73,760 matches
-
înfățișându-l pe Regele-Soare), la care, într-un fel, făceau aluzie "les souliers rouges" ai Doamnei de Guermantes (ca și, nu mai puțin, ai Iepei-Roșii dintr-un roman de Ștefan Bănulescu). Și, mai cu seamă, e banala (?) scarlatină, de care moare tânăra Ilinca, ursita, în zadar, a lui Pantazi, - cel pe-a cărui stemă figurează "o lebădă ș?ț cu gâtul străpuns de o săgeată purpurie" (s. m.). Or, a muri de scarlatină, ca și, de bună seamă, a te "topi
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Bănulescu). Și, mai cu seamă, e banala (?) scarlatină, de care moare tânăra Ilinca, ursita, în zadar, a lui Pantazi, - cel pe-a cărui stemă figurează "o lebădă ș?ț cu gâtul străpuns de o săgeată purpurie" (s. m.). Or, a muri de scarlatină, ca și, de bună seamă, a te "topi", cu Craii, "în purpura asfințitului" (s. m.) sau, eventual, "în sânge" (s. m.), cu suta optsprezece, este, aici, a-ți asuma, până la capăt, pr(a)estigiile "culorii imperiale", mistuitorul roșu
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
venise la el să i se ofere. La pușcărie. Amuzat de idee, am început să chicotesc. "Chiar nu te înfioară grozăviile astea?", s-a răsucit Ester spre mine. "Nu-ți dai seama ce oribil loc, au suferit oameni aici, au murit..." Nu i-am răspuns. Nu vroiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunsesem în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
odaia strâmtă, răbdând de foame până la halucinație, până la nebunie, egoistă renunțând la hrană ca să se înfrupte copios din exaltare și din iluzia că-și poate salva fiul, dar păstrându-și, chiar și atunci, chiar și acolo, mândria nemăsurată, pregătită să moară în fiecare clipă, dar traversând anii cu o demnitate pe care rasa veche, semeția și, nu chiar în ultimul rând, bunul Dumnezeu i-o lasă, răsplătind-o, cu asupră de măsură, pentru marea ei suferință, pantera trebuie să fi trecut
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Omul exorbitant), "băgat într-o bagatelă invizibilă" (Autobiografie), " Nu știu: tracii aveau trac? Că fracii aveau frac." (Motto la Ispitele lui Moș Grămadă). Un Poem perplexează prin fractura sintaxei. "Pământul frumosului paratrăznet./ Bea lichior într-un stomac/ De unt. Eu mor." Poemul e dat în traducerea, desigur fictivă, a aceluiași Miron Grindea. Traductologii ar putea extrage vreo învățătură teoretică din acest dat original. Evreu trecut la ortodoxie în 1936, Ionathan X. Uranus se desparțea de esoterism și René Guénon, ca și
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
formațiune și medic - și, desigur, nu ori ce fel de medic! -, așa că a fost tot timpul conștient de evoluția precipitată a bolii sale, evoluție sprijinită de refuzul de a se lăsa îngrijit în lipsa prietenului șef al sănătății naționale. Înainte de a muri, le explică tuturor specialiștilor ce stăteau disperați la căpătâiul său că știe exact cum ar putea fi salvat. Le explică o metodă ingenioasă și extrem de simplă. Din păcate, n-a vorbit atunci când metoda ar mai fi avut efectul scontat, deoarece
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai epocii, despre care naratorul pretinde c-ar fi participat la călătoria care l-a dus în Orient, murise deja în cursul călătoriei de întoarcere a flotei lui Vasco da Gama din India. La o pretinsă întîlnire dintre Magelan și regele D. Manuel, și care pare calchiată după un episod petrecut între Columb și D. Joăo al II-lea
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite de Mircea Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
timp o să descindă echipajul care o să-i pună la punct vecinii, își dă seama că a consumat impulsuri de pomană. Căci vocea rostește solomonic și răspicat: - E ziua la copil, domnu'. Omu' e-n casa lui. Lăsați, că n-a murit nimeni dintr-un chefuleț. Între timp, chefulețul virează decis spre orgie. Din pereți nu se mai aud doar lamentări sfâșietoare, ci și niște zgomote care sugerează că nu toată lumea e la fel de nefericită în dragoste. Paradoxal, cu cât manelistul suferă mai
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
închisese înainte să ajungă și el acolo? Mă irită că în managerul de azi, cu relații peste tot, nu mai regăsesc nici o urmă din bietul Daniel, care făcuse depresie după ce-l exmatriculaseră din facultate din cauza unei petreceri în cămin, unde murise nu știu cine? - ... eroul Revoluției, victima mineriadelor nu se mai gândește acum decât la bani și la distracții! ricanează acru Petru. Claudia, cu părul lins sub cordeluța impecabilă,cu caietele ei ordonate și cu premiul întâi pe țară la toate olimpiadele, nu
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Hansi. - De ce, Hansi, ai părăsit biserica catolică? Că de cînd ai părăsit-o, de atunci m-a părăsit și pe mine Dumnezeu. - S-a întîmplat acum patruzeci de ani, cînd mi-au degerat picioarele în Rusia și-am crezut că mor, nu-ți mai amintești? - Nu e bine! }i-ai întors fața de la Dumnezeu și de aia ne-a pedepsit. Să te rogi la El, asta trebuia, să te rogi cu ardoare, mereu și mereu, dacă voiai să capeți alinare. Nu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
mai frumos. Mihai, ianuarie 1935." Absența acestui autograf e suplinită de reproducerea celor câteva fraze spontane, scrise de Eliade în Jurnal, la câteva minute după aflarea despre moartea lui Mihai: " Aflu acum, noaptea, de la Radio România că Mihail Sebastian a murit ieri, la 2,30, în urma unui accident de circulație. Vestea mă emoționează prin absurdul ei. Mihai a trăit, fără îndoială, o viață de câine în acești ultimi cinci ani. A scăpat de masacrele rebeliunii din ianuarie 1941, de lagărele antonesciene
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
de câine în acești ultimi cinci ani. A scăpat de masacrele rebeliunii din ianuarie 1941, de lagărele antonesciene, de bombardamentele americane, de tot ce a urmat după lovitura de stat din 23 august. A văzut căderea Germaniei hitleriste și a murit într-un accident de circulație, la 38 de ani! îmi amintesc prietenia noastră. în visurile mele, era unul din cei 2-3 oameni care mi-ar fi făcut Bucureștiul suportabil. Chiar în climaxul meu legionar, l-am simțit aproape. Am câștigat
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Emil Brumaru Oare Cum se moare? Așa cum cade o căpșună-n apă Și vine-un cerb cu botul lui și-o papă? Oare Cum se moare?
Blues pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10962_a_12287]
-
Emil Brumaru Oare Cum se moare? Așa cum cade o căpșună-n apă Și vine-un cerb cu botul lui și-o papă? Oare Cum se moare?
Blues pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10962_a_12287]
-
Elena Vlădăreanu cunosc în sfîrșit ticăloșia oamenilor blînzi cunosc acești oameni cu mîini umede și rotunde, gata să mîngîie pe fiecare sînt zile în care oricare dintre noi poate fi inconsecvent și meschin. hotărîrea de a nu muri de a rezista am luat-o și noi copiii mizeriei vinovați de a ne fi născut între două secole între o coadă la carne și una la ouă de crăciun nouă ni s-au arătat oameni făcuți zob în direct
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
nu mai e ce-a fost nu mai crește pe fundul bălților de sînge sau pe locul unde s-au sfărîmat dinți și coaste și cranii iată românia mea: viitorul ei a început o dată cu ultimele mari morți ale sale. cine moare astăzi? poetul. cine e ucis astăzi? copilul. istorie recentă așa stau lucrurile: mama nu va pleca niciodată din românia tata nu va pleca niciodată din românia dacă mori nu vei mai pleca niciodată din românia șampoanele pe care le adun
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
fixă) fabrica de cuvinte nici n-a existat cerul tocmai se răcise și era consumat am destupat litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
un generic care să atragă atenția: Victoria scrisului românesc nu mai poate fi contestată. Cu aceeași ocazie scriitorului i s-a realizat un portret de către publicația berlineză ,Voelkischer Beobaehter", iar el a vorbit despre faptul că Românii trăiesc, luptă și mor pentru triumful dreptății și realizarea aspirațiilor drepte (nr. 549). Dar să revenim la informația despre traducerea turcească. Evenimentului i se consacră un mic articolaș care sună cam așa: ,Relațiile culturale româno-turce capătă tot mai mult caracterul unei strânse colaborări intelectuale
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de cugetare, îndrăgostit lulea și cu ștreangul de gât până-n adâncul glasului om bun, de paie; asta-i altă socoteală asta-i o mare dilemă în afara lumii, scos din țâțâni, peste mână, nepotolita foame de dragoste-adâncă la bătrânețe. XIII. Dis-de-dimineață Murind pe loc în zorile albe, mireasă-a somnului meu putred de bogată de joi pân'mai apoi în mijlocul tăcerii, te-ai culcat pe lauri sau pe butoiul de pulbere cât ai bate din palme ca oul lui Columb, plină până
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
din palme ca oul lui Columb, plină până peste marginea lumii dis-de-dimineață paznic de nădejde al nopții ai fost. XVII. Cobai în noapte Cobai, cobai în noapte până la moarte, de-a fir-a-păr fiecare-și poartă crucea, pas cu pas; am murit sărind de la una la alta apă de ploaie a timpului ultim. XXIII. O ghicitoare Cu inima îndoită azimă, puțin lipsește cavalerului rătăcitor în balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
vârful muntelui tău în adâncul inimii punctul slab al iubirii m-am bucurat toată viața potrivindu-mă de minune cu grădinile suspendate; dar asta nu-i de nasul tău dimpotrivă, și cu siguranță am pierdut urma cumplitei spaime de-a muri mâine pe vârful muntelui tău. XXXVII. În fața patului Dragostea mea nici laie nici bălaie, dușman de moarte-al iubirii cândva, a ajuns în fața patului chiar cu umbra-i bicefală; asta-i cu cântec, asta-i bună! XLI. La urma urmelor
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
un pahar de apă - apă de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin mai trebuie ca să ajungi la punctul mort al lumii - lume nenorocită, păcătoasă - când vei muri de sabie ori de plictis, pe neașteptate liniștită, în goana ei. n (Din Colla gonna a corolla/ E le gambe a ciambella - Il canzoniere romano)
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]