neliniștea. Îi intrase în cap. Îi intrase în suflet. Și lui, așa cum intrase în mintea și sufletul întregii așezări. Nu înțelegea cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
convingi, să impui tuturor că adevărul e deasupra creștetului, deasupra chipiului dumitale și nu în alta parte. Și te mai miri că au apărut caraghioșii ăștia doi să facă ordine în Vladia, te mai miri..." Nu-i spusese că se miră de ceva anume, dar domnișoara K. F. ca întotdeauna aflase ce-l neliniștea. Îi intrase în cap. Îi intrase în suflet. Și lui, așa cum intrase în mintea și sufletul întregii așezări. Nu înțelegea cum anume și mai ales de ce reușea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că fascia acționa la lumina zilei, că nimeni nu se mirase de apariția ei și nici nu se făcuse nimic să se sufle cu atenție în penele lighioanei, să se vadă ce solzi și ce hram poartă pasărea asta. Nu mișcaseră un deget nici cei care aveau datoria să o facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
dar era vorba mai mult de prudență decît de neexecutarea datoriei. Aflase de fiecare dată la vreme de orice combinație politică, de tranzacțiile mai mult sau mai puțin cinstite care făceau și desfăceau guverne, care împingeau în față pe te miri cine și puneau o piedică zdravănă mersului hotărît al vreunui nume răsunător, afla și tăcea din gură, oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de îngrijorare, de suferință a conștiinței, regimul se păstra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
întîmplare, nimic premeditat nici măcar nu făcea parte din soarta noastră comună. Sincer să fiu, și uitasem de el, însă l-am întâlnit la o recepție în casa Basarab Cantacuzino. Era o petrecere cam balcanică, de aceea nici nu m-am mirat foarte mult văzîndu-l acolo, o lume amestecată, domnule Mihail, tare amestecată..." Era destul de comic să-l vezi pe Șerban Pangratty sincer îngrijorat, mai îngrijorat decît dezgustat, de faptul că în casa unui Cantacuzino lumea era amestecată și asta pentru că toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amândoi la primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi pe Chimé, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul kahuna, care era unul dintre cei care-și petreceau ore lungi studiind corpul prizonierului. Este un obicei vechi, foarte răspândit printre popoarele din nord-vest. —Din nord-vest? se miră Hiro Tavaeárii. Cum se explică faptul că au venit din nordvest într-o perioadă a anului când sufla neîncetat Mara’amú din sud-est? Deoarece se pare că sunt foarte isteți, răspunse Miti Matái, al cărui creier funcționa cu o viteză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
atunci și la vârsta aia nu voi mai putea învăța lucruri noi! Întinse mâinile într-un gest rugător. Ceea ce-mi doresc eu este să te-nsoțesc în această călătorie și să-nvăț de la tine. —Să vii în Marea Călătorie? se miră Miti Matái. Dar ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc că aceasta calatorie este posibilă tocmai pentru că l-am capturat pe sălbatic. Fără el, n-ați fi avut nici cea mai mică idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
vreți acuma? se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
aștepte, nerăbdători. Cine v-a sfătuit să apelați la asemenea tertipuri, nepotrivite pentru vârsta și pentru situația voastră? întreba. Tapú Tetuanúi se mulțumi să-l arate pe tăcutul Miti Matái, care se ținuse, discret, la o parte. —El. —Eu?... se miră acesta, în culmea uimirii. Nu am vorbit cu nimeni despre acest lucru. Niciodată! —E-adevărat, admise celălalt cu îndrăzneala. Dar cand esti întrebat cum se poate naviga împotriva alizeelor, răspunsul tău este foarte clar: „Se bagă apă în chila, coborând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
imenși, întunecoși, care-i făceau să tremure. În compensație, și țin să subliniez c-o fac de bunăvoie și cu reală bucurie, sunt dispusă să vă jur fidelitate din acest moment. Zâmbi dulce. La toți trei. —La toți trei? se miră Vetéa Pitó. —La toți trei, repeta Maiana cu fermitate. De azi încolo nimeni în afară de voi n-o să mă mai atingă, iar atunci când o să vă-ntoarceți o sa ma mărit cu cel care inca va mai dori să se-nsoare cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
zâmbindu-i, si zise: —Maiana mi-a cerut să am grijă în mod special de voi. De toți trei. —De toți trei? —De toți trei, sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca a trecut pe la mine și m-a rugat să am grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
de pe vas. Și, în plus, trebuie să se oprească din loc în loc, ca să atace câte un sat sau ca să răpească femei. Făcu o scurtă pauză, apoi adaugă convins: Iar asta poate reprezenta un grav pericol pentru noi. — Un pericol? se miră Roonuí-Roonuí. La ce fel de pericol te referi? Cu cât îi ajungem mai repede, cu atat mai repede ne putem întoarce. —Să ne întoarcem? repeta Navigatorul Căpitan, apăsând cuvintele. Ce șanse de victorie am putea avea dacă ne-am înfrunta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
decât Muntele Otemanu ne-a ridicat pe creasta lui și ne-a târât cu o asemenea viteza, că nici măcar un delfin n-ar fi reușit să se țină după noi. Deci n-a fost un ciclon, așa cum am auzit! se miră Tapú Tetuanúi. A fost un tsunami 1. —Ciclonii, deși nu știu sigur dacă erau cicloni sau mai degrabă furtuni specifice acelor latitudini, au venit după aceea, recunoscu Miti Matái. La început a fost un tsunami. Însă lucrul cel mai grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind vântul care domină cu forța lui toate marile care se-ntind la sud de Tubuai. Dar vâslele? întreba Chimé din Farepíti. De ce nu vâsleați? —Să vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea mâinile, lăsându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]