2,953 matches
-
Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară în jurul lui, fără să mai rămână nici unul pe care să-l tortureze sportivul. — Trebuie să oprești toate acestea, strigă Ignatius spre Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o audiere de urgență, programată după-amiază. Probabil că trebuia să-l sune în jur de patru după-amiaza. Mai era o veșnicie până atunci. Porni spre La Jolla. Capitolul 82 E ultimul lucru de care aveam nevoie, își spuse Henry Kendall. Musafiri! Privea neliniștit cum Lynn își arunca brațele în jurul lui Alex Burnet și se apleca să-l sărute pe copilul lui Alex, Jamie. Alex și Jamie tocmai apăruseră, fără nici un avertisment prealabil. Femeile discutau agitate, fluturându-și brațele, fericite să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
piatră prețioasă cu care Îi binecuvântase Allah Între cele patru fiice. Rezultatul obsesiei lui Levent Kazanci de-a avea un fiu care să-i poarte numele a fost acela că cele patru surori Kazanci crescuseră cu sentimentul că erau niște musafiri nepoftiți. Primii trei copii fuseseră toți fete. Banu, Cevriye și Feride avuseseră Întotdeauna senzația că fuseseră o introducere la adevărata creație, un preludiu accidental În viața sexuală a părinților, cu atâta hotărâre se concentraseră pe conceperea unui băiat. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
maică-sa și tatăl ei vitreg se iubeau, de parcă i-ar fi văzut prin ochii unui străin. În orice caz, pot să stau la familia lui; la urma urmei sunt fiica lui vitregă, presupun că trebuie să mă accepte ca musafir. Mă Întreb cum voi fi primită de niște turci obișnuiți. O familie de turci adevărați, nu una de intelectuali americanizați. Ce-ai să vorbești cu turcii obișnuiți? a Întrebat Doamna Peacock/Siramark. Uite ce e, chiar și cei bine educați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
viață, mai degrabă decât o distracție trecătoare. Rahmaninov, Borodin și Ceaikovsky erau preferații ei. Ori de câte ori era singură acasă, cântând doar pentru ea cu Pașa Întâiul așezat În poală, aceștia erau compozitorii ale căror lucrări le interpreta. Totuși, când cânta pentru musafiri, alegea bucăți dintr-un repertoriu complet diferit. Unul Vestic: Bach, Beethoven, Mozart, Schumann și, mai presus de toți, Wagner, În acele ocazii speciale când Îi aveau drept oaspeți pe Înalții funcționari din guvern și pe soțiile lor elegante. După cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cuptor. Copsese deja două feluri de börek - cu spanac și cu brânză feta - și fiersese la foc mic supa de linte, Înăbușise cotletele de miel și pregătise amestecul de köfte care avea să fie pus la prăjit În momentul sosirii musafirilor. Deși era hotărâtă să aibă gata Încă o duzină de feluri de mâncare până la sfârșitul zilei, fără Îndoială piesa de rezistență a meniului bunicii Gülsüm avea să fie desertul: ashure. Toată copilăria și adolescența sa Mustafa Kazanci savurase ashure mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
jumătate În fiecare. Se Întreba de ce mătușa Zeliha nu voia s-o ia și pe ea la aeroport. Cu siguranță era destul loc În mașină. I-a trecut prin minte că poate mătușa Zeliha Încerca s-o țină departe de musafiri. Asya observase că maică-sa nu fusese deloc Încântată la vestea că Mustafa se Întorcea acasă după douăzeci de ani. — Pot să te-ajut? Când s-a Întors, a zărit-o pe Armanoush stând și privind-o. — Sigur, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țigară. I s-a făcut poftă nu atât de o țigară, cât să fumeze acea țigară Împreună cu Caricaturistul Alcoolic, deși faptul că-i era atât de dor de el o surprindea. Mai erau cel puțin două ore până când se Întorceau musafirii de la aeroport. De altfel, chiar dacă Întârzia, cui avea să-i pese? și-a zis. Câteva minute mai târziu, Asya a Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
energie, vorbăreți, surescitați, În plină formă, destupînd sticle ce conțineau un excelent vin alb pe care-l aduseseră de la Bolzano, și apoi, singur În fața lor, mai vîrstnic, chinuit, nervos, strivit de căldura acelor ultime zile de vară de la Paris, el, musafirul lor, François Weyergraf, un bărbat care avea să afle destul de repede că ajunsese la fund, un bărbat care nu plecase din Paris În vara aceea cu speranța că va isprăvi o carte despre care refuza să admită că neîndoielnic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el se născuse În august, dar cu cincizeci de ani mai Înainte. „Atunci Înseamnă că sînt așezată Între doi Lei!“, a spus doamna Piaget. Eram Încîntat că fusesem primit singur la familia Piaget. Dacă ar mai fi fost și alți musafiri, și mai cu seamă alți adolescenți, aș fi avut impresia că nu mă aflu acolo decît pentru a ilustra una din etapele dezvoltării intelectuale pe care se străduia s-o definească stăpînul casei. Jean Piaget Începuse să publice articole la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nici grappa de altfel, e adevărat. Cel mai bine, pentru grappa, e să-l bei la temperatura camerei Într-un pahar pe care Îl scoți din frigider, ceea ce presupune o Întreagă operație pe care ți-o poți impune cînd ai musafiri, dar care, În momentul de față, m-ar distrage. Whisky-ul rămîne alcoolul cel mai indicat pentru romancierul care are nevoie de o șfichiuire și totodată de o anulare a inhibițiilor lui. Să fi ajuns Într-o lună la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
La umbra fetelor În floare. O altă idee a mea i-a plăcut enorm: la Întoarcerea de la Salzburg, Îi spusesem că am putea pune la punct un număr de clovnerie. L-am putea juca În timpul vacanței În fața familiei și a musafirilor. Eu l-aș face pe August Prostul, iar el ar fi Clovnul Alb. „Clovnii joacă de obicei cîte doi“, i-am spus eu, „și fac parte uneori din aceeași familie, ca Rico și Alex, care erau unchi și nepot, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
existența unei fiice și se întrebă repede ce fel de om fusese acest consilier de stat Ivolgin. Judecând după casa pe care i-o lăsase văduvei sale, acesta n-a dus-o rău deloc. ă Nu știam că avem un musafir, spuse ea, coborându-și privirea. Măcinam scorțișoară și aveam nevoie de ajutorul Katiei. Nu mi-am dat seama... Porfiri era mișcat deoarce Anna Alexandrovna părea stânjenită de prezența lui. Pe lângă mirosul de scorțișoară, aceasta aducea cu sine propria idee de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că reședința Annei Alexandrovna este pusă bine la punct. Cred că e o stăpână bună. ă Cea mai bună. ă Ia spune-mi, s-a mai întâmplat ceva neobișnuit în ziua cerții? De exemplu, au avut Goriancikov sau Boria vreun musafir? ă A fost un băiat, răspunse Katia cu surpriză. ă Un băiat? Ce băiat să fie ăsta? ă Nu știu. Nu l-am mai văzut până atunci. A fost ciudat. El insista să îl vadă pe Stepan Sergheievici. Iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tot tacâmul. Dar un vas de toaletă perfect e mai greu de găsit decât un Picasso, un Gucci sau un Jimmy Choo. Îl folosești În fiecare zi, Îl privești În fiecare zi, Îl simți În fiecare zi. Îl văd toți musafirii tăi, toate femeile cu care te culci Îl văd, Îl ating și Îl miros. Trebuie să fie perfect. Vasul de toaletă e cel mai important obiect pe care-l folosești. Și e singurul lucru din viețile bogătașilor din Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
efort și fără să merit nimic. Eram tocmai omul pe care Francisc trebuia să-l dezinfecteze de fiecare dată de urmele vieții reale, ca de o murdărie. Nimic nu-mi lipsea în defecte și în experiența de viață ca să fiu musafirul ideal într-o astfel de sală; poate doar curajul de a mă așeza pe fotoliul Bătrânului, mai înalt cu câțiva centimetri decât celălalt. A doua zi când m-am sculat eram hotărât să le vorbesc bătrânilor despre sala cu oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu supe. Trebuie să devin mai dur. Își scanează psyche-ul, dar nu găsește nimic „dur“. Ba chiar apreciază umorul bizar al Persefonei. — Cu ce te ocupi, domnule Wakefield? Îl Întreabă ea, dar nu mai așteaptă răspunsul. Am auzit că ești musafir cu plată. Și eu, cu singura deosebire că eu sînt cea care plătește. La fiecare trei-patru petreceri din acestea sînt așa de golită de substanță că trebuie să sufăr o refacere chirurgicală. — Chirurgul ei este un adevărat arhitect, intervine doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tratare a infertilității, asta-i tot. Simon o lipi de el, punându-i mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă ajuți să intru înăuntru atunci? Henrietta își trase mâna enervată. — Pentru că în douăzeci de minute ne vin musafirii și nu vreau să aștepte în prag, ascultându-te cum gemi în extaz ca o balenă în călduri. — Știai, întrebă Simon, că balenele-spermanțet au orgasme care durează douăzeci de minute? — Dumnezeule, păli Henrietta, slavă Domnului că nu sunt o femelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cameră de oaspeți, iar toate lucrurile ei îngrămădite într-o cutie de carton. Mesajul era limpede: mama ei credea că era momentul să se maturizeze. Pentru Fran, culmea ironiei era următoarea: nu aveau niciodată oaspeți care să rămână peste noapte. Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era următoarea: nu aveau niciodată oaspeți care să rămână peste noapte. Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Discuția lor sumbră fu întreruptă de sosirea lui Mike Wooley, care o anunță pe Fran că o căuta cineva jos de urgență. Pentru prima oară, Fran își dori să-și fi putut permite o secretară care să ducă cu vorba musafirii nepoftiți ca acesta, dar la Citizen nu se punea problema unui asemenea lux și nu putea să-l țină pe Mike din articolul la care lucra ca să afle ce dorea oaspetele. Fără nici o tragere de inimă, coborî cele două rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
A sosit cineva între timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem în sala de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată asortate de la Marks&Spencer și pusese întrebarea de parcă aștepta câțiva musafiri care să-i însenineze prânzul cu conținut scăzut de calorii. Janice cântărea peste optzeci de kilograme dar, spre mirarea tuturor, rareori o vedeai mâncând ceva care să îngrașe. Avea doar o problemă cu tiroida. Și o dependență gravă de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Ben. Și era nedrept față de Ben, totodată. O fi fost Ralph normal în majoritatea timpului, dar dacă starea de confuzie îl transforma într-o persoană căreia era mai greu să-i faci față? — Nu. Numai că a sosit un musafir neașteptat și că, după părerea lui, ar trebui neapărat să vii să-l vezi. — Bun. Ar fi mai bine s-o pornesc într-acolo. Jack încercă să-și închipuie cine putea fi musafirul. Mama lui Fran, poate, care hotărâse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
față? — Nu. Numai că a sosit un musafir neașteptat și că, după părerea lui, ar trebui neapărat să vii să-l vezi. — Bun. Ar fi mai bine s-o pornesc într-acolo. Jack încercă să-și închipuie cine putea fi musafirul. Mama lui Fran, poate, care hotărâse în sfârșit că ar trebui să-și joace mai bine rolul de soție și să aibă grijă de Ralph? Fran însăși? N-avea rost să facă speculații, dat fiind că avea să afle în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]