18,554 matches
-
cu formula lui Lucian Raicu), se lăfăie într-un underground provincial, publicându-și același titlu tot la edituri obscure. După faimoasa editură Pan din Iași, după celebra Vasiliana din aceeași urbe, a venit rândul mai titratei Vinea să editeze Jucăria mortului a lui Constantin Acosmei, oferindu-i, cât de cât, posibilitatea unei întâlniri cu cititorii și criticii literari. Ca prin vis, îmi amintesc de o întâlnire cu autorul, un ins cu figură de călugăr rus, la un Târg "Gaudeamus". Mi-a
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
din pagină ca și cum și-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai convenționale (o ramă a tabloului) către un centru al lirismului prim. Două sonete deschid și închid Jucăria mortului, arătând dexteritatea formală a poetului. Primul și ultimul ciclu, Male dicat și Ce s-a întâmplat, conțin bucăți vizibil mai lucrate, elaborate, răsucite pe un fir demonstrativ, încheiate ori punctate de un clu. Jocuri de cuvinte, ironii, ba chiar o
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
de poftă." (Relatarea unui bărbat). N-aș vrea să sune a cobe, dar acest poet formidabil ieșit din subterana socială și existențială îmi pare a fi autorul unei singure cărți. Cu toate cele trei ediții de până acum din Jucăria mortului și cu volumele ce vor urma.
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
șampania cu niște vin roșu. Se pare că așa se obișnuiește în centrul Europei. Curată barbarie! 26 decembrie - Reiner Biemel s-a întors acum câteva zile din deportare după o absență de unsprezece luni. A fost ca o înviere din morți. în cursul acestor unsprezece luni mi-a scris de multe ori: o dată ca să-i cumpăr un basc; altă dată pentru tratate medicale. Nici eu, nici altcineva n-a primit, însă, vreo scrisoare de la dânsul din după-amiaza lui 12 ianuarie 1945
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
în timpul rebeliunii legionare și ne-a fost mereu recunoscător. La 8 noiembrie, de ziua Sfântului Mihail, mulți oameni au vrut să se ducă la Palat să-și depună semnătura, dar au fost împiedicați de poliție. Au urmat ciocniri violente, cu morți în ambele tabere și mulți răniți. Guvernul a făcut funeralii naționale comuniștilor căzuți. Reni Cancicov, fratele lui Madeleine, prietena noastră, a participat și el la manifestație 3. în ultimele zile ale lui decembrie, regele a obținut o mică lărgire a
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
trăiesc e, adeseori, de tristețe: mulți dintre autori au trecut în altă lume; n-ar fi drept să-i expun deriziunii postume. Dar nici cu viii nu e bine să mă pun rău; ei se pot răzbuna mai avan decît morții. Așadar, toate textele de mai jos vor beneficia de vălul anonimatului. Orice dubii privind autenticitatea reprezintă, de fapt, un elogiu: îmi atribuie mai multă fantezie decît posed în realitate. Limbă, literatură, critică literară l E bine ca cineva care lucrează
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
lui Bălintu murise înainte de a-l cunoaște eu. l Jertfa presupune adesea sacrificiu. l Profesorul - așa cum îi plăcea să fie numit - păstra toate scrisorile, pînă și pe cele anonime, și răspundea tuturor. l Stejarii seculari de astăzi ar fi fost morți fără rădăcini. l Complexul hotelier este o operă complexă. Mica publicitate l Pierdut cățelușă șoricar maron cu un semn pe cap în zona Popa Nan. l Pierdut în luna februarie motan gri vărgat, lîngă Operetă. Era amintire. l Pierdut 6
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
ziar, cu atât mai mult cu cât am urmat în viață și în carieră o linie morală, n-am slugărit la diferite persoane mai mult sau mai puțin înalte, pentru ca pe urmă să le bălăcăresc; n-am fost cules beat mort din cârciumi și n-am mâncat bătaie în grădina restaurantului "La Leul și Cârnatul" pentru faptul de a mă fi agățat de femeile altora. Prin atitudinea pe care o aveți față de presă și de slujitorii ei, vă degradați propriul Dvs.
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
doi, patru, șase. Gianni Schicchi...vi-l amintiți pomenit de Dante în "Divina comedie", la începutul Infernului, în Cîntul XXX? Se găsește pe cercul al optulea din Infern, dezbrăcat - doar s-a lepădat de hainele lui ca să-l "joace" pe mortul Buoso Donati - cu o atitudine războinică, trăgînd hulpav cu dinții din carnea altora, situați în lumile de dedesubt. Un personaj pitoresc, care a existat la Florența, pe la începutul secolului al treisprezecelea. Cum începe acest spectacol de operă făcut de Silviu
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
acum și pe tot parcursul acestei opere într-un act, ironia, fină, comedia neagră cu accente parodice, fantasticul și absurdul, pînă la urmă, al farsei lui Puccini, după libretul lui Giovacchino Forzano. Nu te mai miri că mobilele din casa mortului, bine ambalate, legate, împachetate, canapeaua se mișcă, înainte și înapoi, în latul scenei, pe aria "Adio Firenze"... că spațiul, decorurile, obiectele gîndite meticulos de Helmut Sturmer aduc o lume fantastică pe scenă. Nu doar a Florenței de demult, a umbrei
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
și așteaptă. Stă și mă așteaptă, rezemat de poarta de nord. Poarta de nord, da, dinspre amiazănoapte. Stă. E limpede că are o forță enormă. Asta e absolut limpede. Îngerul, da. Nu eu. Stă și se uită cum se rulează morții cu viii. Stă și e limpede că e al meu. Al meu. D.P.: Ceea ce spui tu îmi amintește de un tablou al lui Gauguin, Spiritul morților veghează. Un tablou în care, exact așa, există un spirit care se sprijină de
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
cuprinde întreg teritoriul țării... și se zice că șeful moare azi. Dar nu-i după el, după răposat. Decesul nu se anunță pe loc. Lupta pentru succesiune încă nu s-a terminat. Se mai fac aranjamente pro și contra, iar MORTUL trebuie să mai aștepte o zi și încă o zi, multe zile la rând, mai viu ca niciodată. Lumea știe că e mort, a aflat. însă sfîrșitul din atâtea și atâtea pricini, n-a fost încă declarat oficial. E una
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
toți boierii și slujitorii, căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco beizădea. Și dup-acee au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit molifteli de domnie dup-obiceiu. Mortul, "tatăl analfabet", este în fine îngropat. Prima domnie a unui intelectual, sută la sută, din istoria noastră, care a durat (domnia)... trei săptămâni. Și demonul... demonul responsabil cu registrele cronologice ale ipotezelor, ale arhivelor fantastice sau numai logice ale ipotezelor
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
spectacolul lor nu ne spune nimic despre ce înseamnă cu adevărat moartea. Cu alte cuvinte, moartea e unul din acele evenimente pe care nu le poți înțelege decît trăindu-le pe propria piele. De aceea, oricîtă competență ai avea în privința morții altora, ea nu poate ține loc de experiența ei intimă. Pe aceasta nu o poți trăi decît de unul singur, și numai atunci cînd îți vine ceasul. Prin urmare, fiecare moare de propria sa moarte, iar priveliștea morții altora nu
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
fel ca anatomopatologul sau ca preotul, este dezarmat în fața morții, iar sub acest unghi al neputinței biologice, el nu se deosebește cu nimic de cel mai de rînd muritor de pe acest pămînt. Dacă așa stau lucrurile, atunci a filozofa pe seama morții înseamnă a vorbi despre un lucru asupra căruia nu ai nici o putere. Toată filozofia clădită în jurul ei nu te ajută cu nimic în clipa ieșirii de pe scenă. De aceea, deși viața ar trebui să fie o pregătire pentru moarte, din
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
pagini, fără a da semne de minimă revigorare pe parcurs. Un gen similar de îmbinare paradoxală e de urmărit - dacă ținem cu tot dinadinsul să stabilim tipologii - la poetul ieșean Constantin Acosmei, în singurul său volum de până acum, Jucăria mortului. Altminteri, orice echivalențe sunt dificil de trasat. Cum se explică o atare combinație? Să încercăm o secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
capabil să ne arate calea ce-ar putea duce spre miezul ascuns al acestuia. Într-adevăr, figura fantomei cristalizează o întreagă viziune despre teatru, înțeles ca spațiu al dialogului cu morții, ca spațiu susceptibil să-i primească în el pe morții care se întorc printre cei vii, să se confrunte cu întruparea lor în materialitatea vădită a scenei, altfel spus să accepte provocarea de a-i reprezenta. Căci "proba" reprezentării fantomei ca figură prin excelență a apariției unui invizibil în vizibilul
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
identificat ca teritoriu al morților, al zeilor ori al demonilor. Intrarea lui crape semnifică apariția unui invizibil ce se materializează în vizibilul scenei, a acelui altundeva devenit un aici prezent în fața noastră și a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului, de care ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă definitiv legăturile cu locurile unde a trăit, cu patimile omenești care nu încetează să-l tortureze, cu toată viața lui de până atunci. Ca și cum întreaga forță a trecutului
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
ca și actorul, de altfel - se întoarce în această lume a noastră, lumea celor vii, dintr-un alt spațiu, din împărăția umbrelor, din ținuturile morții, ținuturi totodată ale ficțiunii pe care Kantor o identifică tocmai cu acest univers populat de morți de unde sosesc fantomele. Toate personajele lui Kantor vin de aici, toate sunt niște strigoi, strigoi ai istoriei, dar și năluci ce bântuie prin camera memoriei autorului. Relicve ale unui sfârșit de lume, ele "încep să trăiască a doua oară", de
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
vii! "Imagine însuflețită ieșind din tenebre", așa și-l închipuia, desigur, Kantor pe actorul de la începuturile teatrului. Pe el ar vrea să-l regăsească și în teatrul lui, dimpreună cu acea "uimire înfricoșată" pe care ne-o provoacă vederea unui mort ori întâlnirea cu o fantomă. Cu acea senzație trezită în noi de orice lucru pe care îl recunoaștem, dar care, în același timp, ni se pare străin. Elogiul adus manechinului ca model al actorului se înscrie astfel în chip firesc
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
scenă, ca ivit printr-o minune, iar ochilor mei și urechilor mele le vine greu să creadă în existența lui, căci de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, la care nu poți ajunge. Un înviat din morți. Cineva intangibil. Un spectru ce apare dinaintea mea. Un mort care pășește spre mine".
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
urechilor mele le vine greu să creadă în existența lui, căci de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, la care nu poți ajunge. Un înviat din morți. Cineva intangibil. Un spectru ce apare dinaintea mea. Un mort care pășește spre mine".
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]