62,624 matches
-
dori să plecați de la această prelegere cu impresia că poezia e numai un joc gratuit de seunte goale, un «aboli bibelot d’inanité sonore», cum ar spune Mallarmé, să vă închipuiți că La Fontaine n-a cântat decât crearea acestei muzici verbale, independente - după teoria abatelui Brémond - de orice conținut noțional.” Pentru că ar fi o profundă eroare, un mare păcat făcut contra poeziei, sărăcind-o de rodnicul aport al vieții, transformând-o “într-un joc inutil de mandarin, în ceva uscat
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
curate de a dărui versului și expresiei poetice un înțeles nou și a le diferenția de proză.” Dacă Baudelaire se dovedește mai liric decât Mallarmé, Valéry va fi mai lucid, el “a mers mai departe. A pretins să integreze iar muzica, despărțită de vorbă, în interiorul cuvintelor, readuse printr-o sintaxă subtilă și personală a poetului, la înțelesul lor liric adevărat, care nu poate fi decât simbolic și muzical.” Nu mai puțin Rimbaud ar fi exercitat asupra a ceea ce Pillat numește stânga
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
de surse, caracterului ei auroral. Ceea ce duce la un alt fel de puritate... În mare, căile investigației pillatiene în sfera liricii pleacă astfel de la inovatoarea Renaștere, către stația poeziei pure - era momentul de vârf al disputei bremondiene - cea “nedespărțită de muzică, de armonia cuvântului golit de înțelesul său noțional, superficial, dar păstrând «inefabilul», neexprimabilul sufletesc care-i face magică puritatea.” Pentru un tradiționalist, forța cuprinderii este maximă, chiar dacă ea nu se va exprima întocmai și în operă. Amplitudine gata să se
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Liviu Dănceanu Mi-am dorit întotdeauna să citesc texte despre muzică scrise în chei grațioase, chiar dacă acute, și nu grave, ținătoare de isonuri terne, caduce. Arareori însă mi-a fost dat să sorb o cronică muzicală ca pe o ceașcă de cafea aromată a cărei gust persistă mult timp și după ce
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
ținătoare de isonuri terne, caduce. Arareori însă mi-a fost dat să sorb o cronică muzicală ca pe o ceașcă de cafea aromată a cărei gust persistă mult timp și după ce zațul întărit e numai bun pentru ghicit. Articolul despre muzică este îndeobște aidoma unui ceai depurativ, în stare să te ușureze de toxine, dar și de pofte. E un fel cinic de a fi ținut la regim ori într-o cură de slăbire, în care Doamne ferește să pui gura pe
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
Nu pentru polifonia doctă, ci pentru armonia ingenioasă, nu de puține ori savuroasă. Este aici ceva din finețea și ingeniozitatea scriitorului ori din suplețea și savoarea muzicianului. Asta ca să nu mă mai plâng că n-am parte de texte despre muzică scrise în chei grațioase, chiar dacă acute.
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
Voight, filmul seamănă cu Midnight Cowboy. O călătorie fără întoarcere făcută de doi oameni care joacă totul pe o singură carte (asul de treflă). Primo amore de Matteo Garrone (Italia) a luat un Urs de Argint pentru cea mai bună muzică. Drept să spun, n-am remarcat muzica (o fi bine? o fi rău? Se spune că în film muzica bună nici nu se remarcă). Filmul vorbea despre dragostea patologică și despre cazul particular (inspirat și el din viață) al unui
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
călătorie fără întoarcere făcută de doi oameni care joacă totul pe o singură carte (asul de treflă). Primo amore de Matteo Garrone (Italia) a luat un Urs de Argint pentru cea mai bună muzică. Drept să spun, n-am remarcat muzica (o fi bine? o fi rău? Se spune că în film muzica bună nici nu se remarcă). Filmul vorbea despre dragostea patologică și despre cazul particular (inspirat și el din viață) al unui bărbat care o pune pe iubita lui
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
singură carte (asul de treflă). Primo amore de Matteo Garrone (Italia) a luat un Urs de Argint pentru cea mai bună muzică. Drept să spun, n-am remarcat muzica (o fi bine? o fi rău? Se spune că în film muzica bună nici nu se remarcă). Filmul vorbea despre dragostea patologică și despre cazul particular (inspirat și el din viață) al unui bărbat care o pune pe iubita lui să slăbească până la 40 de kilograme, și femeia slăbește, pentru că îl iubește
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
care Sculptorul le-a notat, ele devenind o portiță de deschidere a unei gândiri mereu neliniștite. În ultimul aforism (41) sunt reunite câteva noțiuni de geometrie-n spațiu, specifice, intrinseci, atât arhitecturii, cât și sculpturii. Dacă Schelling definea arhitectura drept muzică solidificată, am conchide și noi că multe opere de sculptură ale lui Constantin Brâncuși sunt forme ale unei arhitecturi muzicale. Iar omul Brâncuși, „cu natura lui afurisită”, cum reiese dintr-o scrisoare din iulie 1964, trimisă lui Petre Pandrea de
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
ele cu un lănțișor care se termina cu o închizătoare făcută din ciocan de un meșter cam neîndemânatec. Și astfel, acea stângace legătură de metal se putea prinde la încheietura mâinii tale. Fiindcă în acea țară foarte îndepărtată regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea mai mare plăcuță de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează” În doi tîmpi, cu fluxuri și refluxuri erotice, asemeni trupului „iluminat” ori al celui „otrăvitor”. De la acele versuri de ruga și de libovie, tincturînd tînguiri amoroase („...prea frumosu-ti chip/ e numai muzică și taină”), poetul ajunge la marea revelație: trupul e amenințat, „groază de a fi om pe pămînt” strecoară sentimentul torturant al destinului tragic. „Eu mă-nvăt să mor” - va spune Poetul (reluînd aici vocea eminesciana), „timpul dus n-o să mai vină
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
arborescenta lirica. Așa cum s-a mai spus, recuzita să nu e săracă ci esențială. Într-un moment poetic care traversa canonada antilirică, poezia lui Cezar Ivănescu se Încarcă de afectivitate; ea este ruga fierbinte și sfîșietoare, o implorație deznădăjduita, o muzică tînguitoare care redescoperă omul muritor: sublimul și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala. LÎngă dulceața cîntecului de leagăn, Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență comună a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
capră: că mintea lui angajată de Dumnezeu la treburi urgente nu mai are vreme să se uite după culcușul părăsit la poarta căruia deja se zbat să intre alți înlocuitori fără să știe ce-i așteaptă. Inocenția (3) Dacă dezvolt muzica de orgă a mesei de scris și-ndemn sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul astral) dăruită mie la naștere de un imbold ceresc atunci chipul mi se multiplică pe fiecare deget al palmelor cu atractive sugestii
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
Emil Brumaru O să-ți atîrn la geam paing cu ață Strălucitoare, dîndu-i fin balans, Pentru pisica ta cea nătăfleață Din flaut voi cînta muzici de dans. Și trandafiri erotici, de Provența, Tăind cu foarfeci harnici un hectar, O să-ți aduc spre-a linguși clemența Sînilor goi. Oh, voi tocmi tîmplar, Din lemn sfințit de la Ierusalimuri, Să-ți facă pat virgin. Și, fără ștersuri, Voi
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9328_a_10653]
-
cărți la fel de valoroase! De la «Sadoveanu» am mers pe jos până la «33», restaurantul neoficial al scriitorilor bucureșteni. Se află pe Bd. Dacia lângă Piața Romană la stația autobuzului 33. Acolo avea loc un alt eveniment cultural - un recital de poezie și muzică, organizat de poetul Daniel Vorona. A recitat superb versuri alese un scriitor despre care nu știam nimic - respectiv Florentin Popescu (ce personalitate, ce poeme, ce discuții interesante!) iar muzica a fost la Înălțime. O seara de neuitat. Mai spre capătul
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
avea loc un alt eveniment cultural - un recital de poezie și muzică, organizat de poetul Daniel Vorona. A recitat superb versuri alese un scriitor despre care nu știam nimic - respectiv Florentin Popescu (ce personalitate, ce poeme, ce discuții interesante!) iar muzica a fost la Înălțime. O seara de neuitat. Mai spre capătul unei mese «lunge» au stat Nae Georgescu și Doina Rizea cu un domn care Îmi părea cunoscut de undeva. Am aflat că nu era altul decât apreciatul poet și
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Emil Brumaru O să-ți atîrn la uși paing cu ață Strălucitoare, dîndu-i fin balans, Pentru pisica ta cea nătăfleață Din flaut voi cînta muzici de dans. Și trandafiri erotici, de Provența, Tăind cu foarfeci harnici un hectar, O să-ți aduc spre-a linguși clemența Sînilor nobil. Voi tocmi tîmplar, Din lemn sfințit de la Ierusalimuri, Să-ți facă pat virgin, cu porumbiel Deșteptător. În ritme
Tocmai sosit din cruciadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9353_a_10678]
-
trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade, rămân nevindecat. Un trandafir de sânge port În lacrimi, muzică fără sunet nu s-a inventat, În trupul greu de patimi duc păcatul de-a fi iscoada cerului Înalt. Se face loc În mânăstirea vremii, la scaunul lui Dumnezeu nu-i nimeni, ciobanul cu oile trece: Împăcat, Împăcat, Împăcat! Și
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
angajarea acestei lirici, dincolo de orice partizanat și astfel artistic cu atât mai eficientă. Căci nimic nu este întâmplător în această recoltă de multe cicluri, altfel dăruite celei mai pure gratuități, jocului, liberei risipe, năstrușnicelor combinații, curioaselor teme și unei subterane muzici care o caracterizează, semnând fiecare vers cu numele lui Petre Stoica. Un moralist căruia, oricât ar protesta, bătrânețea îi convine. O intuiție de-a mea, de prin 1956.
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Autor al unor poezii de adâncime, cu conținut filosofic și existențial, traducător inspirat din Omar Khayyam, Rabindranath Tagore, Hafiz, Rainer Maria Rilke, posesor al unei culturi bogate și multilaterale (cuprinzând, pe lângă literatură muzica, estetica și artele plastice), George Popa este unul dintre cei mai luminați intelectuali ai Iașului contemporan. Deși observă cu acribie calitățile și defectele unei cărți, a refuzat cu obstinație, calitatea de hermeneut. Cu o singură excepție: Eminescu. Despre el a
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-un paralelism sugestiv
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Să ne transforme-n vitralii și-n stâlpi de piatră, asta vrea el. Nu sunt foarte sigur, dar, poate, totuși, voi fi făcând și eu parte din familie. Las și eu în juru-mi un fel de zumzet, un fel de muzică, urmez și eu tot felul de zigzaguri, mă risipesc în vorbe, vorbe, vorbe, flecărind despre mine precum în Bacovia, ca despre Altceva. - Tu ce dai, eu ce dau... Mă voi auzi, oare? și n-au mai rămas prea multe de
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]