21,271 matches
-
sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Același Petre Isachi este optimist în legătură cu modul cum va reacționa cititorul: „Cititorul captiv între miturile totalității și ideologiile fracturii se va lăsa repede pătruns de metoda de lucru pe care am adoptat-o, metodă pe de o parte - constatativă, descriptivă, enumerativă, analitică, comparativă și sintetică, iar pe de alta - estetică, poetică, poietică și critică.“ Totuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
manifestare sănătoasă a veseliei.“ Cine are nevoie de pace? „Toată lumea.“ Cum se manifestă obsesia? „Nu te lasă să dormi, nici măcar să te odihnești.“ Minciuna folosește la ceva? Da, „poate avea valențe pozitive - atunci când te protejează“. Ce a reprezentat mărul în mitul biblic? „Ispita primului păcat.“ Ce înseamnă un ideal? „Un nivel superior spre care toți tindem“ etc. etc. În afară de aceste teme clasice al reflecției filozofice, autorul are în vedere și viața practică, din dorința de a veni în ajutorul contemporanilor. Poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au stins acele scântei / Din genele lui dese, / Prin care a privit frumos / Ca-n basme cu prințese. Căci scânteile-i din gene / I-au indus farmecul ei, / Plaje însorite, mare, / Dar s-au dus acele scântei. // Ce văzu doar mit a fost / Ce Luna i-a zugrăvit, / Luceafărul având surâsul / Se mira de ce-a privit. // Cum el sta în cerul lui / Cu ochiul lui hazliul, / Privea la Lună cu mister/ Văzând din ea pustiul.“ Versurile sunt atât de prețios-banale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aprins în suflet iar scânteia. Am alergat cu brațele deschise / Porțile iubirii erau închise. // Am așteptat, i-am căutat privirea / Am țopăit, m am întrecut cu firea / Puteam să o ating, dar nu am îndrăznit / Femeia este, încă, al vieții mit.“ (Femeia este...) Este greu de înțeles cum poate o femeie văzută la colțul străzii să aprindă în sufletul unui bărbat scânteia. Să presupunem că a fost vorba de un coup de foudre. Dar ceea ce urmează tot nu are logică. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului. Petru se lua la rost în fața icoanei, Dumnezeu motiva absențe. Mitul că exiști leagă strâns, precum o pădure de liane. Tot ce este anonim în jurul tău devine comun și inevitabil personal. Apoi, ca o dependență hibridă, devii prizonierul propriei inutilități, pentru că tot ce-ți aparține al nimănui este. Exiști ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au fost încă și mai puțini după publicarea eseului Machiavel, scris de Macaulay (1827, în plină epocă victoriană) și mai ales după analiza lucidă făcută de Ernst Cassirer în Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Hellen et Sergent Editeurs, Paris, 1928. Prefața, care fusese inițial o conferință, vorbește, din perspectivă italiană, despre actualitatea doctrinei secretarului florentin. Lăcrămioara PETRESCU În colecția CIVITAS a apărut: Benjamin Constant, Despre libertate la antici și moderni În pregătire: Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice Jean-William Lapierre, Viață fără stat? Friederich A. von Hayek, Constituția libertății Lectori: Anton CARPINSCHI și Lucian DIRDALĂ Coperta: Robert MOLLNER Tehnoredactor: Nadia MOLLNER Bun de tipar: 1996 • Apărut: 1996 Format 1/16 (61 x 86) PRINTED IN
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga sem din fugă pe la porți pe Zoli, pe Tibi, pe Jani și pe Duczi: — Gyertek! Le bontják! — Mit? — A malmot! — Ne bontsátok le! Ne bontsátok le! strigam cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
până la cvasidivinizare. Romanul respectiv n-ar fi iscat atâtea confruntări și controverse dacă autorul n-ar ridica, în mod provocator, pretenții de istoricitate a fanteziilor sale (chiar în avertismentul preliminar). Cum bine știm, el combină, într-o rețetă hollywoodiană perfectă, mitul Graalului cu o pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta cumva, de câteva secole bune, în subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, încarnează mitul creștin însuși, structurat în trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El Îl smulge din ghearele iluziei, amintindu-I cine este cu adevărat și ce înseamnă pentru oameni jertfa lui Dumnezeu. * Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite în realitate un act de lez-divinitate la adresa lui Isus. Nu ridicarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acută, ba chiar aș zice, permanentă actualitate. Încă nu s-a scris o metafizică a trădării. Dacă s-ar scrie, în spațiul dominat de religia creștină, ea s-ar constitui într-o nouă disciplină, „iudalogie”. Omul a devenit etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ci ca un turnător de joasă speță, în solda Sinedriului, fără nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la naștere până la moarte, biografie calchiată în bună măsură după mitul lui Oedip. Citim într-o relatare (historia), deși apocrifă, că era un bărbat în Ierusalim pe nume Ruben, care, cu alt nume, se cheamă Simon, din tribul lui Dan sau, după Ieronim, din tribul lui Isahar. El avea o soție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu precizarea totuși că omul nostru, ajuns vistiernic al grupului, fura zece procente din fiecare pomană. Versiunea din Legenda aurea amestecă mai multe tradiții medievale și este una dintre cele mai elaborate 53. Trama principală, spuneam adineaori, se înrudește cu mitul lui Oedip, dar pot fi recunoscute destul de ușor alte elemente provenind din mitologia biblică, de această dată. Mă refer în primul rând la punerea pruncului într-un coș împletit, care trimite la episodul nașterii lui Moise (Iuda este văzut așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adaugă acestui tablou mistic-sapiențial speranța, virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea și credința. Nu întâmplător, Noul Testament se încheie cu o apocalipsă a lui Isus Cristos. (1997 reluat) 6. Mitul îngerilor căzuți*tc "6. Mitul îngerilor căzuți*" În cartea a opta a Convorbirilor 140 (cap. 20), Gherman, prietenul lui Ioan Casian, îi cere lămuriri lui Serenus 141, unul dintre călugării desăvârșiți din deșertul Nitriei, privind legăturile fiilor lui Dumnezeu cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea și credința. Nu întâmplător, Noul Testament se încheie cu o apocalipsă a lui Isus Cristos. (1997 reluat) 6. Mitul îngerilor căzuți*tc "6. Mitul îngerilor căzuți*" În cartea a opta a Convorbirilor 140 (cap. 20), Gherman, prietenul lui Ioan Casian, îi cere lămuriri lui Serenus 141, unul dintre călugării desăvârșiți din deșertul Nitriei, privind legăturile fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor, despre care vorbește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am pus-o în evidență (Conl. 8,21). De asemenea, adaug că mărturiile luate în considerație vor fi abordate într-o ordine strict cronologică. Mitul în scrierile intertestamentare Așa cum a arătat deja M. Delcor 148, Geneza 6,1-4 nu conține nici o aluzie la cădere și cu atât mai puțin la pedepsirea „fiilor lui Dumnezeu”. Pasajul din Biblie ar fi avut ca scop să explice originea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din primele rânduri ale tratatului său De gigantibus (6-18)155, caracterul mitologic al pasajului în discuție: „și nimeni”, scrie el, „să nu vadă în aceste cuvinte un mit!” (7). Pentru el, fiicele oamenilor reprezintă fructele păcatului, spre deosebire de cei trei fii ai lui Noe, care sunt fructele virtuții: „Într-adevăr, dacă Noe cel drept aduce pe lume copii de parte bărbătească, el, care continuă rațiunea perfectă, dreaptă și realmente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta nu-i împiedică pe „îngeri” să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic abstractizate. Devine acum mai clar că ceea ce numesc aici „lectură demitizantă” a mitului nu este, în realitate, decât o lectură propriu-zis filozofică, rațională chiar, efectuată în cheie platoniciană. 4. Cu Flavius Josephus (Antichități iudaice I, 67 sq.) 157, se aflăm și mai aproape de discursul avvei Serenus. Flavius Josephus pune în evidență diferența care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l în centrul celei de-a opta omilii. La început, povestește Pavel, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, dezvăluindu-i tainele sub forma unei legi naturale și eterne 159. Atât timp cât el și apoi urmașii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sufletele lor continuau să rătăcească „prin lume”, astfel încât Dumnezeu a găsit de cuviință să le impună o regulă de viață, menită să le limiteze puterea doar asupra acelei părți a omenirii care nu recunoștea legea lui Dumnezeu. 6. Lactanțiu tratează mitul căderii îngerilor din perspectiva apologetului. Pentru el, îngerii rămân îngeri, iar peripețiile sau mai degrabă pățaniile lor sunt invocate cu scopul precis de a demonstra deșertăciunea credințelor păgâne. În afară de aceasta, autorul Instituțiilor divine cunoaște bine diversele tradiții orientale, din care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în scopuri apologetice, mitul căderii îngerilor furnizează o explicație în același timp simplă și coerentă asupra originii și păstrării credințelor păgâne până la sosirea creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apologetice, mitul căderii îngerilor furnizează o explicație în același timp simplă și coerentă asupra originii și păstrării credințelor păgâne până la sosirea creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau al unui Origen. 7. Convorbirea avvei Serenus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și înșelătoria printre oameni, înclinațiile dezordonate spre păcat și toate relele care au mai apărut în lume. În acest fel, lumea s-a întors la dezordinea de la început și s-a umplut din nou cu relele de dinainte de potop 164. Mitul sethian prezintă câteva similitudini frapante cu scenariul propus de avva Serenus: - erau două neamuri opuse: neamul lui Cain și cel al lui Abel și Seth. Pentru sethieni, primul neam a fost creat de îngeri 165; - Seth reprezintă un model de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inclusiv cu descendenții lui Seth), provocând potopul ca remediu necesar contra răului universal. Ham, unul dintre fiii lui Noe, asigură perpetuarea răului în lume după potop. Conform lui Serenus, el sapă în piatră și metal tainele revelate de îngeri; după mitul sethian, îngerii profită de un moment de uitare ori de neglijență din partea Mamei pentru a-l introduce în arcă pe Ham cel rău. Există foarte mari șanse ca avva Serenus (sau Ioan Casian însuși) să fi cunoscut din sursă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]