2,578 matches
-
să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea să-l scoale pe vodă până nu vă dă de știre. — De la Stambul? De la Vlah serai? — Nu, de la patriarhie. Ștefan simți cum îi năvălește sângele în obraz, era perfect treaz, tinerețea învinsese toată oboseala acumulată cu boala Stancăi și apoi cu toate celelalte griji în ultimele două săptămâni. — Sunteți veniți călări? Da, răspunseră deodată oștenii. — Să-mi înșeuieze până mă îmbrac un cal, vin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieși în cale și, zâmbind calm, îi adresă în turcește cuvinte prietenești de bun venit. Mustafa Aga, fără să ridice ochii, se apropie grăbit și aruncă pe umărul voievodului năframa neagră. Constantin Vodă simți cum își pierde respirația, sângele îi năvăli în față, vinele îngroșate desenau pe tâmple până spre frunte o rețea ca o hartă. Ca un ciocan inima îi bătea în cap asurzitor. Trebuia să se sprijine, trebuia să se sprijine, și Ștefan nu era în spatele lui, nici Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mawlana Ebu Ishak Ismail își înălță privirea undeva pe linia de îmbinare a peretelui din față cu tavanul frumos ornamentat și, când discipolul său a terminat cu cititul, rulând pergamentul, spuse sec: — Este un fals! Marele vizir simți cum îi năvălește sângele în obraji. — Cum, fals? L-am primit în iarnă din Valahia, tot ce este scris aci este adevărat! — Nu tăgăduiesc adevărul celor scrise, pentru că nu cunosc lucrurile; documentul însă este un fals. Asta fără să judecăm ce este scris
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intereselor private privilegiate a fost în mult mai mare măsură amalgamata cu interesele politice (chestiune expusă mai sus, în cadrul fazei "jurnalismului literar" n.m.R.E.). Căci, în același timp în care, prin intermediul reclamei, concurența de interese între proprietarii de marfuri, pe orizontală, năvălea în sfera publică, fundamentul capitalist-concurențial ca atare era deja implicat în lupta dintre partide, iar concurență de interese dintre clase, pe verticală, pătrunsese și ea în cadrul sferei publice. Pe la mijlocul secolului trecut (secolul al XIX-lea n.m.R.E.), în faza unui antagonism
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
au mai parcurs circa treisute de metri, dând peste o sută de schelete împrăștiate peste tot. Armele, scuturile, armurile zăceau alături. -Fantomele n-au făcut decât să repete teatrul de luptă care a început din curtea castelului. Cavalerii teutoni au năvălit, ioaniții le-au opus rezistență dovedindu-se invincibili. Ioaniții ca să-și salveze familiile i-au atras pe cruciați în tunelul castelului care comunică cu malul Dunării, pe sub munte. Intrând în tunel Ludovic a dat drumu canelei din perete, care a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pe picioare. -Ce caut aici în mauzoleu? Deodor îi povesti toată întâmplarea și de trădarea uzurpatorului Serghei pentru care, acum avea dovezi palpabile. -Să fie arestat pe loc și decapitat fără judecată, porunci împăratul Iulian. Deodor cu ostașii din gardă, năvăli în apartamentele marelui duce Serghei. Nu era acolo. -Să mergem spre budoarul împărătesei-hotărî Deodor. Serghei era acolo. -Cum îndrăznești Deodor să-mi calci budoarul-se indignă împărăteasa. -Asta să-l întrebi Măria ta pe slăvitul împărat Iulian. -Dar e mort
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la o răspântie de străzi și pașii mă duseră tot la dreapta. Altă piață cu statuie. Pustiu. Dintr-o stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care acoperea pământul. Mustața îi înflorise de sânge, care repede se făcu negru lângă gura rânjită și tăcută. Înțelesei că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un consens, când îl prindeam îi trăgeam pumni în cap, el răbda, nega în ciuda evidenței și noi îl iertam tocmai fiindcă știam că e hoț, rămânea între noi, nu-l reclama nimeni. O dată a purtat pantofii altuia câteva săptămâni. Păgubașul năvălea asupra lui, era târât pe jos, bumbăcit zdravăn, dar pe urmă se ridica, răspundea la înjurături, mereu cu un surâs și o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Marin făcu semn că nu. Ar fi fost inutil, dat fiind că ofensiva urma să aibă loc peste două zile. \ ATUNCI, CE DISPOZIȚII TREBUIE LUATE? MARIN SE ÎNDREPTĂ SPRE UȘA CARE DĂDEA SPRE GRĂDINĂ ȘI ÎȘI CHEMĂ FIUL. DAVID BURNLEY NĂVĂLI ÎNĂUNTRU. CU OCHII LUI MARI ȘI GESTURILE STÂNGACE ERA CA UN ADOLESCENT NEÎNDEMÂNATIC. VĂZÂND STAREA ÎN CARE SE AFLA JORGIANUL, AVU UN ȘOC, IAR PRIVIREA ȘI EXPRESIA FEȚEI TRĂDARĂ O DEZAPROBARE MUTĂ. \ L-AM HIPNOTIZAT ȘI A CEDAT NERVOS DIN CAUZA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sunt literă moartă. Divizia a II-a rezervă trebuia să înceapă a trece din nou Dunărea mîine: ea a trecut-o de-acum două zile... Ordinele date cu privire la triajul bolnavilor la capul podului nu au fost comunicate nicăieri. Trupa sosește, năvălește la pod, declară că nu are nici un caz suspect; odată trecută pe celălalt mal se află că holera o decimează... Medici din funcțiile sanitare se ascund la București, fără să se știe cum. Cea mai mare parte au o frică
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
rindea și potrivea doagele tăiate de Esposito, trase în piept mireasma bine știută și inima parcă i se mai ușură. Lucrau cu toții în tăcere, dar, treptat, atelierul se umplu din nou de căldură și de viață. Lumina proaspătă inunda hangarul, năvălind prin geamurile mari, fumul se înălța albastru în aerul auriu; Yvars auzi în preajmă bâzâitul unei insecte. În acea clipă, ușa aflată în peretele din fund, care dădea în fosta dogărie, se deschise și domnul Lassalle, patronul, se arătă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apropierii. Dormea, nu dormea, visa, murea, nu știam. Clipe, vârste, veacuri, cât de mult sau puțin durează ? Închizând, deschizând, închizând și iar deschizând ochii, în alt tărâm - ceea ce cândva a fost sau ar fi putut să fie. După-amiaza de vară năvălind prin mari ferestre, holul deschizându-se jur-împrejur : soarele. Fața senină, fruntea limpede, sânii goi și albi, salbe de șerpi încercuind gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zece ani, când nu era decât șef de colectiv, iar ea se învârtea în jurul lui ca o cloșcă beată, rămăsese doar îmbrățișarea aceea caraghioasă. Ieșise nebun de victorie din ședință : îl primiseră, îl primiseră ! avea carnetul roșu, încuviințarea, startul, ascensiunea. Năvălise, țopăind, se repezise la ea, să-i dea marea veste. O îmbrățișase, rotind-o, rotind-o, dar ca pe o mamă, ca pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nici măcar egoism, doar elementar simț de conservare. Firesc, îndreptățit. Bun-simț, prin urmare.“ Descoperirea unui prieten ? Lăsase bucata de pâine veche pe masa murdară. Răvășise, brusc, dosarele de pe masă. Nu era nimeni în baracă, doar ei doi. Nu se mai stăpânise. Năvălise asupra prietenului cu imposibilele mari întrebări asupra faptelor mici și mari care alcătuiesc zilele mici și zilele mari. Lucian nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ieși iar în cerdac și iar văzu inscripția pe mormânt și iar își aminti vorbele tatălui său: "...nu uita niciodată că ești romîn!" 8 Doamna Bologa pregătise o masă împărătească în cinstea lui Apostol. Pe când se aflau tocmai la friptură, năvăli în casă avocatul Domșa cu fața roșie și asudată și cu ochii rotunzi de o agitație puternică, strigând din antreu: ― Iartă-mă, dragă doamnă, că viu așa... te rog din suflet... Speriată de înfățișarea lui, doamna Bologa sări de la masă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
par-ar fi săvârșit o crimă. Se repezi de dimineață în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară, căutând să fugă de remușcări. " Am năvălit ca o vijelie în viața ei, am răscolit-o și nu m-am gândit decât la mine!" își zicea întruna scârbit, rătăcind de ici-colo. Apoi deodată îi răsări în ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, strălucitor de iubire și credință. ― Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
patru închiși!... Porni numaidecât înapoi, spre Făget, fără să ia ceva în gură, cu ochii arși de lacrimi, gârbovit de spate ca și cum într-o zi ar fi trăit zece ani. Peste vreo două ceasuri, tocmai pe când Apostol era mai ocupat, năvăli în cancelarie căpitanul Klapka strigînd: ― Bologa! Fericitule!... Ai sosit din concediu?... De mult?... A, fericitule!... Dar barem ești sănătos acuma? Îmbrățișă zgomotos pe Apostol, copleșindu-l cu întrebări. Era puțin slăbit la față, numai bărbuța de milițian părea mai blondă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de plutonierul care trase încet ușa, fără să mai învîrtească cheia în broască. Obișnuit cu zgomotul lacătului, Apostol se uită buimăcit, șoptind: ― Oare de ce n-au încuiat și n-au pus lacătul?... Oare... Din toate colțurile minții zeci de răspunsuri năvăliră în pripă cu vești încîntătoare. Poate că acuma, după ce s-a îmbrăcat în haină civilă, n-are decât să pună mâna pe clanță și să plece... departe... să trăiască... Poate că nici santinela nu mai e pe coridor... Poate că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca un vis, și nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții își vor avea culcușul cu el în țărînă. 12. Dulce era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ce simt acum e doar o iluzie nebună, Dar mă ții de mână, Mă ții strâns și știu că numele tău e pe buzele mele. Al dracului egoism! TĂCERE Zecile de furnici ce stăpânesc pământul Mă ating de nebune și năvălesc pe mine, Eu așteptându-te ca o prințesă în castel, Mă rog să vii din nou în a mea lume, Să fii aici, să îți răspund la tot ce-i bun. Privirea ți-e de piatră și nu-mi mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
îngreuia din zi în zi pînă cînd îți vor ieși măruntaiele din pricina tăriei bolii." 16. Și Domnul a ațîțat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor și al Arabilor, care sunt în vecinătatea Etiopienilor. 17. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogățiile care se aflau în casa împăratului, și i-au luat fiii și nevestele, așa încît nu i-a mai rămas alt fiu decît Ioahaz, cel mai tînăr dintre fiii săi. 18. După toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
inși vii, pe care i-au dus pe vîrful unei stînci, de unde i-au prăvălit în vale așa încît toți au fost zdrobiți. 13. Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetățile lui Iuda, de la Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inși, și au luat multe prăzi. 14. Cînd s-a întors Amația de la înfrîngerea Edomiților, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lor. Apoi s-au întors la Samaria. 16. Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împărații Asiriei. 17. Edomiții au venit iarăși, au bătut pe Iuda, și le-au luat prinși de război. 18. Filistenii au năvălit în cetățile din cîmpie și din partea de miază-zi a lui Iuda; au luat Bet-Șemeșul, Aialonul, Ghederotul, Soco și satele lui, Timna și satele ei, Ghimzo și satele lui, și s-au așezat acolo. 19. Căci Domnul a smerit pe Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]