4,012 matches
-
acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de nisip și că greața, ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci hrana s-ar putea vedea mișcându-se În interiorul lor ca printr-o sticlă... Cel puțin așa cred eu c-ar trebui să se Întâmple În mod logic... Sau la voi logica funcționează după legi necunoscute?“ „Gheișa“ tăcea În continuare, mustățile Însă i se mișcau În aer. Privindu-le, Ippolit trase concluzia că animalului trebuie să-i fie foame. Văzând că nu primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
facă greșeli elementare. Miza atunci când avea șanse minime, iar uneori, În loc să contreze energic, refuza...!! Pe măsură ce banii se Împuținau, juca incredibil de fricos, pierzând totul!! Pentru a doua oară, Doctorul cu un calm impenetrabil, Începu să-și Îndese buzunarele, zâmbind pe sub mustață...Marele ghinionist, privea la Doctor prostit. La rândul lui, Tony Pavone, Îi Înghețase inima de frică. Instinctiv, binișor se apropie de ieșire, În eventualitatea unui scandal ce va lua proporții catastrofale! Iar Gică picior de lemn, nu scotea o vorbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orienta la fața locului...!” „Fii atent... Îl avertiză fata, apucându-l de vârful nasului - să nu mă ții toată ziua În casă!!” „Pui la Îndoială cuvântul meu...?” „Mai Încape discuție? Evident, ar fi pentru prima dată...?” Tony Pavone zâmbi pe sub mustață. Desigur, fata avea dreptate...Din pragul ușii, preciză. „Voi Întârzia aproximativ două ore la birou, cam tot atâta pe noul șantier, cumpărarea biletelor la cinema plus drumul dus-Întors, la ora două voi fi acasă. Deci, cu dragoste te rog, să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amabil domnule Contabil Șef, nu pot plăti chiar acum, nu am carnetul cu Cecuri la mine...! Iar ca să vin altădată, nu-i posibil, ști-ți, am venit cu mașinile să ridic marfa.Credeți-mă, sunt În mare Încurcătură...!” Zâmbind pe sub mustață, Contabilul Șef mai privi câteva momente dispoziția de livrare ca În cele din urmă să i-o Înmâneze semnată, precizând. „Urmărește să nu avem probleme cu plata materialului...!” De nerecunoscut sărmananul petec de hârtie, saturat cu semnături contra ștampilate mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al grupului de șantiere triumfa, având În vedere Însfârșit, Tony Pavone reluându-și normal activitatea va putea onora atențiile financiare care cam șchiopăta de când cu necazul acelui besmetic anchetator. Băiat de treabă Gică Popescu,Contabilul Șef al Șantierului Îi zâmbea mustața cu speranța a zilelor ce vor urma, reușind un substanțial ciubuc procurând pe sub mână unele materiale dispărute din fondul pieții În timp ce Șeful Șantierului se umfla În pene reamintindu-i de câte ori avea ocazia. “Totul e să ști-i cum să formulezi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lat În umeri, În haina din păr de cămilă. Ochelarii Întunecați, cu designul original de Christian Dior, un gît puternic Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler i se păru că simte parfum franțuzesc dinspre reverele paltonului de cămilă. Îl observase omul atunci? Îl urmărise oare până acasă? De asta Sammler nu era sigur. Nu dădea doi bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi făcut el pesemne, și nu se afla nimeni să-i ocrotească ideile. Soartă Împărtășită și de Socrate și Iisus. Până la un punct, lui Arkin Îi plăcuseră conversațiile chinuitoare cu Margotte, trebuie recunoscut. Prostiile ei Îl mulțumeau, și pe sub mustață zâmbea În sinea lui, ținându-și brațele lungi Întinse către marginile pernelor trapezoidale și picioarele În ciorapi lungi unul peste altul (Își scotea pantofii din clipa În care se așeza). Dar după ce ea Îi dădea Înainte o vreme, el spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și luase un taxi până În Galileea, pentru interesul istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul sau mălaiul galben, pătându-l În portocaliu. Micile animale, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le aduseseră banii: lupta Între ei, frauda habituală, agilitatea nebună de-a adăuga o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta, cu față mică, rumenă, bula Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători În formele de Înșelăciune și Împietrire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zăcea și aștepta. Și asta nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente. Evenimentele se opriseră. Nu existau știri. Bătrânul Cieslakiewicz cu mustață atârnândă, cu mâini umflate, paralizate, ochii lui albaștri urâți - mântuitorul lui Sammler - nu avea știri sau nu voia a le da. Cieslakiewicz Își riscase viața pentru el. Baza acestui fapt era o mare ciudățenie. Nu se plăceau unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un pardesiu de cămilă? — Aia cred că este. — Și eden? Ochelari Dior? — Eden sunt sigur. Diorul e o bănuială. Ești un bun observator, o să te cred pe cuvânt. Și mustață, cămăși la modă și cravate psihedelice. E un fel de prinț sau asta se crede. — Da, spuse Sammler, Își atribuie o anumită maiestate — Am o oarecare idee despre el. Dă-i pace. Lasă-l În pace, sfatul meu. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
m-am simțit În stare. — Ai scris articolul ăla despre individul ăla nebun din Lodz - regele Rumkowski. — Da. — Adeseori mă gândesc că părțile private ale bărbatului sunt expresive. La fel și ale femeii. Cred că vor să spună ceva printre mustăți. Sammler nu răspunse. Wallace sorbi din whisky așa cum un copil soarbe dintr-o Coca-Cola. — Firește, spuse Wallace, negrii vorbesc altă limbă. Un puști s-a rugat pentru viața lui... — Ce puști? — Scrie În ziare. Un puști care a fost Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a murit acum doi ani. Sau poate că știai deja. Jina crezuse că ochii nu se pot schimba, dar ochii lui Zach se schimbaseră. În locul acelui albastru deschis al cerului din Idaho, ochii soțului ei căpătaseră o nunță verde, mâloasă. Mustățile i se făcuseră argintii. Respirația îi mirosea urât. N-am știut, i-a răspuns Zach cu vocea răgușită. Ellis a devenit ... a pus stăpânire pe toate secretele. El putea să le îndure și exact asta a și făcut. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tați, la Alice care avea să-l transforme pe John în următorul ei erou de roman și la incendiile care aveau să se stingă. Mike era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste. Normal, i-a răspuns ea. Când l-a sărutat, mustățile lui Mike au gâdilat-o. Bărbatul încă mai zâmbea când s-a urcat în barcă alături de Bergowitz și-a pornit-o în susul râului. Jina i-a urmărit cu privirea până când nu i-a mai văzut, apoi a băgat mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un umăr pe care să mi aștern deznădejdea pentru a putea mai apoi să mă ridic iar către visele mele. Mă schimbasem cumva, nu știu dacă în bine, dar crescusem odată cu grijile care mă încercau tot mai des. Îmi mijise mustața. Sini își plimba degetele subțiri peste ea, într-o mângâiere tulburătoare, învățându-mi firele noi cum să crească și buzele mele voiau să sărute atingerea blândă care le înfiora. Oare în ce ai să te transformi măi copile? mă întrebă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum fără ieșire... sora aceea a ta... Tot zice că nu știe nimic, că nu-mi poate da nici un indiciu... CÎnd ajungem să discutăm lucruri mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un zîmbet amabilităților lui. Puteam fi amîndoi bănuiți și Între noi se stabili o Înțelegere tacită; ca martori, făceam front comun. Rezultatul a fost o schimbare vizibilă În atitudinea celui cu bărbie ascuțită. Vigilența de pe chip Îi dispăru precum o mustață falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seama... începu femeia tocmai în clipa când conductorul de tren, brusc, aproape, cu violență, deschise ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici dacă a observat, în înghesuiala de lume, gestul despărțirii. Alături, doi bărbați, încâlciți în cuvinte și bagaje, ajunseseră la ceartă, blocându-și, fără să vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un an și tot nu s-a reglementat cu cefereul ăsta: numai două trenuri pe zi. Înghesuiala naibii! - apoi înjură. - Mare boier ești! vorbi celălalt, foarte direct. Să fi făcut războiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență, ceea ce scotea în evidență impresia aceasta era mersul lor tacticos, cu mâinile la spate, mustățile răsucite “în furculiță” ale domnului Andronescu și „grija patriotică” cu privire la evenimentele politice ale timpului, pe care nu le înțelegeau în totalitate - unele nici nu erau de priceput - pentru că le gândeau în lumina depășită a unor concepte anacronice de care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]