3,411 matches
-
Substantivele v. sl. Șișa, Șișda („noroi“) sau ucr. Șișa („orice lucru fierbinte“) nu pot justifica finala -ia. La baza hidronimelor Jijia din Romînia și Žișawa din Ucraina ar putea fi pus mai degrabă apelativul ucrainean zdvyg, zdviș, zdvyș, dviș, dvyș, „mlaștină“, de la care ar fi fost derivat un *Zdwișeja (cu sufixul hidronimic -eja) avînd sensul de „mlăștinoasa“, care ar fi trecut prin fazele *Zvijiia (inițiala simplificată, ca în dvorniku > vornic) > Zvijiia (asimilarea progresivă e > i) > Zijiia (reducerea grupului zv, ca în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă, greu de acceptat științific); sl. lug, „mlaștină“ + sufixul -os (din nou formație hibridă); magh. lugas, „umbrar, foișor“ (nu putea evolua în romînă la Logoj); apelativul romînesc *logoz, *logoj „rogoz“ (ca în variantele dialectale logojină „rogojină“, lugojîner „rogojinar“, care ar trimite la un *logoz, *logoj. Maramureș Este numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a și, mai tîrziu, ș final. Pentru baza străveche au fost propuse radicalele: *mar, „apă“ (extras din variante apropiate ca formă în sanscrită, galeză, bretonă, lituaniană, gotică, latină, slavă), sciticul *maris, „hotar“, tracicul *mar-, „a luci, a străluci“, germanicul mòra, „mlaștină“, un nume de persoană Mariș, Mareș (prezent și în toponimul Maramureș). Traseul pe care l-a străbătut numele străvechi pînă la actuala formă Moreș, Mureș (rostite dialectal Morăș, Murăș) este greu de stabilit, dar important. Una dintre formele străvechi consemnate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cuvânt de origine mediteraneeană în latină, s-a răspândit, ca termen de împrumut, aproape în toată Europa. Este greu de spus însă de ce, în dialectele grecești actuale, există cuvinte împrumutate ca salma „pai“, merza „fileu de pește“, zaba „broască“, motsilo „mlaștină“, magula „mormânt“ sau karuta „înger“, fiindcă este greu de imaginat că vechii greci nu cunoșteau aceste realități. Cuvintele se împrumută și din spirit de imitație, împrumuturile fiind supuse capriciilor modei. Un cuvânt poate fi împrumutat pentru că termenul străin este considerat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
faunei și florei. Într-un alt articol consacrat raporturilor dintre termenii latinești moșteniți și cei împrumutați din substrat și superstrat, Sanda Reinheimer Rîpeanu prezintă mai multe serii de acest tip. Pentru sfera semantică din care fac parte cuvintele românești „lac, mlaștină, baltă, mocirlă“, limbile romanice au păstrat din latină doar termenii lacus (transmis tuturor limbilor romanice actuale, cu excepția francezei), stagnum (moștenit în italiană, retoromană, franceză, occitană, catalană și spaniolă) și palus (prezent cu sensul din latina clasică doar în italiană, vechea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
semantică aparte, legată de natura mlăștinoasă a vechilor păduri din preajma Dunării). Celelalte cuvinte românești și romanice aparținând acestui câmp semantic sunt împrumuturi din limbile de substrat și superstrat: rom. baltă este explicat prin substrat sau superstrat vechi slav, mocirlă și mlaștină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele merovingiene și carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din vechea germanică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a unei case” precede lui atrium „ib.”; comp. și vgr. enteron „intestin, vintre, uter; interior, măduvă, miez”, alături de koilie „burtă, cavitate”, ambele cuvinte prefixate, cu illo „a purta jur împrejur, a roti” sau ilys „tină, noroi, sediment”, sl. il „depresiune, mlaștină, noroi”, rom. mâl. Alte forme confirmă imposibilitatea raportării lor la o limbă mamă, afirmând continuitatea zonală și globală a evoluției materialului lingvistic: germ. Erde „pământ”, Herd, „vatră, cămin, focar”, engl. earth „pământ, țărână”, hearth „vatră, cămin, casă, patrie”, magh. ter
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Inferior), formă contrasă din cea precedentă. A se compara pentru contragere rom. olat „ținut, provincie, moșie“, vladnic „puternic“ cu vodă, rom. a hălădui cu sl. hoditĭ „a umbla“, vgr. Ellas, ados „Grecia“ cu edos „pământ, regiune, ținut, sălaș“; rom. mlaștină cu a musti. Grecii numeau Mysia două provincii în Asia Mică încă pe vremea lui Xenofon (sec. V-IV î. Hr.). Locuitorii Misiilor, considerați barbari, erau priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero: Mysorum ultimus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și halasto „heleșteu”, engl. flesh „carne vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină și peșteră, legate aparent de pește, înrudite însă cu acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultatul ei, au apărut forme ca: rom. leasă, mladă, brad, fald, lemn, crac; alb. lesh „lână”, lesë „leasă”, dru „copac”, sl. rs. elĭ „brad”, derevŏ „copac”, les „pădure”, klon „ram”; magh. erdő „pădure”; lat. silva „pădure, vegetație, plante”, palus, dis (mlaștină cu vegetație specifică), vgr. αλσος „crâng” etc. Prin pierderea miezului lichid au rezultat forme ca engl. wood față de germ. Wald, rom. pădure față de lat. palus, paludis „baltă, stuf”. Anticul Padus a fost redus la Pô, iar pluralul padi, orum „arbore
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară, forme fără consoana lichidă, ca bios, vivus, živ. În legătură cu aceste forme stau cuvintele românești jivină, Jiu, Jijia, iar cu prezența lichidei, dar fără ideea de curgere, avem pe jilav, vlagă, mlaștină etc. Privită în context istoric larg, forma vin se prezintă ca anterioară formei vie. Forma cu n o au limbile slave (vino), albaneza (venë și verë), latina (vinum), greaca (oinos), armeana (gini), gotica (wein), gruzina (γvino), araba (waynum), ebraica (jajin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
57 mâl, 43 mână, 44 a mântui, 44 mânz, 134 a meni, 44 a menține, 44 mertic, 104 meserie, 135 Meseșeni, 57 mia, 134 miel, 134 mierță, 104 minte, 135 mir, 104 mire, 186 Misica, 57 Mișca, 57 mladă, 104 mlaștină, 53 Moesia, 53 Moisei, 53 Moișa, 53 molan, 129 Moldova, 53 a momi, 135 mongol, 69 morav, 52 morlaci, 138 morman, 69 a mormăi, 180 moroșan, 54 moș, 54 moșan, 74 Moșia, 57 Moșici, 57 moșie, 54 Moșna, 57 moșnean
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în înțelegerea terestră, pentru a obține împlinirea și fericirea. Singurul gest gratuit, ajutat de d-na Grijă (și ea fiind o formă de expresie a iubirii), a fost pentru oamenii din acel popor, pe care i-a ajutat să asaneze mlaștina, făcându-i să trăiască liberi și fericiți. Primind doar de la aceștia nu doar salvarea, ci și iubirea și memoria (pomenirea). În rest, nimeni nu făcea pentru el nimic. Pentru tot ce făcuse în viața cu trup, nimeni nu-l putea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dumitale, dar nu văd nici un motiv ca să-ți răspund la toate Întrebările. Am ridicat din umeri: Bănuiesc că nu contează chiar așa de mult, i-am zis. Grosse Zug era un han situat pe una dintre cele două insule dintre mlaștinile din Köpenick și Schmöckwitz. Având mai puțin de o sută de metri lungime și nu mai mult de cincizeci de metri lățime, insula era Înțesată cu pini Înalți. Aproape de marginea apei, erau mai multe plăcuțe pe care scria „Proprietate privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în condiții normale n-ar fi suportat-o. Răsfoiesc nedumerit paginile respective din Drumuri fără legi, caut printre amănuntele notate în fugă ceva cunoscut, cu sentimentul ciudat că e vorba de o altă Villahermosa, de aiurea... orașul paludic, asediat de mlaștini, cu un singur hotel și un singur restaurant, cu nopți vâscoase, bântuite de țânțari, cu duminici interminabile și inutile, cu case având drugi de fier la ferestre dincolo de care se vedeau femei bătrâne în balansoare din epoca victoriană, în mijlocul bibelourilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
căldură și de muște, căruia englezul trebuia să-i explice mereu că vroia să ajungă la Salto și apoi la Palenque și de la care a aflat că există muște a căror înțepătură te lasă orb... toate acestea mă contrariază. Fluviul? Mlaștinile? N-am reținut decât căldura, apăsătoare într-adevăr, o impresie de ziduri extenuate de lumină, un aer de oraș mediteranean unde trotuarele ard la amiază și noaptea e neagră ca un steag de pirați... Care e adevărata Villahermosa? Orașul unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
peste o sută de kilometri. Cum au fost transportate, însă, în junglă de o populație care nu cunoștea roata și carul? Și de ce tocmai din materia care le lipsea cel mai mult și-au realizat olmecii capodoperele? Piatra era în mlaștinile din La Venta un lux și cu atât mai mult stupefiază proporțiile acestor sculpturi. De fapt, întreaga problemă olmecă e o taină. A spune azi despre un obiect că e de proveniență olmecă înseamnă a spune că nu se știe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se știe nimic sigur despre originea lui. Se pare că aceste capete monumentale și stranii au fost, ca și jaguarul, obsesia unui popor de sculptori. Acum se cunosc douăsprezece. Altele vor fi fost pentru totdeauna înghițite de junglă și de mlaștini. despre trecut Trecutul Mexicului e plin de asemenea "pete albe ". Ele ne împiedică să facem o legătură clară între bestialitatea zeilor azteci și delicatețea melancolică a unui cântec aztec care pare murmurat de Hamlet: "Am venit numai să dormim/ Am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dimineață posomorâtă. Lăsăm în urmă ultimele case din Villahermosa, îndreptîndu-ne spre junglă. Străbatem în câteva ore, pe o șosea, distanța pe care alții, ca să vadă rubinele de la Palenque, au străbătut-o zile în șir, cu mijloace istovitoare, traversând păduri și mlaștini, epuizați de sete. M-am sculat cu o migrenă, iar acum sunt amețit din pricina serpentinelor. Mai e și excesiv de cald. Se pare că din nou n-avem aer condiționat. O ultimă serpentină și, într-o poiană însorită, asediat din toate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
coșul de rufe, care fusese golit cu abia câteva minute înainte, era, în mod misterios, plin și chiar dădea pe dinafară. Măcar nu trebuia să își facă griji în legătură cu grădina. Nu că aceasta ar fi fost în ordine. Era o mlaștină, cu petice de iarbă călcate în picioare de copii și cu o porțiune goală în jurul leagănului. Dar Clodagh era absolvită de obligația de a face ceva în această privință, până ce Molly și Craig creșteau. Cu atât mai bine. Auzise tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu-i așa? Nicholson murmură ceva despre soția sa care ar fi ținut morțiș la aspectul acela. Totul era asortat: ceainic, prăjitor de pâine, blender, suprafețe și cuptor. Toate verzi. Până și linoleumul era verde. Parcă se aflau Într-o mlaștină imensă. Cele două plase stăteau pe masă. — Ne uităm Înăuntru, domnule Nicholson? Logan le deschise și fu surprins să vadă un pachet de șuncă și o conservă de fasole. Cealaltă era cu cartofi prăjiți și biscuiți de ciocolată. Încruntându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nesfârșite, acoperite de zăpadă multe luni, care odată cu dezghețul se acopereau de mâl; vara, nopțile erau mai scurte decât la Roma; iarna însă, soarele întârzia să se ridice pe cer și se cufunda în negură. — Caii care se împotmolesc în mlaștini, pânda în codru... Băiețelul privea. De-a lungul întregului orizont se mișca doar fluviul compact și puternic pe care geografii latini îl numiseră Rhenus. — Apa aceea se îndreaptă spre apus cale de mii de mile, spuse decurionul, și așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă a eului orgolios ce se vrea exteriorizat În propria expresie. Iată, pe măsură ce notez și citesc ceea ce am notat, mă defulez, simt că mă preocupă mai mult exprimarea Îndoielilor mele, și nu starea lăuntrică ce-a generat-o. Conștiința aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]