2,922 matches
-
e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate să ierte, însă nu se întâmplă așa, spune Cioran, care vede în orgoliul divin un păcat mai mare decât crucificarea Mântuitorului de către om: "Cum să gândești că o rugăciune ar fi altceva decât un monolog, ca un extaz ar avea valoare dincolo de el însuși, că i-ar pasă vreunui zeu de mântuirea sau de pierzania noastră?" spune Cioran.38 Elenă Afrăsinei 39 crede că există la Cioran ceva din psihologia celui respins în iubire: atât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai are mistere, când nu mai poate reprezenta o provocare vie. Dumnezeu, spune Cioran, nu este interlocutorul omului, ci al singurătății acestuia, confident al celor mai profunde "mâhniri" ale creației sale. Nu crede nimeni în Dumnezeu decât pentru a evita monologul singurătății. Decretează: "Singurătatea fără Dumnezeu este nebunie curată"54. Rugăciunea este un monolog, fără îndoială, dar ea se adresează totuși unui ascultător divin, oamenii se roaga lui Dumnezeu, invocându-i iubire. Pentru credincios, Dumnezeu este cuvântul rugăciunii, însă la Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, nu este interlocutorul omului, ci al singurătății acestuia, confident al celor mai profunde "mâhniri" ale creației sale. Nu crede nimeni în Dumnezeu decât pentru a evita monologul singurătății. Decretează: "Singurătatea fără Dumnezeu este nebunie curată"54. Rugăciunea este un monolog, fără îndoială, dar ea se adresează totuși unui ascultător divin, oamenii se roaga lui Dumnezeu, invocându-i iubire. Pentru credincios, Dumnezeu este cuvântul rugăciunii, însă la Cioran char și rugăciunea este "întoarsă", căci, iată cum sună o rugăciune la el
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce detesți. Cărțile lui sunt liric disperate, spune Savater, în Eseu despre Cioran 34, "de un sarcasm coroziv și de un scepticism implacabil, în care o proza desăvârșită și încordata pune sub semnul întrebării în primul rând utilitatea, oportunitatea scrisului". Monologul acestui "disperat pasiv", sătul "să mai ponegrească universul", este cel al unui om pe care sentimentul pervers al morții nu-l părăsește. Și, totuși, se trezește în fiecare dimineață cu o pofta și mai mare de a fi trist, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
limbajului i-a deschis lui Bamako porțile către un spațiu care permite creația și circulația ideilor, și de vreme ce zgomotele nefericite ale casei nu-i erau de-ajuns pentru a umple golul lăsat de absența mea, avea probabil să descopere amețitorul monolog interior, sau ceea ce Platon numește "dialogul sufletului cu sine însuși". Când m-am întors, nu a spus nimic, nu a manifestat nicio bucurie deosebită. Nu a dat niciun semn de prietenie, cum ar fi făcut un câine. Buimăcit, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești ăastăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori, și este văzută ca o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. Primul capitol: Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Carpații Occidentali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, un extract de mesteacăn. Al doilea capitol: Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. După ce ajunge acasă, naratorul arată că, drept urmare a incidentului, „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare-, comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog, încheiat cu pasajul: „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ori de jurnal-. El considera, în schimb, că Amintirile conturează „copilăria copilului universal-. Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă, Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. El afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime-; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. În contrast, contemporanul și colegul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Ea "se naște din constrângere, trăiește prin luptă, moare prin libertate"109. Cea mai înaltă culme a creației regentate de ideea autenticității a atins-o J. Joyce prin perfecționarea procedeului ce dă operei sale caracterul de originalitate prin excelență definitoriu: monologul interior. Cu acest procedeu, el creează impresia ,,de a capta viața interioară directă". Camil Petrescu atribuia metodei lui Joyce ceva din lipsa de semnificație a procedeului naturalist. Înregistrarea de tip naturalist susținea însă Eliade reprezintă doar "camuflajul", un camuflaj extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ce luptă să transpună visul paradisiac în realitate, balansând între comic și tragic, împlinire și dezastru, soluții și paradox. În ce ne privește, enunțul emergent care deschide perspectiva câmpului arhetipal donquijotesc aparține tot lui Fred Vasilescu. E un fragment de monolog interior, consecutiv momentului în care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
va sfârși tot în moarte. Nu se teme de ea, dar este încă prea tânăr și ar fi vrut să cunoască mai mult din bucuriile vieții. Toate aceste raționamente legate de duhul din Elsinore îl obligă să recunoască într-un monolog că "Nu-i bine, și a bine nu menește." În finalul piesei Jocul ielelor, spectrul lui Grigore Ruscanu repetă scenic gestul sinuciderii prin împușcare, în sincronie cu apariția prematură a luceafărului de noapte. Semnul apocaliptic însoțește dispariția imaginară a tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a "deschiderii" este trădată. Întrebările Cine? Unde? Când? Rămân fără răspuns. În paginile următoare, cititorul împărtășește percepția vizuală și gândurile interioare ale doamnei T. S-ar părea că se poate identifica o narațiune homodiegetică variabilă cu o manifestare stilistică clasică: monolog interior ori discurs indirect liber.378 Interesanta femeie mărturisește că i-ar "fi greu"379 să mai scrie despre D., deoarece "nu formează nici pe departe centrul preocupărilor"380 sale și relatează subiectiv despre "bomboane săpunoase" și "buze cleioase ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întâmplare cu Ladima. Reabilitarea tatălui-rege, dramul de rău, buba multei bogății, coborârea în infern și complexul Ofeliei (acesta din urmă insuficient de bine argumentat, credem noi) sunt reprezentările arhetipale care converg către acest câmp. Lectura scrisorilor lui Ladima (existență dispărută), monologul lui Hamlet despre "sărmanul Yorrick" și tabloul Ambasadori francezi la curtea Angliei de Holbein cel Tânăr au fost interpretate din perspectiva procedeului arhitectural al anamorfozei. Ultimul câmp arhetipal recognoscibil în opera lui Camil Petrescu este cel eminescian. Enunțul emergent apare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Sibilla. Are însă, pe potriva numelui (omonim al ilustrului tipograf Bodoni), pe măsura culturii și profesiei lui de librar anticar, o prodigioasă memorie, digresivă și aleatorie, a tot ceea ce a citit. Un infinit inventar de citate se poate însoți cu un monolog interior autoscopic, alimentat cu amintiri fictive, semn clar că Yambo se refugiase cu arme și bagaje în universul livresc, "din teamă sau din dispreț față de lume". Redus la o memorie de hârtie, bibliografică, protagonistul cooperează totuși cu medicul, familia, prietenii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi Roxane, iar Yambo, în sfârșit, își va putea recita monologul. Infernul autorului, Testamentul romanului Chiar dacă ar fi fost autorul acestui singur roman publicat postum, Petrol (Editura Pontica, 1999, 594 p., traducere de Ștefania Mincu), Pier Paolo Pasolini (Bologna 1922 Roma 1975) s-ar fi impus definitiv în istoria contemporană a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
face, căci avea încă acel necontenit, halucinant dar: tabla de șah, credința unică a partidei unice, pe viață. Eficiența stilistică a sondării profunzimilor psihice, dicțiunea gravă a meditației și revoltei cioraniene, am zice, nestridente în economia narațiunii, echilibrul între dialog, monolog și relatare descriptivă, fac din Varianta Lüneburg o carte memorabilă, un punct de referință al prozei italiene și europene actuale. Memorabilă inclusiv prin felul firelor narative de a se declanșa și a se regenera pe rând și simultan, interferent și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a dovedit a fi mai tare decât disperarea îndrăgostitului și știința medicului. Aripa fatalității îi atinsese necruțător, nu înainte ca ultimul act din această "Boemă" în versiune postmodernă să fie jucat. Iată-l pe Timo definindu-și sentimentele într-un monolog covârșitor: "O iubesc ca un cerșetor, ca un lup, ca o urzică. O iubesc ca o tăietură în sticlă. O iubesc pentru că n-o iubesc decât pe ea, oasele ei, mirosul ei de femeie săracă". Cea din urmă acuplare a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul interior, personajele fiind focalizate inclusiv prin gesturi, schimbări de umoare, ticuri verbale și reacții semnificative, prin tot ceea ce definește un caracter și o tipologie. Iubire morganatică Irlandezul William Trevor (n. 1928) este autorul a peste cincisprezece romane, zece volume de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Turgheniev, în care se refugiază Mary Louise. Sumă sau complementaritate a două universuri care generează dualitatea stilistică a romanului, excepțional egalată în limba română de Florin Șlapac în tot ceea ce înseamnă dialog eliptic, potretistică acidă, subterană creștere spirituală, ambiguitate psihică, monolog lapidar, enunțuri aluzive, descrieri sumare, fluență narativă ș.c.l. Bernard sau vindecarea de ficțiune Nu ne surprinde faptul că David Lodge (n. 1935, Birmingham) a renunțat la cariera universitară pentru a se dedica exclusiv scrisului și a fi astfel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
33 de ani, scriitoarea de origine șvabă își are sursele de căpătâi în literatura română, de la Urmuz la Eugen Ionescu, de la Gellu Naum, Virgil Mazilescu la optzeciști precum Mircea Nedelciu sau Daniel Vighi. Când renunță la stilul alegoric, metonimic, la monologul interior sau la apolog (vezi episodul esopic al gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Între Iov și Shylock, Jidovul Rătăcitor afișează o nesfârșită lehamite, o revoltă abisală și o nebănuită vigoare vindicativă. Pe tot parcursul romanului, Jean d'Ormesson se poartă ca un vrăjitor stilist, dând miraculoase probe de suspans, oralitate, dar și de monolog interior (vezi istorisirea lui Simon din Cirene). Dincolo de fastuoase voluptăți livrești, reperabile și în opera unor M. Yourcenar, U. Eco, M. Pavič, va predomina totuși duhul picaresc și romanesc al protagonistului, ceea ce nu exclude evlavia și elocința cu care sunt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mecanismele psihologice ale represiunii, naratorul (acest alter ego al lui Kadare) dă la iveală consecințele acelora, între care și dublul limbaj al albanezilor, cel ce se aude într-o comunicare inofensivă și convențională, și cel nerostit, dar subînțeles, îngropat în monologul fiecărui individ de bună credință contra farsei macabre la care tocmai lua parte. Beția din apropierea Puterii (locul la tribună), inevitabilă și pentru narator, nu-l face totuși să uite că inclusiv viața lui sentimentală fusese confiscată printr-o decizie discreționară
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gest de trădare și colaboraționism. Roman de dragoste, roman politic, dar și roman al procesului de creație și al creatorului pândit imperceptibil de moarte. Moarte anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare a intențiilor de comunicare, bineînțeles nerealizate. Saramago plonjează odată cu Ricardo Reis într-un magic vis narativ, în care domină constanta muzicalitate a stilului și sugestiva abilitate a autorului de a recrea realul, de a reinventa istoria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]