2,024 matches
-
băieților din clasa lui. — Ei, și tu, haide, privește partea bună a lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist, desigur, da’ cel puțin va fi un nazist care se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Alex ați reușit să-l mutați pe un post la mama naibii în Spreewald, eu am fost ăla care a sărit la interval pentru el. Eu am fost ăla care a considerat că, în ciuda lipsei lui bizare de entuziasm față de naziști, era încă un polițist bun. Am clătinat din cap cu amărăciune și am înjurat din nou. Când l-ai văzut ultima dată? — Aseară, pe la 8. L-am lăsat în parcarea din spate de la Metropol, în Nollendorfplatz. — Lucra? — Da? — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amănunțit, ridicând saltelele, examinând recipientele existente, dând covoarele la o parte și chiar frunzărind printr-un set de manuale medicale. Am reușit să descopăr o coală întreagă cu timbre vechi care celebrau a cincea aniversare de la venirea la putere a naziștilor, timbrele care apăreau constant pe scrisorile de șantaj ale lui Frau Lange. Dar nici urmă de scrisorile fiului ei către doctorul Kindermann. 6 Vineri, 9 septembrie Mi se părea ciudat să mă aflu din nou la o ședință de discutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să guste din Bourgundy-ul pe care are de gând să-l cumpere. De neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
manufacturier din sudul Germaniei, dar acum avea o nouă importanță, ca și capitală a național-socialismului. În fiecare an, Nürnbergul juca rolul de gazdă pentru marile demonstrații ale Partidului, care erau opera minții lui Speer, arhitectul lui Hitler. Așa cum se gândeau naziștii la toate, normal că nu era nevoie să mergi la Nürnberg ca să vezi unul dintre aceste evenimente supraorchestrate, astfel că, în septembrie, oamenii stăteau departe de cinematografe, alungați de teama de a fi nevoiți să urmărească jurnalele de știri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
parlamentul Imperiului german. Inaugurată în 1894, a fost sediul acestei instituții până în 1933, când aici a avut loc un incendiu izbucnit în circumstanțe neclare, la foarte scurt timp după numirea lui Hitler în funcția de cancelar al Reich-ului - pretext pentru naziști de a suspenda aproape toate drepturile omului consfințite de constituția din 1919. Denumirea de Reichstag se referă atât la clădire, cît și la instituția parlamentară (în zilele noastre, pentru aceasta din urmă se utilizează termenul de Bundestag, dar clădirea continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Germania nazistă. . Grupare paramilitară alcătuită din voluntari. . Ulei de păr ale cărui ingrediente erau aduse, inițial, din Macassar, un oraș din Indonezia. . Boxer german, campion mondial la categoria grea în perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. . Acești pantaloni se poartă adesea susținuți de bretele, mai ales în Bavaria, de către bărbați și băieți. . Țesătură rezistentă din bumbac, cânepă sau in, cu imprimeuri, folosită mai ales la confecționarea draperiilor și a huselor de mobilă. . Dogmă a credinței creștine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Liderul de Partid al unei filiale administrative locale a NSDAP (Partidul Nazist); după 1928, a devenit și rang nazist paramilitar, ajungând până la urmă să devină al doilea ca importanță după cel de Reichsleiter. . Wilhelm Kube (1887-1943), înalt oficial al Partidului Nazist și guvernator, de-a lungul timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände) creat de naziști pentru desfășurarea manifestărilor publice, situat la sud-est de Nürnberg; proiectul acestui complex a fost realizat de către arhitectul Albert Speer, mai puțin clădirea care adăpostea Sala Congreselor, proiectată de către Ludwig și Franz Ruff. . Kurt Julian Weill (1900-1950), compozitor german, naturalizat american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
față de umanitate. A fost înlocuită? A venit acel viitor fericit, cum proclamă manualele și discursurile? Brusc, îi venise o idee nouă, surprinzătoare, care îl încânta: «Zicea că e artist, Herr Hitler? De ce nu i-a lăsat pe evrei să devină naziști? Ar fi fost o experiență, nu? Cum s-ar fi desfășurat în acest caz spectacolul, cum? Amintește-ți Italia și Mussolini înainte de legile rasiale. Cine erau susținătorii lui Mussolini, cine? Nu, nu era artist, Herr Hitler! Nu putea accepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revarsă peste apostoli. Barba îi era retezată strâmb, în dreptul omușorului. Ce a considerat el de cuviință să creeze pentru noi ca demonstrație practică a fost un discurs solemn, o cuvântare care-i fusese comandată pentru ziua comemorării arderii cărților de către naziști la Berlin, un discurs înflăcărat adresat maselor. îl pregătea de mult. Dar îi pricinuia greutăți. VIGNETA Nu, mai bine era să nu țină acel discurs. îi era profund neplăcut. Cu toate că era un scriitor important, poate cel mai important din epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
apucă să învețe totuși germana - avusese o bunică nemțoaică - gândindu-se că poate îi va folosi cândva și acesta rămase singurul lucru mai deosebit din viața lui între anii 1941 și 1945. Uneori vedea prin ziare fotografia lui Schreiber, inspectorul-general nazist al lagărelor de concentrare, dar, cu excepția unuia dintre copiii săi care remarcă o oarecare asemănare între ei, nimeni nu face nici un fel de comentariu pe tema asta. În toamna lui 1945, comandantul unui submarin militar capturat declarase că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
afară. — Arde până spre Michigan și Soto. Drăguț. — Drăguț? — Mda, drăguț. Văd că știi o grămadă de chestii despre mine, Bleichert. — Lumea vorbește. Și despre tine vorbește. — Și ce se spune? Că bătrânul tău este un soi de simpatizant al naziștilor. Că ți-ai turnat prietenii cei mai buni ca să prinzi un loc în Departament. Că ți-ai umflat palmaresul cu meciuri jucate împotriva unor boxeri de la mijlocie trecuți peste noapte la semigrea. Vorbele lui atârnau în aer ca o condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe planeta Marte. Buck Rogers îl urmărește cu nava lui spațială, iar tu ar trebui să mergi acasă și să tragi un pui de somn. Lee căscă din nou. — Mai târziu. Pontul meu cel mai interesant a fost unul cu naziștii. Un tip mi-a spus că l-a văzut pe Hitler într-un bar de pe 39th, colț cu Crenshaw. Dumnezeule, Bucky! Lee își plecă ochii. M-am uitat spre masa de autopsie. Moarta zăcea descoperită, cu capul îndreptat spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
buci de la un măgar. Mașinile turiștilor erau deja aliniate în fața dughenelor care le schimbau tapițeria la preț redus, iar jandarmii mexicani, la volanul Chevy-urilor de dinainte de război, patrulau ca vulturii în uniformele lor negre, care semănau binișor cu cele ale naziștilor. Am bătut străzile, în căutarea lui Lee și a mașinii lui Ford din ’40. Mi-a trecut prin cap la un moment dat să cer ajutorul vreunui post de grăniceri sau vreunei secții de jandarmi, dar mi-am amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forte, dar se străduiește. Îi plac copiii. Ei, măcar e un Început. Îmi scormonesc creierii ca să-mi amintesc de care parte s-a aflat Croația În masacrele din Balcani. Cred că ei au fost cei care au fost de partea naziștilor În război, dar acum s-au făcut băieți buni sau era invers? Spun: E-n regulă, o s-o chem la interviu În seara asta. Cum o cheamă? —Ratka. Bineînțeles. Să nu uit să-l sun pe omul cu deratizarea. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Uri. Probabil că și credința dumneavoastră vă învață lucrul ăsta, domnișoară Costello. Minuni. Iar istoria poporului evreiesc e o istorie a minunilor. Suferim cea mai mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea? Trei ani! Atât! Naziștii cad în 1945 și în ’48 avem un stat al nostru. După două mii de ani de exil și peregrinări, ne întoarcem la pământul nostru antic. Pământul pe care i l-a promis Dumnezeu lui Avraam cu aproape cinci mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dacă le-ar lipsi „proveniența“. Ar fi prea riscant: ar putea fi descoperite oricând și trimise înapoi în Irak, cu despăgubiri nesemnificative. Colecționarii din lumea întreagă au văzut ce s-a întâmplat cu Munch-urile și Klimt-urile care fuseseră furate de naziști. Noii proprietari fuseseră nevoiți să renunțe la ele chiar după câteva decenii. Nici un multimilionar nu voia să repete acea greșeală. Henry Blyth-Pullen a așteptat o zi sau două, după care a sunat o veche cunoștință a sa din lumea academică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nevoie. Să nu se mai înghesuie într-o cocină de porci. Germania nazistă... Lui Maggie îi veni în minte un gând neașteptat. Își aminti rândurile despre băncile elvețiene care și-au însușit conturile de mult inactive ale evreilor uciși de naziști. Exista o conexiune? —Uri. Știi că mesajul menționa Geneva? E posibil ca familia ta să fi plecat... —Familia mea nu avea bani. Nimic. A fost săracă și înainte, și după naziști. —Bine, atunci nu bani. Dar o cutie de valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
însușit conturile de mult inactive ale evreilor uciși de naziști. Exista o conexiune? —Uri. Știi că mesajul menționa Geneva? E posibil ca familia ta să fi plecat... —Familia mea nu avea bani. Nimic. A fost săracă și înainte, și după naziști. —Bine, atunci nu bani. Dar o cutie de valori la Geneva? Poate că tatăl tău a ascuns tăblița într-o bancă elvețiană. Nu văd cum; nu era lumea lui. Un seif în Geneva? Asta ar costa foarte mult. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dinăuntru și iacă-tă cum o crescut de mari! Prietenul și vecinul tău de pe-atunci, Titizis Americanu', pentru că era comandantul trupelor aliate, când ne jucam de-a războiul și, situați pe dealuri adverse, ne luptam aliații de pe un deal, iar naziștii de pe celălalt deal, avea mare putere de convingere, iar celălalt, micuțul Gigi, supranumit Esesistu’, pentru că el comanda inamicul pe dealul dimpotrivă, făcea toate eforturile să nu se lase convins. Nu-i plăcea când i se spunea Esesistu’. Era în stare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de câte o tulpină de pin de pe dealul lor, cucerit de Titi și de Serghei Sovieticu’ (pe numele său adevărat Serghei Șchiopu’) care erau comandanții voștri supremi; să fie dezarmat și băgat în pivnița lui Serghei Sovieticu’ împreună cu toți capii naziștilor. Îi căutau părinții, nevoie mare pe leprele astea SS-iste - glăsuia Titi acolo în bar, în doi peri, ca să l incite pe micuț - Șî prin fântâni îi căutau a pagubă. Șî când colo ei stăteau toată ziua la arest în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poate că ofițerașul o să plătească cu viața. Dar o fi de-ajuns? Era drept o sută de vieți pentru una, în cazul în care vor ajunge să i-o ia? Compensau oare cei spânzurați la Nürnberg milioanele de morți ai naziștilor? Nu, nu compensau, și o știa. Nimic nu justifică sângele vărsat. O învățase pe propria lui piele, deși poate că o învățase prea târziu. De aceea era ofițer dezertor și nu un simplu fugar ce se împotrivea să intre sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
garimpeiros „corect“ și „manierat“. Căutătorii de diamante, sau garimpeiros - cum își spuneau ei, acceptând pentru tot bazinul amazonian o denumire pur braziliană -, constituiau cea mai joasă speță de persoane indezirabile care puteau exista, nu numai pe Continent, ci în toată lumea. Naziști urmăriți și camuflați, dezertori din toate armatele, evadați din toate închisorile, aventurieri de toate naționalitățile mișunau prin selvele din Brazilia, Venezuela, Columbia, Ecuador, Perú și Bolivia, aflați mereu pe urmele zăcământului liber, ale diamantului adormit pe fundul râurilor sau târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]