3,219 matches
-
foarte confuze aduse de rarii călători, și se bucura că nu le văzuse de aproape, căci veștile de demult vorbeau de moarte și războaie, de ură și foamete, de mari schimbări, tot mai rapide, schimbări de care nimeni nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu avea motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri și să aprindă un mic foc. Poți să mănânci cu soldații, îl înștiință. Gacel dădu la o parte un colț al păturii și lăsă să se vadă jumătate de antilopă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu te mișca deloc. — O să țin minte, răspunse sergentul. O să țin minte, dar mă rog lui Alah să nu mă aflu niciodată în asemenea cumpănă. Terminară de mâncat, băură apa rece din puț, și Malik se ridică și se întinse mulțumit. — Trebuie să plec, zise. Trebuie să dau raportul căpitanului și să văd dacă totul e în ordine. Cât timp rămâi aici? Gacel ridică din umeri, în semn că nu știa. — Am înțeles. Rămâi cât vrei, dar nu te apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj ca să te hotărăști să mori de sete în loc să ajungi la pușcărie, recunoscu. Mult curaj... Și cu siguranță că a murit. Prin radio, îi ajunse vocea impacientată a sergentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
porcăria? Nu e neapărat necesar să fii Însărcinată și mamă În același timp. Cu toate astea, autorul evitase formula oribilă de „viitoare mămici“. Paharul avea totuși și o jumătate plină. Lou apăru din birou, cu o expresie puțin vinovată, dar mulțumită, vânturând discret aerul. Pe când se așeza, ușile principale se dădură În lături și intră, pășind greoi, o femeie ce părea evident Însărcinată. — N-are rost să vă Întreb de ce ați venit, spuse Lou, zâmbindu-i și rupând un bilet. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În plus, e văduvă. Se străduiește să supraviețuiască fără a depinde de un stăpân, nu pot decât să-i admir curajul. Și cum să-i reproșez că ia aurul pe care versurile ei Îl merită? — Înțeleg prea bine, spune cadiul, mulțumit că a reușit să-și atragă prietenul În discuție. Dar măcar recunoști că această femeie ar fi incapabilă să-și imagineze o altă viață decât cea de la curte? — Poate. — Recunoști că, pentru tine, viața la curte este urâtă, insuportabilă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ci ca să i se mulțumească omului pentru că a restituit-o. Din păcate, eu nu mai am nici un ban. Fără să șovăi, am scos din buzunar aurul pe care i-l trimitea Djamaledin; am adăugat o sumă identică; Mirza Reza păru mulțumit de asta. — Reveniți sâmbătă. Cu voia lui Dumnezeu, voi avea Manuscrisul, vi-l voi Încredința, și Îl veți Înmâna Maestrului, la Istanbul. XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și asta până În partea din față a punții, unde un ofițer mă strigă: — Domnule, aici, avem nevoie de dumneavoastră. M-am apropiat. — Lipsește un bărbat În barca asta; știți să vâsliți? Am făcut-o, ani În șir, În golfulețul Chesapeake. Mulțumit, mă invită să iau loc În barcă și o ajută pe Șirin să pășească peste bord. Acolo se găseau vreo treizeci de persoane, și tot atâtea locuri Încă goale, dar ordinele erau să nu se Îmbarce decât femeile. Și câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cârnați, scrumiere, umplându-le până la refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-am dus la culcare. Tata mi-a șoptit: „Pe capitaliști îi putem jumuli, nu-i așa?” M-a privit cu un zâmbet poznaș. Eu i-am întors un zâmbet la fel, deși nu înțelegeam nimic. Doar asta își dorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
erau așezate indicatoare cu o căprioară desenată pe ele. Și aici treceam prin tunele înguste și cufundate în beznă, pe pereți se scurgeau picături de apă. Mama a coborât geamul mașinii, a tras aer adânc în piept și a părut mulțumită. Eu în schimb, abia puteam să respir. Clădirea era foarte mare, cu mai multe etaje și se înălța chiar la marginea pădurii. Șoferul a claxonat scurt și un bărbat a venit în grabă să ne deschidă poarta. Un gard înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În acest interval extrem de scurt, domnule prim-ministru, Asta nu e cel mai important, dragul meu, agențiile funerare există tocmai pentru rezolvarea problemelor de această natură, de altfel, pentru ele criza s-a sfârșit, trebuie să fie mai mult decât mulțumite socotind cât vor câștiga, prin urmare, să Îngroape ele morții conform atribuțiilor lor, că noi avem sarcina de a ne ocupa de cei vii, de exemplu, să organizăm echipe de psihologi care să-i ajute pe oameni să depășească trauma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui Yael, însă ea mă oprește furioasă, nu am spus că este tatăl ei, am spus că este tatăl copilului ei, și de vreme ce știm cine e tatăl, trebuie să avem și acordul său în privința trimiterii copilului spre adopție, acum ești mulțumită? Nu, spun eu, nici măcar nu mă deranjez să închid ușa în urma mea, cum să fiu mulțumită, când în ochii mei el e de două ori pierdut acum, mă întorc dezamăgită în biroul meu, încerc să rememorez tot ceea ce îmi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că este tatăl copilului ei, și de vreme ce știm cine e tatăl, trebuie să avem și acordul său în privința trimiterii copilului spre adopție, acum ești mulțumită? Nu, spun eu, nici măcar nu mă deranjez să închid ușa în urma mea, cum să fiu mulțumită, când în ochii mei el e de două ori pierdut acum, mă întorc dezamăgită în biroul meu, încerc să rememorez tot ceea ce îmi povestise Yael despre el, un singur lucru îmi amintesc în mod clar, nu își părăsise soția, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Pentru o asemenea muncă, nu trebuie decât să stăpânești niște mici șiretlicuri și ei te copleșesc cu oferte. Ce fel de șiretlicuri? — Să scrii ceva ce nu s-a mai scris și atunci cei de la agenția de hărți sunt foarte mulțumiți, te consideră un mic geniu literar și-ți mai trimit de lucru. Nu trebuie să fie cine știe ce, ajunge și un fleac, ca de exemplu, atunci când s-a făcut barajul cutare, s-a inundat satul cutare, dar păsărelele își amintesc și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primul jeep o luase la fugă pe cîmpul din spatele fermei din dreapta noastră. Claude Îi ordonase să se oprească și, pentru că fugea În continuare, Red l-a Împușcat. Era primul om pe care-l omora În ziua aia și era foarte mulțumit. Crezuserăm cu toții că era un neamț care a furat ceva haine civile, dar pînĂ la urmă s-a dovedit că era francez. Sau, În orice caz, avea acte franțuzești În care scria că-i din Soissons. — Sans doute c’était
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mi se pare că-i partenera noastră. — E o mașină bună. Crezi că bărbatul Ăla s-a speriat? — Nu, era gelos doar. Da’ nu-i prea bătrîn ca să mai fie gelos? — Poate că da. Poate că de fapt era doar mulțumit. — Hai să nu e mai gîndim la el. — PĂi eu nu m-am gîndit. — O să ne apere mașina. E prietena noastră bună. Ai văzut ce prietenoasă era cînd ne-am Întors de la văduvă? — Da, am observat diferența. — Hai să nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
caz, în măsură să mă judece pentru pliurile de pe burtă. — Am râs, nu glumă! încerc să spun, în timp ce mă șterg la ochi. Ce trebuia să facem, de fapt? întreabă Jennifer, roșie ca racul de atâta râs. Daisy se declară foarte mulțumită. Scopul meu a fost să vă fac să râdeți și iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că și eu, mă văd obligată să precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn. Cred că Charlotte tocmai a trecut prin Pasul Patru, zice Daisy. A început „să facă o evaluare morală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în general. Cum e în lumea lui Davey? Destul de fain, recunoaște el. Îmi place foarte tare la serviciu, știi? Câți pot spune asta? Îmi iubesc munca. Își așază ochelarii pe nas.) În ultimul timp, toți par mai senini și mai mulțumiți și de-abia acum mi-am dat seama ce mohorâtă era atmosfera în birou înainte să se înveselească cu toții. Nu poți să-i ajuți pe toți, îi spun. Știu. Nu, nu știi. Îți faci prea multe griji pentru toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
totul altceva. Și vă și spun ce: abracadabra. Torricelli construia barometrul, iar ăștia se țineau de balet, jocuri de apă și focuri de artificii În Hortus Palatinus din Heidelberg. Iar războiul de treizeci de ani bătea la ușă.” „Cât de mulțumită trebuie să fi fost Mutter-Courage.” „Dar nici ei n-o duceau Întotdeauna prea bine. Electorul palatin, În ’19, acceptă coroana Boemiei, cred că o face fiindcă moare de poftă să domnească peste cetatea magică Praga, și În schimb Habsburgii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a văzut...” „Sigur, sigur. Dar acum nu trebuie să mai bei.” „Ssst... Simone m-a Întâlnit o dată când eram o prostituată Într-un bordel din Tyr și mă numeam Elena...” „Asta-ți spune ție domnul ăla? Iar tu ești foarte mulțumită. Permiteți să vă sărut mâna, curviștină a universului meu de rahat... Ce gentilom.” „La o adică, Elena aceea era curviștina. Și apoi, pe timpurile acelea prin prostituată se Înțelegea o femeie liberă, fără obligații, o intelectuală, una care nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cioflingarii, majoritar tineri, care mâncaseră cel mai cu spor - să bifeze problema asta pentru o săptămână -, nu aveau altceva de făcut decât să-și târâie burțile diforme peste pășunea din fața școlii, până la stația lui 102. În acele clipe toată lumea era mulțumită, chiar și organizatorul festinului, care trebuise să se împrumute de la bancă pentru a face față apetitului intelectual al colegilor săi. Ce importanță mai avea chestia asta însă? Își luase omul gradul sau nu? Păi atunci? Lasă, pârleala era scoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am aruncat pe pat. Am pus la încălzit niște apă, să mă spăl. Toată talpa piciorului drept mi-era roșie. De nu știu unde a apărut Zuza - râcâia ușa cu ghearele, să-i dau drumul înăuntru. Hai fetițo, repede! S-a tolănit mulțumită, eu am început să mă îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să mă șterg, când cineva a sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era călcată în picioare, iar ea, în cel mai bun caz, protesta foarte timid, spunând că îi place să evolueze, să fie stimulată. Prostii, o punea doctorul la punct, nu te mai identifica tu cu idealurile lui Leo. Să fii mulțumită dacă o să poți lucra undeva la o creșă ori într-un birou de primărie, să plimbi și tu hârtiile pe-acolo. Acum nu mă mai mira atât de tare că atâtea studente stăteau cu anii în oaza psihiatrică a doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]