2,450 matches
-
Trenul de argint trase încet la peron. Astfel oprit, pufăind și scârțâind din încheieturi, nu mai părea deloc de argint. Îmbulzindu-se, îndemnându-se și strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe coridoarele înguste, privi la oameni și la feluritele lor înfățișări. Unii discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deloc la fel. Iar tu parcă nu mai arăți ca la amiază. M-am pieptănat altfel. Când merg la școală, îmi strâng părul. — Până și buzele îți sunt mai cărnoase. Și nările. Iar ochii nu-i mai ai rotunzi și mirați, ci alungiți și languroși. Poate te schimbi, în funcție de momentul zilei ori de omul cu care vorbești. Sunt convins că mulți bărbați se uită la tine... — Bărbații nu se uită la mine, spuse ea, părând să nu ia în seamă restul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din priviri cartea și nu o găsi. Bătrânul Coropciuc scotoci într-un sertar, după un muc de lumânare, îl aprinse și i-l întinse. Fetița privi mirată spre el și apoi speriată spre ceilalți. — Spune-le povestea, zise bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat, câțiva lujeri înverziți și se întrebă dacă fuseseră și înainte acolo. Nu vă grăbiți, spuse străinul, prinzându-i, cu coada ochiului, privirea nedumerită. Cu cifrele nu-i de glumit. Jenică simți că nu mai are scăpare. Lăsă jos creionul și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se atinsese de candelabru. Ceea ce deplora el, prin urmare, nu era atât macularea obiectului, cât inerția totală. O dată definită această inerție, năvălise în creierul lui Ioanide o sumedenie de alte exemple. Unde este ceaiul?" strigase el exasperat. Doamna Ioanide rămăsese mirată. Nu știa de nici un ceai. Ioanide îi răspunse că cu o lună în urmă își manifestase dorința de a bea ceai cu lămâie, pentru care lucru adusese și o lămâie, fruct devenit rar, și că după o scuză, valabilă doar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
evoce sufletul său de la vârsta respectivă, se simțea intimidat. Luase totuși o hotărâre și trecîndu-și palma dreaptă peste capul ras își constitui o ținută solemnă. Câteva ciocănituri precipitate în ușa de la intrare îl făcură să se îndrepte spre vestibul, deși mirat că Doru intra prin față în loc să vină din interior. Deschise ușa și, plin de surpriză, se trase doi pași înapoi, perplex, în fața Sultanei. - Dumneata, bâigui el, la mine, așa de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori pisica era atinsă cu mâna, descria în aer un cerc deplin. Mirat, Conțescu luă toate semnalmentele în carnet, desenă exact pisica, își notă locul precis unde o găsise, consultă felurite manuale de zoologie, întrebă pe specialiști, în sfârșit, scrise în străinătate, cerând informații cărei spețe aparține pisica ce se învîrtește în aer
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dragul meu, fu răspunsul, știi bine că nu i-am aruncatpe drum. - Spui absurdități, replică Ioanide; eu îți spun că nu trebuiasă cheltuiești atâția bani în așa scurt timp. Ți i-am dat ca o rezervă. Doamna Ioanide păru foarte mirată (povestea asta se repeta identică din când în cînd). - Sunt atâtea lucruri care trebuiesc în casă... - Trebuie, nu trebuie, nu pot să dau dacă n-am. Doamna Ioanide fu și mai contrariată. - Dar, Ioanide, dacă trebuie!... - Chestiunea nu este dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vastă și aerată și fără mobile, afară de divan, dulapuri în perete și un fel de bancă fixă în apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă foarte decoltată, prinsă cu șireturi pe umeri, ca și rochia de seară, maiestuoasă ca statuia Pallas Athenei, se îndreptă spre fereastră. - Dar ce faci? Întrebă el. - Închid geamurile! răspunse Indolenta cu aerul cel mai rezonabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grozav, șopti unul din figuranți. Femeia strigă după text "Jack! Jack!" și cortina căzu în aplauzele furtunoase. Dar deodată se auziră de dindărătul ei alte țipete ale actriței și cortina nu se mai ridică. Unii din spectatori se opriră cam mirați, majoritatea însă nu dădu nici o atenție, repezindu-se spre garderobă. Pe scenă, Carababă zăcea mort de-a binelea, împușcat. Agentul provenit din cabotinaj și tovarășul său, intrați în plus în figurația cagularzilor, trăseseră, ca în Tosca, gloanțe adevărate. Carababă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În fiecare din noi rezidă un biet om comun, care și-aduce aminte de părinții și bunicii lui și încearcă a-i înscrie pe o piatră. . - Pomponescu a început să filozofeze, comunicarăSmărăndache și Hagienuș celorlalți. . - Interesant! constata Gaittany, prudent și mirat că se aduce în vorbă numele lui Pomponescu. (Pentru el nu exista ceea ce nu era la ordinea zilei.) Un alt fenomen semnalat de puținii care înțelegeau pe fostul ministru ignorat de cercurile în care era sărbătorit altă-dată fu interesul pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supliniră. Acasă, Gonzalv Ionescu dormi dus o zi și o noapte, apoi continuă o existență tihnită de interior vreo trei- patru zile, fără a se mai interesa de Conțescu. Era absolut convins că acesta va muri și deschidea mereu Universul, mirat că nu vede anunțul mortuar și articolul necrologic. Își redactă un memoriu sumar și un brouillon pentru o eventuală cerere de suplinire a catedrei. Decizia lui era, spre a se evita orice mizerii, să ceară scoaterea la concurs a catedrei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe lume e lumea însăși... KARLI: Un ținut potrivit... aici se poate ține tot. HASI: Mda, într-un fel nu-i rău... dar chestia cu tufa de mătrăgună a fost o mizerie, a fost cu siguranță o aluzie. (toți ridică mirați capul și o privesc pe Hasi) JÜRGEN: Vedeți d-voastră, așa ceva este cădere în păcat. Asta este ca și cum cineva în Paradis face o plimbare și peste tot se pupă gazelele cu leii, și dă peste o vâlcea plină cu doze
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
noatre Pre- și Post-cântăreață, tot așa cum zero talentatul nostru impresar trebuie să fi fost o viață întreagă. (cântăreața își acoperă fața cu mâinile) IMPRESARUL: Și voi sunteți așa... o înălțime Schwab... și voi sunteți o veritabil mortală singurătate.. (brusc, cumva mirat) Voi sunteți, da... Moartea. BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Dar Moartea are destul de iute o venire. Păi trebuie să-ți permiți să te organizezi pentru moarte. O vreme ca lumea pentru mâncare, așa cum se cuvine să fie... și pe urmă, mereu... (mișcările de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a mai multor bărbați, devine un prototip pentru târgoveața din Bath, o pildă negativă ce ar trebui evitată, cu care totuși se identifică. Femeia noastră nu acceptă preceptul „Crede și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se și identifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a mai multor bărbați, devine un prototip pentru târgoveața din Bath, o pildă negativă ce ar trebui evitată, cu care totuși se identifică. Femeia noastră nu acceptă preceptul „Crede și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se și identifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
recunoașterea inteligenței sale complexe, inventive, colosale. Cu toate că aventura sa biografică s-a finalizat cu un eșec, până atunci realizase cu mult mai mult decât Își dorise. Potrivit lui Las Cases, autorul Memorialului din Sfânta Elena, Napoleon obișnuia să facă următorul comentariu, mirat și amuzat În același timp: Quel roman, ma vie! 5 Să privim și alt aspect al cazului lui Napoleon. Ambiția lui a dus la moartea a peste de două milioane de oameni - francezi și non-francezi - și a paralizat pentru mai bine
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
u realizăr cialitatea log, are, a avut im șeală de dida în tru Conv ctic din ar Frămân făcut ca rginalizată orează. A mânia" îm ngresul de e credea ai autori nvorbit de ședintele ologistă Organizaț organizaț ali, etc. C mirat me m, binecu ușor p României are mană, i în de are... ensa a nu 2000 enția Dem ena politic tările pol această , deși, int utograful i acorda ș fuziune c 78 adecvat tate aici n 18-20 de Acțiunii P
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Oare chiar nimeni din lustruitorii de imagine a țării nu sesizează ridicolul acestei situații? Când i-am spus unui coleg german că literatura din Basarabia e un neîntrerupt zornăit de ordine și medalii conferite de șeful statului, acela a zâmbit mirat. Mi-a spus că nu crede că vorbesc serios, că premiile literare, cele care merită a fi luate în considerare, sunt acordate de instituții de specialitate cu suficientă acoperire intelectuală și cu pondere în mediile scriitoricești. Iar Roman Herzog sau
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se rupea ceva înlăuntrul său, ceva era aruncat departe în spate. Ochii săi alunecau de la unul la altul , zise în sine: „Ce mai râde Parasca, ce dinți albi are și ce proastă e...”. Unul câte unul se opriră cu privire mirată, poate și uitaseră de ce râseseră, așa de neverosimil părea totul. Se oprise și Lăscărică privindu-l de la înălțimea lui și cârâind într-un târziu: „Cum mă, crezi că ai tu preș ca să mă duci pe mine? Ha, ha, ha
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ai terminat tu, asta să i-o spui lui mutu, cine să te creadă că l-ai înfruntat tu în față pe ăla, nici pe la spate nu ai fi îndrăznit să-l lovești” și iar râse arătându-l cu degetul, mirat că insul pipernicit din fața sa nu se face mici fărâme amestecându-se sub disprețul său. Crăcană se uită liniștit la toți, văzu neîncrederea imensă de pe fețele lor și-și dădu seama că trebuie să facă ceva, nu știa în acest
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
potăii aceleia mici și pipernicite, dar se înfrână la timp aruncându- și ochii spre fereastră unde o fată cu un chip foarte plăcut, cu un păr negru, mătăsos lăsat pe spate, îl privea cu niște ochi mari și parcă nițel mirați, din care întrebarea țâșni parcă înainte da fi pusă prin viu grai. - Pe tata-l căutați? Buzele cărnoase frumos arcuite rămăseseră întredeschise de parcă ar fi vrut să continue cu ceva și Simiuc nu se putu abține să nu o privească
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a pantofului o frunză uscată din toamna trecută, aceasta foșni sec fără a opune vreo rezistență, apoi ca și cum ar fi vrut să constate efectul mișcării sale ridică piciorul cu pantoful îngreunat de mâlul galben, privi locul și rămase o clipă mirat de inexistența măcar a unei urme infime de frunză. Zise cu glas molatic ieșit parcă din adâncurile pădurii unde apa clipocea printre trunchiurile cenușii-negricioase ale stejarilor. - Uite așa sunt și unii, oameni. Vin de undeva, Dumnezeu știe de unde, se lipesc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
recenzie a acestei teme vehiculată foarte mult și în discursurile academice. Recenzia se referea la o lucrare colectivă a unei rețele tematice avansate în studiile de femei europene , numită rețeaua ATHENA 2 (”Travelling Concepts in Feminist Pedagogy: European Perspectives “ ). De ce mirată ? Deoarece au descoperit un element care face legătura între interdisciplinaritate și caracterul european al acestuia : “într-un fel dificultățile interdisciplinarității seamănă cu dificultățile procesului politic al integrării europene. Nu numai în sensul că ambele sunt experimente noi care primesc (doar
FENOMENE FIZICE tranziții de fază și corelații interdisciplinare by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/1164_a_2233]
-
aruncau cu pietre în direcția trenului. Unul chiar a nimerit în vagonul alăturat, adică în vagonul doi de după locomotivă. Noroc că piatra s-a lovit de ceva dur și a dispărut pe undeva, pe sub tren. Ce forțe malefice, se întrebă mirat Bidaru, i-or fi îndemnând pe acești micuți pricăjiți și nevinovați la asemenea fapte de "vitejie"? Acest mic dar semnificativ incident i-a amintit de un altul asemănător, petrecut cu puțin timp în urmă, în centrul geografic al Europei, chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]