KorAP: Find »[drukola/base=mitralieră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...88 >

2,200 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva. Succes! Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul oferit de rădăcinile noduroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează prin explozii asurzitoare locul impactului. Partizanii răspund cu focuri de armă, dar riposta lor are un aspect dezordonat și imprecis. Este clar că au fost luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care își reia tirul. Prinde în vizorul ei un buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră. Un soldat german scăpă automatul și duce mâna la gât, de unde țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Nici o urmă de om sau animal, cât vedeau cu ochii. Totuși, asta nu-i face mai puțin prudenți. Nu își permit să fie luați prin surprindere, iar pădurea poate oferi destule surprize. Nu de puține ori nemții mascaseră cuiburi de mitralieră în coroanele copacilor, sau legaseră în serie mine pe trunchiurile lor. Călcai pe un singur fir și totul în jurul tău sărea brusc in aer. Astfel de capcane puteau rade o companie întreagă într-o singură clipă. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
ușoară a înserării, de după un pâlc de brazi, apare un lung șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
să nu afle despre asta. Și vezi, poate totuși Bocioagă face ceva cu stația. Se întoarce pe călcâie și străbate coridorul lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
va termina. Atacul nemților este inevitabil. Privește munții împăduriți din jur și șoseaua. De unde vor veni? O să afle curând. Probabil că mai are la dispoziție o oră, maximum două. În cursul nopții își pregătise cum putuse mai bine apărarea. Așezase mitralierele capturate în punctele cele mai vulnerabile, iar sus, la etaj, trimisese cei mai buni trăgători stabilind cu ei sectoare de foc încrucișat. Baricadase cu mobilierul găsit ferestrele și ușile, astfel încât să fie cât mai greu de pătruns înăuntru, plasase în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
zâmbetul tău nu a fost mai plăcut sufletului meu bucuros să te vadă. Afară, pe coridor, Marius și infirmiera fac câțiva pași mai încolo de ușă. Doi soldați trec pe lângă ei în fugă. Unul dintre ei ține pe umăr o mitralieră iar celălalt strânge la piept mai multe benzi de cartușe. Ochii lui se încrucișează cu privirile ușor nervoase ale soldaților și, cu efort, își impune un aer calm și relaxat, încercând ca nimic din frământarea lui interioară să nu fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
sublocotenentul Novăceanu citește dintr-o broșură tehnică găsită pe jos. Se pare că este foarte interesat de ceea ce scrie acolo, deoarece nu ridică ochii nici când Carol trece pe lângă el, purtând în brațe o cutie metalică plină cu benzi de mitralieră. Murmură încet o melodie: "Undeva odată, un soldat scria, versuri de iubire pentru draga sa..." Lili Marlene? Da. Îi surâde sfios lui Marius și acesta îl bate pe umăr încurajator. Mai încolo, la a doua fereastră, sergentul Lazăr împarte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
toate armele încep să tragă ca turbate. Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup de soldați germani care transportă o mitralieră. Apasă pe trăgaci. Doi cad, dar al treilea scapă și în spatele unei ridicături de pământ începe să împroaște clădirea cu rafale bine țintite. Câteva vaiete scurte se aud din rândul apărătorilor. Pentru o secundă, întoarce privirea spre dreapta. Un soldat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
rafale bine țintite. Câteva vaiete scurte se aud din rândul apărătorilor. Pentru o secundă, întoarce privirea spre dreapta. Un soldat român se prelinge încet pe lângă zid, pe frunte cu o mică pată roșie. Câteva grenade explodează cu zgomot puternic și mitraliera tace. Un neamț se ridică, țâșnind ca un iepure spre copacii unde spera să-și găsească adăpost. Cade la pământ ciuruit. Un altul, sprijinit într-un cot, scoate de la brâu o grenadă. Nu are timp să o arunce. De lângă Marius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
peste douăzeci și patru de ore. Deodată, o rafală scurtă de pușcă-mitralieră spintecă liniștea. Câteva gloanțe trec prin ferestre și ricoșează cu miorlăituri sinistre în pereții holului. Nemții atacă! ...Nemții atacă! Asaltul pornește prudent, dar la fel de hotărât ca și precedentul. Sub acoperirea mitralierelor din pădure, lanțul de trăgători înaintează târâș. Vin din toate părțile. Se ridică în picioare, aleargă câțiva pași ca să se arunce din nou la pământ. Cu tot focul susținut din clădire, curând ajung periculos de aproape. Împușcăturile pârâie asurzitor, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în urechea lui Marius. Privirea se mai limpezește puțin și poate să vadă bine. Vizează un grup compact de vreo cincisprezece-douăzeci de soldați inamici, smulge siguranța grenadelor și cu o mișcare largă, specifică unui discobol, aruncă pachetul către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
alta. Mai are doar pistolul. Și baioneta. O înfige în pământ, lângă el, să fie la îndemână. Se trage mai aproape de perete și așteaptă calm dimineața. Cu coada ochiului, înregistrează automat cum Romulus introduce o bandă nouă de cartușe la mitralieră. Uniforma lui este albă de la praful zidăriei distruse. "Seamănă cu o fantomă. De altfel, curând toți vom fi doar niște fantome." La răsăritul soarelui reușește să sape într-un crater un mormânt pentru Smaranda. Singurul loc unde lama lopeții lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Înjură birjărește, cu glas tare care aproape se suprapune peste zgomotul luptei. Chiar și numai suflul unei explozii poate să pulverizeze restul de zid în spatele căruia se adăpostise, dar el continuă încăpățânat să tragă. În zgomotul motoarelor turate la maximum, mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre cei rămași în viață aleargă bezmetici, alții se târăsc greoi, pete întunecate perfect vizibile pe albul zăpezii. Cu toții ajung să cadă sub gloanțe sau striviți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un anotimp plin cu numeroasele studente frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist care-și plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]