2,076 matches
-
din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină de surprize minunate. Copilăria... Care copilărie?? Ajunși acasă, lăsam sacii la locul lor, iar mama îmi punea într-un vas apă rece în care introduceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de păr din capul lui. Nu l-a trimis la camera de gazare. Nu. De ce, Doamne, de ce ești bun cu ticăloșii acestui pământ și-i persecuți pe cei nevinovați? Dar de Ante Pavelić înfiorătorul și abominabilul criminal croat vă amintiți? Monstruoasa creatură scotea ochii victimelor punându-i într-un coș pe biroul lui drept trofeu. 18 kilograme!! Optsprezece kilograme de ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai cutremurat de atâta sălbăticie, de asemenea fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curios. Ce experiență interesantă!" Să înțeleg din cele spuse de dumneavoastră, stimată doamnă Condor că eu îi consider pe copiii mei un fel de cobai pe care testez sau experimentez ca într-un laborator imaginar cel mai diabolic și mai monstruos sistem de ucidere lentă, dar sigură a propriilor mei copii nevinovați, prin înfometare??! Luați aminte, doamnă, că ceea ce gândiți ori spuneți despre mine și despre copiii mei este și neadevărat și mai ales profund jignitor și impardonabil. Da, doamnă, camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
covor aștern, Văd c-am trecut odată și eu acest infern!" (Nicolae Labiș) Eram șase copii fără tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul, foamea și bătaia sălbatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cea mai mică șansă de apărare. Ajută-mă, Doamne! Amin. În clasă era o liniște înghețată și tulbure, asemenea primei zile din "Facerea", când "pământul era netocmit și gol", neexistând încă pe suprafața lui nici un exemplar din această corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obiceiurilor șobolănești, deposedându-i de spațiul asupra căruia se declarau singurii beneficiari și proprietari absoluți. Lăsau impresia că își propuseseră nici mai mult, nici mai puțin decât eliminarea și alungarea noastră din teritoriul pe care și-l revendicau cu obstinație monstruoasă. Dacă noaptea aveau curajul să se strecoare peste noi și printre noi, provocându-ne o repulsie crescândă și o frică îngrozitoare încât adormeam cu bețele în mâini pentru ca apărarea să fie mai eficace, lovindu-i pur și simplu pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându-și mâinile de iarba verde și deasă, a plecat mai departe, făcându-și cunoscută prezența înfiorătoare prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la care mi-a fost dat să asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bogați, care au în acest fel ocazia de a se cunoaște mai bine într-un cerc convivial. Grâul și neghina nu se amestecă, nu-i așa? La fel ca în SUA, există legende urbane în jurul lor, care vorbesc de beții monstruoase și altele. Una dintre aceste frății (mixtă, adică erau acceptate și fete, mai degrabă o excepție) căuta mai mulți supraveghetori pentru serile dansante pe care le organiza în timpul vacanței de iarnă, într-unul din cele mai șic hoteluri din oraș
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vârsta de 26-28 de ani, maximum. Notiță scrisă după o zi întreagă pierdută la Palatul Parlamentului într-un colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are, nu acela ce se întristează de ce îi lipsește. Dacă abuzezi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmi pot trăi acum până la capăt "intoleranța", cel puțin pe hârtie. Nu mă voi putea obișnui niciodată, dar niciodată, cu tinerii rasta (adepți ai muzicii reggae și ai drogurilor soft, gen marijuana) care poartă pe capete une fel de căciuli monstruoase din lână tricotată cu ochiuri mari, foarte colorate. Fie iarnă, fie vară, ei poartă aceste căciuli, pentru a-și proteja de privitori podoaba capilară împletită în sute de codițe unse atent cu unt de arahide ceea ce le dă, de altfel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înaintea ta. Mergi înainte sau crăpi, deviza Legiunii Străine. Ceea ce mă surprinde de la început în Canada, dar chiar de la început, este lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără limite, fără măsură, egoismul teribil din societate... Banal și imposibil de crezut de către cei de acasă, dar nu mă pot abține să scriu aceste rânduri: a trebuit să vin până aici, în Canada, pentru a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Teotitlán del Camino - directorul închisorii dispare odată cu evadații. 25: În timp ce Poulidor și Anquetil amurgesc și Van Looy intră în seara carierei, ciclismul descoperă un soare nou - Merckx. Ca în cazul marilor tineri scriitori, critica îi caută maeștrii și reperele: orgoliu monstruos la nivelul lui Coppi, Van Looy și Anquetil, voință comparabilă cu cea a lui Coppi, vervă demnă de Bobet, îndrăzneală tip Kubler, spirit de sinteză anquetilist. Suntem în plină cronică de artă. Ce n-are Merckx - „lipsurile”, cum s-ar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe care o descrie. și aici, Tinerețilese aseamănă cu Muzici și faze sau cu Exuvii prin imaginea proaspătă, complet necon vențională a epocii comuniste văzute prin ochii unui copil inocent. În lumea lui Dănuț nu există Ceaușescu și cultul lui monstruos, nici Securitatea, nici lipsurile materiale, nici sentimentul de teroare, de carceră pe care autorii „se rioși“ se simt datori să le scoată în evidență. Autorul nu se simte un „martor“, o „conștiință morală“, nu judecă și nu condamnă. Dimpo trivă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngro zitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost ceva monstruos. M-am născut în ’68, deci comunismul a fost mediul în care am apărut și am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
eu divagații poeti cești despre arcuirea sprîncenelor, rotunjimea fermă a sînilor sau pasul ei de domnișoară ? Tot n-o puteți vedea. Dacă ai încerca să reconstitui femeile din elementele oferite de cei care „le cîntă“, ai ajunge la niște rezultate monstruoase : un gît lung, ca de lebădă, un păr bogat și negru ca noaptea, două buze foarte roșii, suspendate undeva, între păr și gît, plus un sîn marmorean și o gleznă gracilă. Cum ai putea să iubești un asemenea obiect ? Ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Nababul", se desfăcuse în două. Procesul acesta de disociație, întâmplat la mic interval de la răscoalele țărănești, n-ar trebui pus în legătură numai cu moravurile timpului, cu neînțelegerile și rivalitățile personale, cu permanentele frământări care agitau acele eterogene, ciudate, uneori monstruoase, formațiuni care sunt partidele noastre politice. Raportat, mai ales, la frământările sociale care prevesteau marile evenimente de mai târziu, el divulgă începutul de descompunere în care oligarhia noastră politică intrase încă de pe atunci. Evenimentele se cunosc. La 19 Ianuarie, Take
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
identice, cu intrări care duc În coridoare identice și ele, În timp ce o ninsoare monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și cu un burghiu încerc să sfredelesc să vină cel puțin gândul meu până la tine... Și nici el nu mai poate veni. Nu trebuie să ne descur ajăm. În fiecare seară citesc versetul din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
majorității ; un semn al infamiei a fost transformat Într-un semn al mândriei. Când toată lumea poartă un semn distinctiv, dispare distincția Însăși. Mecanismul discriminării și al terorii poate fi, dacă nu blocat, cel puțin frânat. De regulă, sistemele greoaie și monstruoase devin vulnerabile În fața praștiei unei idei simple și ingenioase. Portretul profesional 1. Evreul negustor Neguțătoria ca „lucru de ocară” Într-un straniu clasament pe națiuni, evreul (veșnicul cămătar, cârciumar și negustor necinstit) pare să ocupe primul loc la proba Înșelării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reușit : „ultimul om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul antropogenezei mitice, o populație rebut sunt Jidovii : androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau Uriașii”). Acest tip de „scenariu” a trecut din spațiul mitic În cel pseudoștiințific. Părintele ideologic al rasismului modern, J.A. Gobineau, care a proclamat „inegalitatea raselor umane” și supre mația rasei ariene, a susținut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
necesară modificarea replicilor următoare, Întrucît nu sînt reprezentative pentru eroismul de care au dat dovadă ilegaliștii În insurecție (se știe acum că nici n-au dat dovadă de vreun eroism ci, eventual, doar de comiterea a ceva furturi și crime monstruoase printre adversarii de ieri, n.n.): „Pandele: >>Sovieticii unde sînt?>>; Dincă (uluit): <<De ce Întrebi?>>; Pandele: >>S-avem undeva un spate (subl. În orig.)>>; Pandele: <<De asta Îți spuneam de spate. Merg unde vrei dar acoperămă (sic!, n.n.). Acoperă-l și pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
scriitorii au fost, sunt și vor fi exclusiviști, egoiști, suficienți și ceva de genul „laudă-mă gură/ că ți-oi da friptură”. Chiar și În mult slăvita epocă de aur inaugurată de lingăii personali ai lui Ceaușescu, se iscau scandaluri monstruoase Între slujitorii cuvântului scris, numai că ele nu puteau ajunge În mediul public datorită vigilenței cenzorilor care nu permiteau sub nicio formă vreo abatere de la celebra morală socialistă cu care ne Împuiaseră capul În acele vremuri de mari și ticăloase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
asta îmi place cel mai mult la filmul lui del Toro faptul că temele lui nu ies pe de-a întregul la suprafață, ci rămîn în subteran. Nu se adună într-o schemă imediat deslușibilă, ci se încîlcesc ca rădăcinile monstruoase și fascinante ale unui copac de basm. Dilema Veche, aprilie 2007 Antiromanță Jurnalul unui scandal/Notes on a Scandal (Marea Britanie, 2007), de Richard Eyre în rolul unei profesoare pensionabile de la o școală de stat din Londra, Judi Dench nu are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]