11,876 matches
-
Dacă nu suni acum, n-o să suni niciodată! Te cunosc, Bex! — Suze, nu te prosti! Tocmai naști! Hai să ne punem prioritățile în ordine, da? — Nasc după ce suni! spune Suze încăpățânată. Au! Se crispează brusc. Iar a început. — OK, spune moașa calmă. Respiră... și încearcă să te relaxezi... — Dar nu mă pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu’ așteaptă! O cunosc! — Ba nu! — Ba da, Bex! Deja ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu’ așteaptă! O cunosc! — Ba nu! — Ba da, Bex! Deja ai amânat-o prea multe luni! — E poamă rea băiatul? zice moașa. Ar trebui să-ți asculți prietena, îmi spune. Pare să știe despre ce vorbește. Prietenii știu întotdeauna când facem o alegere greșită! e de acord o femeie în halat roz. — El nu e o alegere greșită! răspund indignată. Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ia niște pastile! — Atunci sună, îmi răspunde și chipul i se contorsionează din nou. Și mă duc. Ridică privirea spre mine. Hai! Dă odată telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest copil să se nască în condiții normale, îmi spune moașa, eu zic c-ar fi bine să suni unde zice ea. Hai, scumpete, sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă după mobil și formez numărul. Sun. Gata, Suze, poți să te duci! După ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
consideri că ne-am luat la revedere acum. Și... mulțumesc mult. M-am simțit foarte bine - atâta cât a fost să fie. Închid telefonul și rămân cu ochii la el, tăcut, în mâna mea. Am făcut-o. — Bravo, îi spune moașa lui Suze. Hai, c-a fost tare fata! — Bravo, Bex, spune Suze, trandafirie la față. Mă strânge de braț și îmi zâmbește ușor. Ai făcut ce trebuia. Se uită la moașă. OK. Haideți să mergem. — Eu am să mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în mâna mea. Am făcut-o. — Bravo, îi spune moașa lui Suze. Hai, c-a fost tare fata! — Bravo, Bex, spune Suze, trandafirie la față. Mă strânge de braț și îmi zâmbește ușor. Ai făcut ce trebuia. Se uită la moașă. OK. Haideți să mergem. — Eu am să mă duc să... iau restul lucrurilor, zic și pornesc spre ușile duble de la ieșirea din spital. În momentul în care ies afară, în aerul proaspăt, tremur vag. Deci, asta a fost tot. Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de pe trotuar și mă întreb cum naiba am să le duc pe toate înăuntru. Și dacă am făcut bine că am cumpărat un țarc pliabil. — Sunteți Becky Bloomwood? Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și ridic privirea către o moașă tânără care mă fixează din ușă. Da! spun alarmată. A pățit ceva Suze? — Nu, e bine, dar contracțiile s-au intensificat și așteptăm să vină anestezistul... și a zis că ar vrea să încerce... mă privește nedumerită... Asta e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
problemă. Îmi mușc buza. Iartă-mă că te-am înnebunit la cap întrebându-te întruna dacă te doare așa tare. — Nu, ai fost super. Pe bune, Bex. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Ați primit niște flori, spune o moașă care tocmai intră. Și un mesaj de la soțul dumneavoastră. În momentul ăsta nu poate să plece de pe insulă din cauza condițiilor meteorologice defavorabile, dar a zis să vă zic că vine cât poate de repede. — Mersi, spune Suze, schițând cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de la soțul dumneavoastră. În momentul ăsta nu poate să plece de pe insulă din cauza condițiilor meteorologice defavorabile, dar a zis să vă zic că vine cât poate de repede. — Mersi, spune Suze, schițând cu greu un surâs. E nemaipomenit. Dar, când moașa iese din nou, încep să-i tremure buzele. — Bex, ce mă fac dacă Tarkie nu poate să se întoarcă? Mami e la Ulan Bator și tati nu știe absolut nimic despre bebeluși... O să fiu numai eu singură... — Ba nu! Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
existența unui spital izraelit la Dorohoi și doar un dispensar la Rădăuți. Mai funcționa Serviciul sanitar al județului și servicii sanitare ale celor 5 orașelor; personalul medical în orașul Dorohoi era foarte redus, cuprindea: 1 medic, 3 agenți sanitari, 6 moașe, 3 infirmieri, în condițiile în care, problemele grave de sănătate a populației erau generate de epidemii de tifos exantematic, scarlatină, variolă, febră tifoidă 25. În anul 1920 Serviciul sanitar veterinar al județului Dorohoi funcționa cu 2 medici, 2 agenți veterinari
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Dorohoi, chiar dacă erau subvenționate și controlate de Comunitate. Principalele instituții erau: spitalul comunității, înființat în 1921, nu avea personalitate juridică, era administrat în baza unui regulament elaborat de Comunitate, era condus de un medic șef, asistat de patru medici, o moașă, și un personal de serviciu necesar pentru buna funcționare. În memoriu se preciza că „se primesc în mod gratuit bolnavi din localitate, fără deosebire de religie. Azilul de bătrâni, înființat în anul 1926, adăpostea un număr de 30 de bătrâni
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Marița spunându-i: − Fă, Marițo, ai casă și bărbat, du-te și trăiește cu el și lasă-l pe Neculai al meu în pace. Că vă știe tot satul, cum v-ați tăvălit pe dealul teilor și am aflat de la moașă că fecioru-tău, Ion, e făcut cu el și i-ai dat numele Ion, chipurile, în amintirea lui taică-tu. Marița își amintește că s-a simțit rușinată de pleftureala lui Ileana, mama lui Neculai, dar totuși i s-a plâns
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă, a trebuit să se așeze la pat, iar soțul a chemat cu grabă pe mama lui, care locuia aproape, care și-a dat seama despre ce este vorba. Aceasta, fără să-și vadă nora, a chemat „moașa”, o țărancă bătrână pricepută la astfel de cazuri. Și așa, în ziua de miercuri 18 iunie a anului 1922 am venit pe lume. După cum am înțeles mai târziu, tata nu prea se vedea acasă când mama aducea pe lume câte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
22 iunie, ca să nu fie amendat. În felul acesta, mama mi-a explicat că m-am născut pe 18 iunie, iar în actele oficiale sunt înregistrat ca născut în ziua de 22 iunie 1922. URSITOARELE La trei zile după naștere, moașa și femeile care au asistat-o pe mămica, în frunte cu bunica Șerbana, mama tatei, mi-au făcut „ursitoarele”, un ritual păgânesc, cu tămâie arsă, cu busuioc, cu apă sfințită în care au stins cărbuni aprinși, și, bine înțeles, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin. Când am ajuns acasă Steluța era în chinurile facerii. Moașa, o femeie din sat, din familia Bohcirangi, găgăuză, femeie bună și liniștită, fiindu-i milă de Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în sala unde era butoiașul cu vin și mai trăgea câte o dușcă. Nașterea a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
milă de Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în sala unde era butoiașul cu vin și mai trăgea câte o dușcă. Nașterea a fost tare grea. După ce s-a născut copilul și s-a făcut ce trebuie, moașa, de oboseală și de licoarea lui Bachus a adormit buștean. Dincolo de toate însă eram fericiți că ni se mărise familia cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
au toată suprafața mai mare într-un singur lot. Aceasta din cauză cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au toată suprafața mai mare într-un singur lot. Aceasta din cauză cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cunoștea vreun păcat, nici un fel de slăbiciune, alta decât o filantropie cu totul neobișnuită; ajuta cu sume de bani pe oricine și oricând, avea două trei burse acordate unor studenți în medicină și avea, ca reper social optim, meseria de moașă și de medic. Iradia în jurul ei, Tiotea Nadia, atâta vigoare, încât și astăzi, când o revăd, în minte, îmi apare parcă animată de o lumină nedefinită. Venea și pleca, și asta se întâmpla cam la zece zile, ca o mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era foarte frumoasă). Slăbiciunea ei era o filantropie cu totul neobișnuită: ajuta cu sume de bani, înființase trei burse pentru studenții în medicină (unul în medicină veterinară) și avea ca reper social optim meseriile de medic și în special de moașă, construind și un dispensar rural. Iradia în jurul ei atâta forță încât și acum când îmi apare în minte imaginea-i, mi se pare animată de o lumină nedefinită. Venea și pleca, și asta se întâmpla cam la zece zile, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plus de săturat, dar a fost primită ca un dar al lui Dumnezeu. Ea nu a urmat obiceiul curent al multor părinți care, din ipocrizie, își lepădau scandalul și rușinea de pe umeri, alungându-și fiicele dezonorate ori împiedicând cu ajutorul unor moașe o maternitate nedorită. Doamna Angela a fost educată la școala lui don Nicola Mazza, care se îngrijea de aceste biete fete, niciodată pentru a le mustra ori pedepsi, dar totdeauna pentru a le sprijini, a le încuraja să-și reconstruiască
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă, a trebuit să se așeze la pat, iar soțul a chemat cu grabă pe mama lui, care locuia aproape, care și-a dat seama despre ce este vorba. Aceasta, fără să-și vadă nora, a chemat „moașa”, o țărancă bătrână pricepută la astfel de cazuri. Și așa, în ziua de miercuri 18 iunie a anului 1922 am venit pe lume. După cum am înțeles mai târziu, tata nu prea se vedea acasă când mama aducea pe lume câte
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
22 iunie, ca să nu fie amendat. în felul acesta, mama mi-a explicat că m-am născut pe 18 iunie, iar în actele oficiale sunt înregistrat ca născut în ziua de 22 iunie 1922. URSITOARELE La trei zile după naștere, moașa și femeile care au asistat-o pe mămica, în frunte cu bunica Șerbana, mama tatei, mi-au făcut ursitoarele, un ritual păgânesc, cu tămâie arsă, cu busuioc, cu apă sfințită în care au stins cărbuni aprinși, și, bineînțeles, cu o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ați ajuns să faceți aceste Întreruperi de sarcină, că era ilegal? Domne, există și ghinioane În viața omului... Era pe 1 noiemvrie prin... ’85, sau așa ceva, Într-o miercuri 5, ziua numelui nevesti-mii, când sună la ușă cineva: fosta mea moașă de la Zau cu soră-sa, care locuia la Târgu Mureș. Zic: „Draga mea, am musafiri, am”... Zice: „Vai, dom’ doctor... nu-i nimica, vă căutăm noi”. Și a doua zi dimineață m-o prins: „Uitați-vă, e gravidă, faceți cumva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o rugăminte: nici dracu’ nu tre’ să știe.” „Nu, dom’ doctor!” No, și-ntr-o zi m-am dus, i-am Întrerupt sarcina și cu-asta basta... Nu trec două sau trei luni de zile, că mă trezesc cu sora moașei cu una: „Dom’ doctor, prietena mea, Încă-i nemăritată, tre’ să aibă nunta, băiatul Îi preot și imaginați-vă”... Mă, atâta m-o bătut la cap și atât or venit pe-aici, că mi-era și jenă și i-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]