5,217 matches
-
facă suportabilă - și rațională - moartea” (Ovid Densusianu și actualitatea exegezei „Mioriței”). Dintre cercetările aplicate, se distinge analiza de text la Cântecul Iancului, unde este relevată funcția regală de „excelență” a eroului în plan uman și cea sacră în plan suprauman, mitic, iar în planul formelor este descoperită o construcție în „secțiune de aur”, de inegalabilă armonie și perfecțiune. SCRIERI: Folclorul. Sens, valoare, îngr. Viorica Nișcov, postfață Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1991. Ediții: Bulgăre de aur în piele de taur, București, 1975; Ghicitori
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion Barbu, în care vede un personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Rabelais, trecut prin Goya și Bosch. Gazda, soția acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se prezintă și figurile concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
al scenelor e consolidat de ineditul tehnicii narative: joc liber între relatarea de călătorie și cinegetică, roman satiric de moravuri și de măști, poem al naturii și al adorației franciscane (sau doar laic-ecologistă, bănuindu-se aici o teză antimodernistă), scenariu mitic, inserție de epic senzațional, digresiune și disertație pe varii teme, cinegetice, dar și istorice, teologice, sociologice, metafizice - totul într-un symposion destins, în fine, narațiune ca pretext pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără dulcegării și, cu locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși uriași
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
familială și viața socială. Precizări conceptuale Ideea de generație este universală. Ordinea timpului pe generații este sistematică atât În Biblie, cât și la vechii greci și egipteni: generațiile succesive serveau drept repere ale timpului memorizat și ca legătură cu timpul mitic al fondatorilor ancestrali. În filosofia evreiască, timpul biblic, inaugurator al timpului istoric, se caracterizează prin continuitate și progres, ambele posibile datorită pactului generațiilor solidare În instituirea legii morale. Conceptul de generație este definit ca fiind un „ansamblu de ființe care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mitificare (propriu tradiției patriotice românești de după 1848) a cuceririi romane a Daciei. După ce (În Scrisoarea a III-a) Eminescu pune În antiteză grandoarea romană cu decadența contemporanilor săi - ,,Voi sunteți urmașii Romei?” -, marele poet român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea bătrână”, În contrast cu rațiunea romană, simbolizată de podul de piatră de la Drobeta. Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din tradiția națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
memoria colectivă, ea trebuie diferențiată de memoria comună asupra unor perioade sau evenimente efectiv trăite. Memoria colectivă este trăită și Întreținută de ansamblul unui grup sau al unei societăți ce participă la elaborarea sa colectivă mai mult sau mai puțin mitică, În măsura În care ea se referă la evenimente trăite sau nu de către membrii săi. Definițiile sociale (discursuri și reprezentări sociale) asupra generațiilor conferă memoriei colective o dublă funcție: de simbol colectiv și de reper al timpului social. Simbolurile colective acționează ca poluri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
omu’ cu scaun la cap”. Prozatorul, altfel capabil să imprime instantaneelor sale un ritm alert și să revitalizeze cotidianul, face abuz atât de metafore, cât și de cuvinte și expresii regionale și scade valoarea textului prin adăugarea unei încărcături inoportune, mitice sau fantastice, ca în Ion Mortu. Următoarea carte, Discuții din priviri (1971), cuprinde, așa cum mărturisește autorul, „false note de călătorie”, o vizită în Franța provocându-i reflecții privind viața, moartea, dragostea, adevărul, fericirea, speranța. Interesat de peisajul citadin, ca și
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană personală, prin „mutații libere”, bunăoară prin proiecția poetului în „tânărul voievod”, pe care autoarea o consideră ca regresiune până la principiul cosmogonic, cu implicare escatologică. Poemul - după P.
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
1921), reluat ulterior sub titlul Evoluția gândirii la greci (I, 1927). Se urmăresc progresele spiritului omenesc în Antichitate, la egipteni, babilonieni, evrei și mai cu seamă la greci, considerați a marca un moment esențial în trecerea de la cugetarea teologică și mitică la cea filosofică și științifică. P. își completează sinteza privitoare la evoluția gândirii antice prin studii particulare dedicate unor momente importante din istoria filosofiei grecești, cum ar fi Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
spre un centru sacru). Aceste căi ale interpretării structurează și alte eseuri. Cel despre Ion Creangă (datat 1979-1988) reține atenția prin lectura basmelor Povestea porcului și Povestea lui Harap Alb („basm metafizic”) ca „epopei abreviate”, în care criticul identifică schema mitică a cuceririi unui „centru sacru”. Organizarea discursului critic este ingenioasă, cu o savuroasă punere în scenă a ideilor, din perspectiva carnavalescului, ca în cazul eseului Liviu Rebreanu (datat 1984). SCRIERI: Romancierul în fața oglinzii, București, 1989; Meșterul Manole. Prozatori ai lumii
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
de elev și student ori de tânăr profesor, înțesată de experiențe și de întâlniri care pot marca o existență. Sunt reînsuflețite figurile mamei și ale rudelor, ale prietenilor și profesorilor, toate venind parcă dintr-un tărâm peste care adie efluvii mitice. Descrierile se mențin totuși într-un registru dominat de exactitate, observațiile de natură socială și culturală nu lipsesc, după cum nu e absent un grăunte de umor datorită căruia, mereu, și cel care povestește, și cel care citește sunt readuși cu
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
religiilor, iar Dicționar de mitologie generală (1983), amplificat în 1989 și revizuit în 1995, reprezintă o prețioasă sursă de documentare prin bogăția și calitatea informației și prin încercările de sinteză, o lucrare de referință. În ultima carte publicată antum, Universul mitic al românilor (1994), marea dificultate constă, cum remarca autorul într-un interviu, în aparent paradoxala neinfuzare a mitologiei românești într-un sistem religios coerent și totodată în prezența ei doar în anumite forme de manifestare desacralizate. Lucrarea - crede Gheorghe Vlăduțescu
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
Vântul de miercuri, București, 1968; Enigmele miturilor astrale, București, 1970; Tabla de oricalc, București, 1971; Dicționar de mitologie generală, postfață Gheorghe Vlăduțescu, București, 1983; ed. București, 1989; ed. București, 1995; Biserica în involuție, București, 1984; Vacanțele secrete, București, 1987; Universul mitic al românilor, București, 1994; Mit, mitogeneză, mitosferă, București, 1995; Penumbra dedicațiilor, București, 1997. Antologii: Miturile esențiale, București, 1978; ed. București, 1996. Traduceri: Vladimir Maiakovski, 15 poeme, pref. Horia Deleanu, București, 1947; Pavel Bajov, Floarea de piatră și alte basme din
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
triști (2003). I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1972, 1975, 1977). În poezie M. ilustrează cu mijloace proprii orientarea ardelenească, transfigurând universul rural, apoteozând trecutul, strămoșii, părinții, îndeosebi mama, sanctificând eroii neamului, creând un tărâm de lume mitică. Trecând printre crucile din „cimitirul bătrân”, poetul îi salută pe cei duși: „Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
cele peste cincizeci de piese ale acestuia și le reține doar pe cele care l-au impus cu adevărat ca autor dramatic (Înșir-te mărgărite, Cocoșul negru și Meșterul Manole) și prin care el a înnoit teatrul românesc, utilizând substanța mitică autohtonă și făcând apel la tehnicile teatrului european (Maurice Maeterlinck, Edmond Rostand). La locul lor sunt puse numeroase piese facile, precum Ave, Maria!, Napoleon I, Mireasa roșie, Marele duhovnic, Fantoma celei care va veni ș.a. Lipsește, poate, un portret al
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
crucii, al golgotei cristice, idee preluată și amplificată în Teroriștii din turn (2002). Două elemente îi influențează formula de roman pe care o practică: pe de o parte, activitatea sa la emisiunea de televiziune „Lumea creștină”, romanele sale cultivând realismul mitic într-un amestec de mituri, întâmplări biblice și mitologie autohtonă, iar pe de alta - filmul, romanele sale fiind pregnant cinematografice. Și Mort după America sau Despre înviere (1999) este o carte provocatoare. Plecat în America pentru a face un film
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
viața teatrală firească a acestor creații. Exegeta evidențiază structurarea ca teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
savant, prezența gazetarului e la fel de indispensabilă ca aceea a unui diacon pe lângă preot sau episcop. Din alt punct de vedere, majoritatea proiectelor moderne de anvergură par să articuleze simbolic tensiunea dintre religiozitatea de tip agrar - sedentară, conservatoare, defensivă - și fondul mitic pastoral, care recunoaște necesitatea altoirii, a comerțului, a curiozității ofensive. Sunt două atitudini arhaice care se regăsesc în matricea „creștinismului cosmic”: pelerinajul la „locurile sfinte” apare ca o simplă conversie a transhumanței, riturile liturgice sunt o imagine a călătoriei într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a plagiatelor din teologia română. Rămâne să ne consolăm cu geniul profetic al celor de odinioară. Oameni cu vocația autentică a reformei, slujitorii Predaniei pledau pentru o maturitate eshatologică mult prea imediată ca să accepte drapajul pietist al existenței în dulcegării mitice sau mioritice. Predania este o dovadă că ființa paradoxală a credinței, înțeleasă ca temei al „celor nădăjduite” (Evrei 11, 1), nu interzice accesul creștinilor la orizontul reflecției critice. Judecăm prezentul numai pentru că iubim trecutul integru al lumii Părinților și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]