4,086 matches
-
Doi dintre ei erau gata să dărâme cuptorul. Samuel a găsit-o pe Sheba ghemuită în spatele catedrei, în lacrimi. În zece ani de profesorat, n-am mai văzut așa ceva, a povestit el mai târziu în cancelarie. Era ca în Împăratul muștelor 1 acolo. Doi Nu-ți dai seama cât de înșelătoare poate fi memoria până când nu încerci să pui cap la cap într-o ordine logică secvențe din trecut. Ca să mă asigur că sunt cât se poate de corectă în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o facă. Dar avea dreptate. Singurătatea nu e cel mai rău lucru din lume. Îți vizitezi propriile muzee și-ți cultivi propriile ineterse și-ți amintești mereu ce noroc ai că nu ești unul dintre copii aia din Sudan cu muște în jurul gurii. Faci liste cu Lucruri de Făcut - să reorganizezi raftul cu lenjerie, să înveți două sonete. Îți permiți mici atenții față de tine însăți - felii de prăjitură cu înghețată, concerte la Wigmore Hall. Și, din când în când, te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ochii și-a mai apucat să-și vadă soția, încă așezată în poziție perfect paralelă cu râul, fiind însă propulsată în apă cu un zbor silențios, ca și când n-ar fi vrut să sperie peștii. Jina a atins apa ca o muscă prinsă-n vârf de undiță. Aproape că nici n-a clintit undele. Preț de-o clipă, a rămas plutind, după care a început să se scufunde. 4 Maria Cea Fără de Prihană Colegii de la serviciu trebuiau să se prindă până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a părut rău. Există multe tehnici care să te ajute să supraviețuiești în sălbăticie, dar cea mai de bază este: niciodată să nu bei dintr-un pahar înainte să te uiți în el. Viespile iubesc vinul, albinele preferă cola, iar muștele sunt înnebunite după sucuri. Alice nu mai văzuse niciodată niște insecte așa de agresive: erau ca niște bombe care i se repezeau în urechi, care-i ținteau gura fără teamă de fiecare dacă când o deschidea ca să respire sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători ultima nervură avea o bifurcație vatmanul a aprins felinarul ca un coșar pierdut în timp apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a glisat capacul și ne-am trezit toți trei într-un observator vezi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceva extraordinar de neașteptat În această a doua Întîlnire a noastră, În care tipul Își anunța șantajul, fără măcar să clipească. Ce tupeu! Nu trebuia să cred tot ce auzeam, dar fiind pus În situația aceasta uluitoare, mă simțeam ca o muscă Într-un borcan cu lipici. Mă gîndisem cînd l-am văzut Întîia dată că am să-i spun tot ce am de spus cînd mi se va ivi prilejul, dar nici nu sperasem ca visul meu să se realizeze atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a metroului, care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața stației: karQraisu și ouă. Deși ne aflam În toiul iernii, o muscă uriașă verzui-argintie dădea tîrcoale pe-acolo ca și cînd ar fi vrut să se strecoare peste abajur; s-a tot Învîrtit, dar nu era cazul să mă Îngrijorez pentru că muștele cunosc anotimpurile mai bine chiar decît oamenii - trebuie că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
karQraisu și ouă. Deși ne aflam În toiul iernii, o muscă uriașă verzui-argintie dădea tîrcoale pe-acolo ca și cînd ar fi vrut să se strecoare peste abajur; s-a tot Învîrtit, dar nu era cazul să mă Îngrijorez pentru că muștele cunosc anotimpurile mai bine chiar decît oamenii - trebuie că sînt tare Înțelepte. RAPORT 14 februarie, ora 6.30. Pornesc Într-o expediție de recunoaștere secretă deoarece conform informației primite, localul Camelia se ocupa Între orele 6.30 și 7.00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
autumnal tipic la rampa de cartofi Cățelu. Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ. 1,8 km de păpșoi per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cartofi Cățelu. Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ. 1,8 km de păpșoi per capita filosoficească, în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Eu m-am trezit cu reacții în adunări sclifosite: „N-au domle! Ce să caute femeile în politică? să mă scuze doamna Miroiu!”. Toate problemele hot tind să devină proprietate patrimonială a cuiva: Mariana Stoica e aia cu prostituția, Mona Muscă e (ha, ha) aia cu drepturile animalelor, Gabi este ăla cu ungurii. Da nu mai continuu, next time. Voiam doar să subliniez că într-o țară ca asta se practică psihanaliza în public. Fiștecare se defulează cum îl taie capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ucideau fetițele nou-născute atunci când nu li se nășteau băieții așteptați și că Mahomed a interzis asta, a zis și ceva despre egalitate între bărbați și femei (și totuși, la Mecca merg doar bărbați!!!) Parcă în cartea lui Valer, în afara Monei Muscă, Noricăi Nicolai, a mea și a Alinei Mungiu apar alte nume de femei? Dar, mă rog, Islamul are mai multe porunci de caritate de tipul cine e sătul în timp ce aproapele lui adoarme cu stomacul gol, acela nu e musulman! Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știi dumneata cum îi muierea? Ș-o urmărea cu ochii lui mici ca două picături de păcură. Căuta apoi să-mi întoarcă de la nevasta-sa privirile în altă parte: — Iaca, vezi știubeiele acestea?... poți zise că-s niște cetăți ale muștelor... Eu am prins aici, într-un copac, un roi, ș-acu ian uită-te dumneata ce de-a albinărit! Ce să faci? Își mai îndulcește omul sufletul din când în când și c-un dram de miere... Face cine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Serafinei văduva. Cum se ducea la vale, îi venea să întârzie și să ocolească în altă parte. Se opri un timp, ca să urmărească în lumina poienii zborul rândunelelor; privi pe luciul pârăului Preluncilor, ca în argint viu, săgetarea păstrăvilor după muște. Cântau în otavă miliardele de tomniți, și pădurea până în adâncurile ei fremăta de beția vieții. Culi primi de la pământ și de la brazi mireasmă până în fundul sufletului. Deodată văzu venind spre el pe nana Floarea cu două soațe. Una era bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilele printre ai săi. Adăugă apoi cu jumătate de gură: — N-ar fi trebuit să plecăm niciodată din Granada. — Poate că ne vom întoarce acolo. N-a catadicsit să răspundă. Mâna ei a măturat aerul din fața ochilor, alungând parcă o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să te întreb. Am părăsit-o atât de tânără! — E dolofană și obraznică. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un gest larg, se înfășură în mantia de blană, își dezveli dinții într-un zâmbet și se îndreptă spre ușă. Înainte să iasă, arătă spre sclav: — Și el? — El? - Vitellius făcu un gest de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. E surd și mut, din naștere. Crezi că nu știu să-mi aleg servitorii? 7 Ninsoarea încetase când Vitellius coborî în curte, escortat de gărzile lui de corp. Urcă repede în lectică, după ce dădu în șoaptă un ordin comandantului gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajunse și îl lovi peste picioare. Valerius căzu peste scut. Se ridică furios. Primi o nouă lovitură, în cap. Se năpusti spre rețiar, rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu mai mulți adversari. — Hei, secutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau să prepare mâncarea. O plasase în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nici o mărire de salariu sau promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat fiul său, cu micul dejun întins dezordonat într-o adunare de firimituri în jurul farfuriei. În fața lui, vibrând ca un mecanism, o muscă se rotea deasupra unui castron cu fructe pe care soția lui le cumpărase după multă târguială de la tarabă. Atentă ca un pilot, aceasta se așeză pe cea mai coaptă prună din vas. Imaginați-vă câtă bucurie să găsească așa ceva tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lacom. Sampath ridică globul strălucitor ca să vadă mai bine fața cu trompă lungă; chiar în dreptul nasului său se produse un curent, iar domnul Chawla, observând deranjanta lipsă de inițiativă a fiului său, coborî ziarul rulat și pleosc! lovi cu putere musca, astfel că nu mai rămaseră din ea decât picioarele agitându-se neputincioase deasupra unei pete zemoase și urmele aripilor iridiscente. — Ce s-a-ntâmplat cu bunul simț al tău? întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
decât picioarele agitându-se neputincioase deasupra unei pete zemoase și urmele aripilor iridiscente. — Ce s-a-ntâmplat cu bunul simț al tău? întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți micul dejun. Se așeză la masă, în fața lui, și lăsă ziarul deoparte. Cum merge la muncă? — Bine, mormăi Sampath. Răspunsul îl irită pe domnul Chawla. — Bine! Exclamă, ridicând din sprâncene. Bine? Nu pari foarte sigur . Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gură de apă. Fiul său era așa de enervant. Își aminti cum, pe vremea când era și el tânăr, fusese un om promițător și eficient. Era deștept, agil și iute, exact opusul a ceea ce era fiul său, care, acum că musca era moartă, stătea și contempla norii lăptoși, în formă de ciupercă, din ceaiul său având o expresie absentă și disperată întipărită pe chip. — Un post, îi spuse, lansându-se într-una din predicile pe care se simțea obligat să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lor de protestatari merseră la biroul inspectorului sanitar șef. Pe drum, mulțimea își adună puterile, chiar dacă stătea deja în picioare de ceva vreme, și începu să-și strige zgomotos sloganele. „Dacă te ungi cu miere pe la gură o să prinzi destule muște“, țipau ei. „Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
destulă senzație atunci când l-am amintit. Gribb mormăi liniștitor. — Bine, bine, bineă Și care-i domeniul acesta de interes atât de periculos, ai? — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb se așeză și tăcu. Un ceas vechi bătu, tic-tac, marcând momentul. O muscă bâzâi, tulburând în mod evident liniștea. — Elfrida a menționat ceva de felul ăsta, spuse Gribb. Totuși. Nu te neliniști. Și dădu din cap, ca pentru a-l liniști. Vultur-în-Zbor nu se simțea întru totul liniștit. Elfrida stătea în șezlong; Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]