2,283 matches
-
santinelă cu arma întinsă ceru parola și Varga îi zvârli din mers un cuvânt. Dintr-un adăpost, așezat chiar la marginea drumului, se auzea un adevărat concert de sforăituri. Pe urmă se abătură la dreapta și, în fața unei colibe, Varga mormăi: "Halt". Bologa se opri cu soldații, iar locotenentul intră în postul de comandă al divizionului. După câteva clipe însă se reîntoarse, iar un glas dinlăuntru îl însoți limpede: ― Așa, Varga... Îl predai regimentului, firește cu formele reglementare... Mai merseră două
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici o răspundere, zise Varga dârz. Cel mult pot să-ți las aici oamenii mei, dar numai până dimineață și cu condiția să nu mi-i trimiți cine știe pe unde... ― Bine, fie a mea și răspunderea... Toți fugiți de răspundere, mormăi aghiotantul; apoi, uitîndu-se la prizonier, urmă: Parcă-i mai arde lui acuma de fugă... Unde să mai fugă? Apostol zâmbi recunoscător și se gândi să-i spună să fie liniștit și fără grijă că de-acuma s-a sfârșit... Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
el întrebarea în minte. " Oare ce-a zis plutonierul? se gândi Bologa, singur. Poate că el știe ceva... E vechi în serviciu și a văzut multe cazuri..." Când își dădu seama ce speranțe se împletesc în gândul acesta, îl părăsi mormăind: "Prostii... Uite ce prostii mă apucă..." Își aruncă pe pat casca și râse scurt, sec, fals, frecîndu-și coșul pieptului cu palmele, ca și când ar fi încercat să-și mulcomească bătăile inimii. Simți în buzunarul tunicii fâșâit de hârtie și se opri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o cărțulie cu zilele naționale ale statelor lumii, ca să Închine un pahar În cinstea lor, ori deschid televizorul și aleg prin vot deschis știrea zilei. Așa procedaseră cu o seară Înainte, când tocmai se agitau guvernanții În legătură cu FMI-ul... Acu’, mormăi Gicu, dacă iau ăștia și pielea de pe noi, că banii trebe să-i dea statu’ Înapoi, iar statu’ suntem noi, venim aci, la cârciumă, și bem până ne stă limba plută. Bună ideea? Aplaudară toți trei, iar Sandu Șpriț agită
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-n pace... Gicu aprinde țigara. Dacă-i ziceai asta Înainte de noaptea nunții, acu’ erai burlac. Șmecherule care ești... Subiectul la ordinea zilei fotbalul. Mai ales acum, când niște arbitri au ajuns după gratii, cel puțin temporar. Face deneaul curățenie, Sandule, mormăie Gore, uite că și Prunea e luat la ochi, le-au pus ăștia telefoanele sub ascultare și acu’ le țâțâie fundul la toți. Nu mai miroase a iarbă crudă și a ciorbă de ștevie, vine iz de procese cu garnitură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
le oprește din creștere, iar Vijelie ofilește bobocii prematur... Dacă le cântă și Ștefan de la Bărbulești, ofilirea-i gata. Așa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi dacă vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Țiganca se Îndepărtează mormăind că românii e zgârciți și nu mai e galantoni ca-n alte vremuri. Gicu pufnește nemulțumit. Da, Gore și Sandule, uite-așa pot să apară probleme etnice de tot felul, adică românii nu mai e galantoni dacă nu face vânzare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cheflii noștri comandă Încă un vin fiert. Sandu mototolește Libertatea, nu Înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristețe În privire, apoi o aruncă fix În capul lui Gore. Gicu Își face socotelile pe un carnețel și mormăie În barbă ceva din care reiese că o fi viața grea În România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, așa să știți, iar Gore se ridică și cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe telefon și să ceară ajutor de la 112. Ce-i, măi Sandule, cu tine, de ce nu ți-s boii acasă? Gore cere reducerea sonorului de la combina muzicală, apoi duce degetul arătător la buze, solicitând celor prezenți să facă liniște. Sandu mormăie În continuare. Îl schimbă, de data asta nu mai are nicio șansă... Dacă te referi cumva la Boc, dragă Sănducule - Gicu privește oarecum pieziș - atunci dă-mi voie să Îți reamintesc, aici, În văzul tuturor, că te ai retras din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt. Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei, - răspunde fata speriată. Îți mulțumesc, - mormăi bețivul, - asta înseamnă că până acasă mai am trei stâlpi de telegraf.” „ Ce vin îți place mai mult să bei? -Acela... plătit de altul!” „Fiul dumneavoastră are o mare sete de știință. De la cine a moștenit-o? -Știința de la mine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ei bine, 1970 tocmai s-a încheiat. - Cum? zise Terry Maynard. Brusc, îl cuprinse panica. Se ridică pe jumătate, vărsând aproape tot din ce mai rămăsese în paharul pe care-l avea în față. Apoi, se lăsă la loc încetișor, mormăind: - Sunt sigur că totul o să fie bine. Soarta nu poate fi chiar atât de ironică. Femeia care se arătase atât de aspră se ridică deodată în picioare. Buzele i se subțiaseră. - Domnule Maynard, n-ai de gând să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
fie. Un bărbat porni, cu pași nehotărâți, spre ușa de la intrare. Se întoarse cu fruntea încrețită: - Poate că e bine să știți că ceasul despre care vorbeați s-a oprit... exact la miezul nopții. Maynard nu se clinti. Continua să mormăie: - Sunt sigur că totul o să fie bine. Două femei se ridicară. - Ne ducem sus să o căutăm pe Joan, zise una dintre ele. Se întoarseră aproape imediat. - Nu e acolo. Nu-i nici urmă de ea. Cei trei care plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
oameni, acest partid și dacă nu ar fi fost atâta balamuc la televizor, nici nu ar fi știut de existența lor. Burlacu era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a găsit una care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
revarsă Hapi, sclipește pământul. Pe toți oamenii i-a cuprins bucuria. Toate spinările se zguduie întruna de râs Și toți dinții mestecă hrana. Iahuben asculta vrăjit aceste cântece. Dintr-unul i-a rămas un crâmpei în minte și acum îl mormăia singur, în graiul din Ta Kemet, așa cum era făcut cântecul. Graiul din Ta Kemet nu era mult deosebit de cel atlant, totuși în cântec Iahuben nu-l înțelegea tot dintr-o dată. Într-o zi, spre luarea aminte și spre marea mirare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de mult că numai din sărăcie Se nasc pe pământ răutăți și fărădelegi. Și în ziua aceea de la începutul anotimpului pert, când localnicii nu mai cântau asemenea laude, Iahuben se trezi pe neașteptate asupra înțelesului vorbelor pe care le tot mormăia, cum le învățase. Se întoarse grăbit spre Auta. În mintea lui se răsturnase ceva. - Spune-mi, întrebă soldatul, cântecele mint? - De ce mă întrebi? zise Auta nedumerit. - Spune-mi dacă mint cântecele sau nu, și atunci am să-ți spun gândul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tale, și încă nu l-am găsit! zise în sfârșit celălalt. - Uite, cred că l-am găsit eu. - Care, Iahuben? - Cântecul minte! Acesta-i răspunsul. Auta oftă: - Asta-i tot întrebare!... Soldatul îl privi lung și tăcu. Apoi începu să mormăie alt cântec, de la el de-acasă, privind spre gura fluviului și mai departe, spre zarea mării. Dar deodată se întoarse și-l zgâlțâi pe Auta de umăr: - Uite, vin corăbiile noastre! strigă el bucuros. Într-adevăr, zarea mării era plină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încîlcită și atunci el stătu pe loc. - De ce plîngi? îl întrebă Nefert, dîndu-i câteva curmale. - M-a bătut învățătorul pentru că n-am știut numărul caselor, pisicilor, șoarecilor, spicelor și măsurilor de grâu. - De pe pămînt? îl întrebă Auta, râzând blajin. - Nu! mormăi îmbufnat copilul, mîncîndu-și curmalele. Spaima îi trecuse. Din întrebarea învățătorului. El ne-a spus așa... dar se opri și-i măsură din ochi pe cei trei. Văzîndu-le însă fețele zâmbitoare și blajine, se hotărî: Ne-a spuse așa: erau șapte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fratele de braț, care mergea pe trei cărări. Dar acesta se trăgea de fiecare dată din mâna ei. Când au ajuns în fața blocului în care Angela avea un apartament la etajul doi a trebuit să-l lămurească mult să urce, mormăind mereu "Du-mă la gară. Trebuie să merg acasă ". Radu nu înțelegea ce vrea să zică dar îi "traducea" Angela. Ajunși în apartament se așezară toți în bucătărie. Nicolae mai cerea de băut râzând și trăgând cu ochiul spre Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
apartament se așezară toți în bucătărie. Nicolae mai cerea de băut râzând și trăgând cu ochiul spre Radu. -Ce zici Radu, să mai pun ceva de băut? întrebă Angela -Cum vrei, zise Radu cu capul în pământ. -Sigur că vrea, mormăi Nicolae. Angela aduse o sticlă cu vin. După ce fratele ei mai bău două pahare, închinând cu Radu, adormi. Cei doi îl duseră în sufragerie, așezându-l pe canapea, după care imediat începu să sforăie. Radu și Angela s-au întors
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să se năpustească asupra lui Toal. Vine Înspre noi. — Scuză-mă Bob, aș putea să schimb o vorbă cu tine? Acum e Bob, hă? — Sigur, zice Toal, apoi se răsucește din nou spre mine: Reține ce-am spus Bruce. — Mda, mormăi eu. Mă duc În partea cealaltă la Gus, urmărind cu privirea cum silueta dolofană a lui Toal și corpul ca un băț de chibrit al lui Drummond se Îndepărtează pe coridor. Exact ca niște Împuțiți de Stan și Bran. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am auzit. — Ai auzit prost, am spus eu Încetișor, privindu-l dur fix În ochi. Probabil mă confunzi cu altcineva. — Hmm, bolborosește Donaldson, ridicând din sprâncene. Mă Îndepărtez, cu Încheieturile degetelor albe pe marginea tăvii. Îl aud pe Donaldson cum mormăie din reflex un la revedere prin țiuitul din urechile mele. Mi-e greață și sunt amețit. Mă așez Într-un colț și Înfulec rulourile, rupând și sfâșiind carnea ațoasă cu dinții mei ascuțiți, dorindu-mi să fie gâtul sfrijit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
față răspund: - Am fost înțepat de o viespe și vă rog să-mi faceți o injecție pentru că sunt foarte alergic. Cu mișcări destul de greoaie doctorița a început să caute în dulapul de medicamente, apoi cu o față roșie și transpirată mormăie: - Nu avem hemisuccinat de cortizon, dar vă rog să mergeți la farmacie să cumpărați două fiole și o seringă de cinci mililitri. Am plecat urgent. Mă simțeam tot mai rău, fața începuse să se înroșească și simțeam căldura în tot
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
lor, născocesc noi obiecții împotriva lui, ca să se arate prin toate și mai dușmani ai lui Hristos. Căci după atâtea dovezi împotriva lor, de care rușinându-se ar fugi și diavolul însuși, tatăl lor, născocesc alte argumente, pe care le mormăie, unora șoptindu-le, altora bâzâindu-le ca niște muște ...”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, LVIII-LIX, în PSB, vol. 15, p. 390) 76 „Ei susțin un lucru îndrăzneț, dus până dincolo de toată rușinea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Ariadnei” împărțind cuvintele onomatopee în 1) interjecții: a) primare (ah, of, văleu), b) chemări sau alungări pentru animale (cuțu, piri-piri), c) adresări către copii (bâja, bibi, baubau), d) cuvinte-ecou (papa „mâncare”, mama, tata) și 2) cuvinte imitative: a bâjbâi, a mormăi; treancafleanca, cioc-boc; țânțar < ț-ț, bârzăun < bz etc. (p. 97 urm.). Cea de a doua delimitare urmărește pe de o parte evoluția latină > română, iar pe de altă parte eșalonarea populațiilor care ar fi putut lăsa urme pe terenul substratului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
miel, 134 mierță, 104 minte, 135 mir, 104 mire, 186 Misica, 57 Mișca, 57 mladă, 104 mlaștină, 53 Moesia, 53 Moisei, 53 Moișa, 53 molan, 129 Moldova, 53 a momi, 135 mongol, 69 morav, 52 morlaci, 138 morman, 69 a mormăi, 180 moroșan, 54 moș, 54 moșan, 74 Moșia, 57 Moșici, 57 moșie, 54 Moșna, 57 moșnean, 54 Moșneni, 57 Moșteni, 57 a moșteni, 54 Moșuni, 57 mult, 53 munte, 69 Mureș, 57 a musti, 53 musulman, 74 Mușa, 57 Mușat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]