2,147 matches
-
armonie între extreme: sublim - grotesc, frumos - urât. Înțelegem astfel că adevărata natură a urâtului și grotescului se dezvăluie numai prin confruntarea cu opusul lor. În timp ce sublimul ne înalță către o lume supranaturală și fermecătoare, “ingredientele” grotescului, ridicol distorsionate, oribile și monstruoase, parcurg traseul invers, cel al coborârii spre domeniul nocturnal, abisal și neliniștitor al inumanului. Hugo evidențiază contrastul dintre spiritul pur și “la bête humaine”, pentru a caracteriza tensiunea dintre sublim și grotesc și, implicit, pentru a sugera faptul că grotescul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vis este din ce în ce mai rar întâlnit, locul său fiind luat de motivul lumii ca junglă, care creează premisele dezvoltării unui univers grotesc în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
deliberaseră ca tutela lui să-i fie încredințată Liviei, augusta văduvă, mama lui Tiberius - și îl anunță că trebuia să-l conducă imediat la ea, pe clivus Palatinus. Gajus își simți trupul paralizat. Toată puterea asupra lui îi fusese încredințată monstruoasei lor dușmane. Fusese numită tutoră, cea care le ține locul părinților, o figură maternă. Gura i se uscă, nu reușea să înghită saliva sau să vorbească; buzele uscate i se lipiră de dinți. Ofițerul aștepta reacția lui; lui Gajus i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
J.M. Guyau, despre care scriu comentarii prolix-metaforizante („H. Bergson și arta“, nr. 1, pp. 7-9, „Cetind «Versurile unui filozof»”, nr. 2). Referințe utile și la Dorina Grăsoiu și Emil Manu. Nu poemele publicate - unele, se pare, colective -, pastișe minulesciano-argheziene veleitare, monstruoase sub aspect estetic, interesează aici, cît rubricile de note intitulate programatic „Frondări“. Ele conțin, printre altele, delimitări față de miopia și exclusivismul Vieții noi. Toate cele trei numere ale revistei îi sînt, într-un fel sau altul, dedicate lui Arghezi. Adolescenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Féstin de Balthasar). Potrivit lui Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică (adevăratul „reziduu al sublimului”), cîi și de monstruosul, scabrosul ori oribilul aceleiași direcții artistice. Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stătea precum Cavalerul Tristei Figuri, vechea și cam uitata mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu numai imensă, ci uneori de-a dreptul monstruoasă, l-a ajutat să ajungă. Apoi individul, a alunecat treptat în uitare. Dar, parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când apare la televizor. „Am rămas singur“, spune de fiecare dată invitatul Emil Constantinescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai cumplită e teama omului față de...om! Se spune că viața bate filmul! Dar filmul, la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața! Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să te condamne peste măsură! De regulă înțelepții renunță la multe și mărunte, nu însă și la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți!... Confuzia dintre nebunie și putere a produs în istorie efecte monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sitului Îi este În Întregime consacrat, vei găsi acolo textul legendei și tot ce se referă de aproape sau de departe la ea. Puse cu un gest ferm cheile În fața lui. Lucas se ridică pe dată. - Haidem. - Acum? Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge, cu chila spintecată de stînci, trupuri dislocate azvîrlite pe plajă... Gravura În fața căreia stătea Fersen era absolut sinistră. - Vasul Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai fi În viață, vom face totul pentru a vă Împiedica să desfigurați Lands’en! - Uite-l că recunoaște! Auziți, recunoaște! - Maică-ta și cu tine sînteți gata să sacrificați orice pentru bani! În familia Le Bihan sînteți toți ori monstruoși, ori tarați! - Netrebnicule! Vrei să dezgropăm acum morții? O lovitură violentă În masă puse capăt Încăierării verbale. Milic Kermeur, pentru prima oară, ridică tonul. - Tăceți din gură! Din respect pentru moartea lui Gildas, tăceți din gură! În clipa aceea, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ușor, cu blîndețe, o atrase pe terenul anchetei pentru a Încerca să-i abată atenția de la durerea ei. Marie Își ridică brusc fața spre el. - Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit, Fersen o strînse la piept, În chip de răspuns, și o legănă tandru. Fără să și-o spună, se simțiră atunci la unison, ca Într-o balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a ghețarului. Acolo l-am pierdut pe prietenul meu. Nu-mi pot explica cum. Căci îmi amintesc perfect și astăzi cum am auzit scrijelitul schiurilor lui în urma mea, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre albicioase de stuc și ciment își întind tentaculele monstruoase, semănând dezolarea și oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și de viață, cercul care figurează în jurul Pantocratorului inelul celest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă în mod riguros pe aceea a celei de-a doua și că, dacă suportul a fost refăcut, opera originală nu mai există. În acest moment intervin distrugerile monstruoase de care am vorbit și în privința cărora Daphi constituie, din păcate, un exemplu printre multe altele. Pe de altă parte, afirmăm că lumea sensibilității, care este lumea reală a vieții în cadrul căreia lumea științifică nu este decât o abstracție -, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în unica realitate care există pentru știință
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căruia să dorească să i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I. Cultură și barbarie II. Știința judecată după criteriul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
coborând În adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sunt un monstru de subiectivitate; că sunt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a interesat niciodată cu adevărat sensul universului și, ca să fiu sincer până la capăt, îmi vine greu să cred că eu reprezint singura greșeală din acest univers. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]