2,502 matches
-
învestitură aproape sau uneori cu totul sacramentală, care explică, în bună măsură, tentația artistului de a opta frecvent pentru tiparul textual al călătoriei inițiatice sau al cuceririi/luării în posesie a universului, în virtutea unui destin de profet coborât parcă printre muritori pentru a le propovădui înțelesurile absconse ale existenței. Călătoria se încheie, firește, cu recunoașterea lui drept "prinț al întunericului", aureolat de o lumină simbolică și mângâiat, pe frunte, de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n miraculosul ținut" de dincolo și dezvoltă scenarii ritualice puse pe seama unui actant poetic care speră că poate deveni "Grădinar al lumii", așadar că poate descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o mulțime furioasă). "Doamne, va trebui să-mi strici somnul morții,/ să mă aduci încă o dată pe pământ -/ m-am și gândit: îți fac talanga, / de dincolo sa mă trezești sunând// îți va fi greu, prea te-ai obișnuit/ cu muritorii care te ascultă / eu te și văd cu talanga la gât/ cum behăi printre spini cu lâna zmultă// nu vreau nimic din lumea de apoi,// m-am săturat de cuvintele tale cum ai ajuns păstorul turmei/ tu cel mai mare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale vânătoare, și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru -care-l tac, că lumea-l știe", recunoștea, în Cine-i Amorul?, prea puțin pudibond după canoanele epocii, același Costachi Conachi), și religia unei iubiri care îl apropie pe muritor de esența divină ("Ah! Crede-mă-ți, inimioare, că o așa înălțare,/ Dintr-o norocire mică în norocirea cea mare,/ Suie pe om lângă îngeri și lângă Dumnezeire,/ Și-l face, trăind, să guste a raiului fericire"). Trebuie să recunoaștem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a se reîntoarce, la capătul vieții, în matricea prenatala. Pentru ambii scriitori liniștea și împietrirea, lipsa de mobilitate constituie caracteristici ale chipului nevăzut al universului, ce ascunde promisiunea înșelătoare a cunoașterii depline și secretul inspirației (la Quasimodo), mistere refuzate muritorilor, cărora, în opinia poeților noștri le rămân, ca singure certitudini, durerea, singurătatea și, desigur, moartea. 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea prezentului Pentru Giacomo Leopardi tăcerea începuturilor generează o nostalgie similară cu cea a desprinderii de universul confuz
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
atunci când lipsește: Și numai atunci, da, omul, da, ființa vie, poate fi pe deplin fericită (...) când nu simte niciun fir de viață, adică în somn, în letargie, pradă leșinului adânc, în momentele dinaintea morții, adică la sfârșitul vieții sale de muritor (...) atunci cand trăind, nu trăiește: numai atunci e întrutotul fericit.393 Somnul quasimodian, s-a precizat, deschide între eul poetic și lumea înconjurătoare o zonă de contact, ce permite eului să pătrundă în armonia naturii, deseori prezentată prin elementele sale esențiale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fac parte din sfera semantica a războiului, furtunilor, dezordinilor și răsturnărilor: De ziua mi-amintesc când prima oara / m-a-ncins iubirea (Prima iubire, vv. 1-2) sau inima (...) prinsă de iubire, sau furtuni cumplite și, nu în ultimul rând, tânjește muritorul a trage-n port mai înaintea / dorinței ce mugește / în el și-n juru-i nori de smoală-adună (Dragoste și moarte, vv. 43-44). Introducând o imagine acustică printre termenii amintiți Quasimodo zugrăvește iubirea că pe un ecou al sentimentului leopardian impetuos
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal contrapunctează îndepărtarea lui Eminescu de consistența pur intuitivă a cate goriilor spațio-temporale kantiene cu apropierea de filosofia indiană, conform căreia timpul își reduce dimensiunile în raport cu eternitatea. Astfel, un an al muritorilor este cât o zi și o noapte a zeilor Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu) idee prezentă și în Bhagavad-gïtă: "17. Cei care știu că ziua lui Brahmăn ține până la o mie de yuga și că noaptea lui se sfârșește după o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau aceste idei (Eminescu: 2011, II, 34). (S6b) În introducerea acestor șiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere și c-un asemenea cap omul nu ajunge departe și mai cu samă cel sărac și Dionis era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sărmanul Dionis, cu diferența că aici se realizează o încadrare simetrică incipit-excipit, cu finalitate (mai mult sau mai puțin) lămuritoare și funcție de autoreferențialitate auctorială: "Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau acestea idei? Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis?" (Eminescu: 2011, II, pp. 34, 62). Întreg tripticul autoreferențial analizat de Lăcrămioara Petrescu în romanul camilpetrescian (2000,118 și urm.) se deschide și în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cînd naive, cînd ridicole de-a dreptul? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să revenim în subsolul mănăstirii bulgare, unde Dracula și-a dus victima (pe Rossi), cu scopul de a-i dezvălui un imens secret, nerevelat vreodată unui simplu muritor. Pe scurt, în cei cinci sute de ani scurși de la moartea sa, pe lîngă festinurile sangvinare, înfricoșătorul Drakul s-a îndeletnicit și cu crearea unei ... biblioteci. Îi șoptește, cumva conspirativ, lui Rossi: "În sufletul meu sînt un cărturar, așa cum sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a smuls,/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt.// Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii./" (Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această punte fiind imperfectă. Cuplul erotic neomodernist nu mai străbate calea netedă a cuplului din romantism, în care chiar și piedicile inerente par a fi simplu de străbătut, datorită puterii pe care acest sentiment o conține. Mitul androginului se reconstruiește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
complementar un posibil minunat, Paradisul. Competiția încrîn-cenată dintre catolicism și catarism este confruntarea dintre un posibil și un imposibil. Nu preoții, ci membrii clericului catar (Bunii creștini, Oamenii Buni, cum se numeau), sunt cei care, prin taina consolamentum, pot absolvi muritorul de toate păcatele și-i pot astfel garanta Paradisul. "Noi, Oamenii Buni, declară Guillaume Authié, ultimul predicator catar, putem absolvi orice om de păcate. Puterea noastră de absolvire este egală cu cea a Apostolilor Petru și Pavel. Biserica Catolică nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tăia nasul statuii negre a Fecioarei și a-i lipi un altul, cel original păcătuind impardonabil prin forma sa dreaptă, fiind deci un "nas Tutsi", sacrilegiu ce trebuia musai îndreptat, pentru că și simbolurile sacre, nu-i așa?, se aliniază dorințelor muritorilor și practicilor exclusiviste. Peste toate acestea se evidențiază figura pitorească a domnului de Fontenaille, un alb bătrîn care locuiește în apropierea pensionatului și care se simte încredințat cu o misiune divină, aceea de a regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de "om al muncii" în vechiul regim, s-a trecut abrupt la "drepturile omului" soră cu anarhia. Pentru că, părăduind economia prin vinderea la prețuri foarte mici a tot ceea ce se acumulase greu timp de 44 de ani de autoritarism, lăsăm muritori de foame, boli și intemperii milioane de oameni. Unii, pentru că nu mai au unde lucra, alții, pentru că nu mai primesc asistență, pensii, ajutoare. Devastatoare rămâne îngăduința electoratului cu cele câteva mii de spoliatori apăruți în circa cinci legislații sub sloganele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ilicite de diplome universitare, fără abilități efective. Căci, în fapte acționează devastator morbul înșelăciunilor, al furturilor cu acte în regulă. Așa s-a înlocuit și "vidul de putere" cu vidul de minte normală și de interese pentru țară și pentru muritorii care se sufocă. De aici, preponderența regreselor față de puținele realizări. Dezindustrializarea și demolarea sectoarelor funcționale ale vieții au pus în loc sute de mii de metri pătrați de spații comerciale: magazine auto, depozite cu mărfuri străine greu vandabile în țările de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Haeckel că disputele cu teologii vor provoca furie, „iar această furie îl orbește cu desăvârșire pe oricine“. Putem înțelege mai bine de ce prietenul și confidentul său, vicarul John Brodie Innes (despre care Darwin spunea că este unul din acei rari muritori cu care „poți avea diferențe de păreri și să nu simți nici o umbră de animozitate“), a dezaprobat ca „neînțelepte și violente“ unele remarci critice ale teologilor la adresa teoriei lui Darwin. Refuzând cererea lui Edward Aveling, un popularizator al evoluționismului cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu au economate patroni lor refuzând să înfințeze aceste economate iar la Coperativele din oraș, nu sunt aprovizionate cu nici un fel de materi necesare locuitorilor orașului”. Acestea au fost referirile juniorilor comuniști vasluieni vizavi de situația economică extrem de grea a muritorilor de rând față de care ei nu aveau decât dispreț și dorința aproape obsesivă de a-i „încadra” în ceea ce tot ei îi spuneau „tineretul progresist”. c. „Tineretul din județ nu este dornic de a se organiza” După cum se va vedea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
compune din 19 membri iar biroul județian din 7 membri din care 4 plătiți de U.T.M. scoși din producție (subl.ns.)”. Iată, deci, avantajele ștabilor utemiști: plătiți boierește, burdihanele pline și cămara familiei doldora de bunătăți în comparație cu ceea ce mâncau muritorii de rând, adică barabule fierte cu mămăligă și murături iar la felul I, borș cu buruieni. Meniul nu a fost născocit de noi ci tot de ei, adică de cei care nu pierdeau nicio ocazie de a da sfaturi de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
întru doctrină marxist-leninistă ce au „predat” în numeroasele școli de cadre, de instructori, de îndrumători sau chiar de „oratori țărănești”, așa cum vom constata în materialele următoare, ca să nu mai vorbim despre „celebra” academie Ștefan Gheorghiu poreclită, nu tocmai ortodox de către muritorii de rând, „Fane nebunu’”. Începutul anului 1949 a adus și un nou secretar al Tineretului Sătesc în persoana lui Iancu Dumitru care îl înlocuise pe „confratele de grea suferință” Dumitru Cotruță, ce nu reușise mare lucru în activitatea sa. Credem
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
trebuia văzut nici pe stradă, motiv pentru care venea cu trăsura, care, la rândul ei, musai trebuia acoperită. Cerința aceasta 24 poate foarte bine sugera pretenția de intangibilitate a celui ce intră în rolul de prelector, separația sa față de "restul muritorilor", prestigiul sacrosanct, de mare oficiator; prelecțiunea începea la "două fix" și se încheia "just la trei ore fără cinci minu-te"; punctualitate de tip nemțesc, contra-pusă simbolic autohtonului "lasă-mă să te las", menită a introduce valențele simbolice ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
note) atacurile împotriva lui Maiorescu devin tot mai puțin voalate: "Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine cît le iritează contrazicerea și cît de primejdioasă e iritația lor pentru soarta și reputația unor simpli muritori ca noi."; Maiorescu e dintre "acei ce l-au lăsat (pe Eminescu n.n.) totdeauna în lipsă, deși-l putea ajuta cu toată dignitatea, deși apropierea lui le-a făcut cinste și... profit și încă le face", fiind învinuit brutal de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
modelează opera de artă devine un insolit alter ego artistic 149. Astfel, eul creator se metamorfozează într-o entitate de tip Janus Bifrons: o fată este ferm integrată în dimensiunea psiho-epistemologică a subiectului uman incarnat (eul creator ca expresie a muritorului Blake), în timp ce altă se referă la spiritul etern al artistului, proiectat în transcendent și convertit în fons et origo în cazul procesului de creație estetică. Oricât de surprinzător ar părea, Blake declară, într-o scrisoare adresată lui Flaxman și datata
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lor.” Aristotel „Femeile sunt aristocrate, iar mama ne face întotdeuna să simțim că aparținem unei clase alese.” John Lancaster Spalding „Maternitatea are un efect foarte umanizant. Totul ajunge să se reducă la esențial.” Meryl Streep „Cele mai dulci sunete dăruite muritorilor Sunt Mama, Acasă și Paradis.” William Goldsmith Brown „Mama este o ființă care atunci când vede că sunt numai patru porții de plăcintă pentru cinci persoane, spune că nu i-a plăcut niciodată plăcinta.” Tenneva Jordan „Expresia «mamă muncitoare» este tautologică
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de divin, încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule, alegîndu-l pe unul dintre muritori să le fie tată, deoarece el vorbea cel mai bine cu zeii. De unde și legătura cu natura puerilă a fabulei: Aparența e puerilă, mărturisesc; dar aceste copilării sînt veșminte pentru adevăruri importante, putem citi în Epistola adresată Monseniorului Delfin. Nașterea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]