7,582 matches
-
mult decât pentru ceilalți continentali, se leagă de Holocaust. Preocupați Încă de la Începuturile dezvoltării științei lor de raportul dintre bine, rău și comunitate, sociologii au subsumat crimele colective fie termenului pogrom, fie cuvântului genocid. Cum clarificarea conceptuală - generatoare a atâtor neînțelegeri artificiale În dezbaterile purtate de-a lungul timpului privind Holocaustul - este o miză a modului În care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere clară Între primul concept, ca desemnând mai degrabă crima colectivă generată de izbucniri de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unui grup sau ai unei organizații pentru obținerea satisfacțiilor. Atacul se Îndreaptă contra a tot ce contribuie la atingerea idealurilor comune și se realizează prin toate mijloacele: inițiind confruntări, culpabilizând, manipulând, activând fantasme inconștiente (auto)distructive, provocând un climat de neînțelegere, paralizând inițiativele. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta ca o plăcere pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control prin violarea intimității altuia, de a contraria și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Calotescu-Neicu, G. Voevidca, Petre Bellu, N. Georgescu-Cocoș, I. Gr. Periețeanu, Tudor Măinescu, Al. Bilciurescu, Const. Rîuleț, Leonida Secrețeanu ș.a. O schimbare radicală în conținutul revistei se produce începând cu numărul din 28 iunie 1941, când actualitatea politică devine predominantă (războiul, neînțelegerile dintre Aliați, dictatura lui Stalin, primele victorii ale Germaniei naziste etc.). Fiecare număr are un editorial care imaginează o emisiune a postului de radio Moscova, redactată într-o originală limbă „româno-rusă” și având următorul final: „Păcală balșoi pezevengski gazetă. Niet
PACALA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288600_a_289929]
-
suficientă și că se poate folosi încheierea ca să se anunțe proiectele viitoare. -nu se termină nehotărât (dacă nu sunteți voi înșivă convinși de ceea ce ați prezentat cum ar putea fi convinși ceilalți?). -nu se divaghează (aceasta ar putea duce la neînțelegere și la bulversarea auditoriului sau lectorului). -nu se folosesc repetiții exagerate ale ideilor din referat. În partea finală a discursului este important să se realizeze concluzionarea prin exemplificarea utilității expunerii în ceea ce privește: acțiuni sau fapte, alternative, inițiative, etc. 4) Aparatul critic
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de roman plin de culoare, dar neavând totdeauna tangențe cu realitatea. Când îi are în vedere pe junimiștii marcanți, memorialistul îi privește cu oarecare antipatie, din cauza deosebirilor de orientare politică. Paginile dedicate lui Mihai Eminescu și lui Ion Creangă dovedesc neînțelegerea însemnătății lor în literatura română. Date inexacte sau fapte relatate denaturat îi servesc adesea autorului să vehiculeze atitudini antijunimiste curente în epocă. Temperament de luptător, P. a acordat o importanță deosebită activității jurnalistice, conducând, înființând sau fiind redactor la numeroase
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
național”. Numai că ele au iradiat în analize ce s-au vrut a fi „științifice”, fiind transformate în explicații pretins teoretice prin abordare și prin analiza propriu-zisă. Iată, Alina Mungiu, într-o lucrare în care vrea să prezinte „istoria unei neînțelegeri” ce a aparținut primilor ani ai tranziției postcomuniste, își propune să dea un răspuns la o întrebare pe care o consideră „de bază”: „Există într-adevăr ceva misterios și irațional în comportamentul românilor după Decembrie 1989?”. Istoria „neînțelegerii” la care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
istoria unei neînțelegeri” ce a aparținut primilor ani ai tranziției postcomuniste, își propune să dea un răspuns la o întrebare pe care o consideră „de bază”: „Există într-adevăr ceva misterios și irațional în comportamentul românilor după Decembrie 1989?”. Istoria „neînțelegerii” la care se referă ar fi, de fapt afirmă autoarea, „o istorie a competiției persuasive” dintre diversele forțe politice active în acei ani de început ai tranziției postcomuniste românești, iar premisele întregii demonstrații sunt derivate din „psihologia românească” și din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
detectăm, dacă dorim să nu ne limităm doar la a înregistra, pentru a ne mira sau a ne informa, manifestări episodice sau jocuri scandaloase de tipul celor care alimentează rubricile tabloidelor. Ceea ce acum și aici ne apare ca o simplă neînțelegere, chiar un conflict între soț și soție cu privire la gestionarea unor treburi domestice, la scară socială mai extinsă dă seamă de un conflict de lungă durată și de o amploare crescândă care însoțește nașterea acelei noi ordini sociale și a acelei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a ajuns să fie tot mai mult acceptată și dorită, astfel că universitățile centrate exclusiv pe instruirea de calitate nu sunt neapărat inferioare celor care se focalizează pe cercetare și admit instruirea ca un exercițiu formativ tot pentru cercetare. Unele neînțelegeri ale opțiunilor instituționale de profilare pe instruire sau pe cercetare ar putea avea originea în sensurile acordate cercetării. Unde începe și unde se termină cercetarea autentică este o întrebare tot mai des pusă, fără a avea încă un răspuns univoc
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Editura Albatros, București, 2003; C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc, comunitate de origine, limbă și destin, Editura Fundației România de Mâine, București, 1999; Emil Cioran, Schimbarea la față a României, Editura Humanitas, București, 2001. 48 Alina Mungiu, Românii după ’89. istoria unei neînțelegeri, Editura Humanitas, București, 1995, p. 7. 49 Alina Mungiu, op. cit., p. 11. 50 Ibidem, op. cit., pp. 281-284. 51 Vladimir Pasti, România în tranziție. Căderea în viitor, Editura Nemira, București, 1995, pp. 21-22. 52 Ibidem, pp. 24-25. 53 Lazăr Vlăsceanu, Politică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este foarte redusă: „Înainte erau lideri. La ora actuală nu mai sunt lideri, nu mai sunt modele morale” (lider local, 54 de ani). Sătenii vizitează instituțiile locale și pe reprezentanții acestora, primăria, primarul, inginerul agronom pentru încasarea drepturilor, pentru rezolvarea neînțelegerilor legate de pământ și a conflictelor în relațiie cu vecinii sau cu alți membrii ai comunității și mult mai puțin din inițiativă proprie, pentru a sesiza probleme de interes comunitar și a propune soluții. primăria și biserică sunt, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
concluzia spre care ne conduce și volumul Omul recent, comentat dintr-un unghi critic și, deopotrivă, simpatetic în eseul despre „căutarea firului pierdut”. După câteva însemnări despre transparența liturgică și nostalgia paradisiacă a jocului (e.g., fotbalul), urmează o apologie a neînțelegerii ca spațiu epistemic intermediar. Neînțelegerea este locul simbolic al minții în care o mai profundă cunoaștere de sine poate anticipa recunoașterea tainei lui Dumnezeu. Acest exercițiu de recunoaștere și recunoștință poate fi comutat de la un nivel individual într-un plan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și volumul Omul recent, comentat dintr-un unghi critic și, deopotrivă, simpatetic în eseul despre „căutarea firului pierdut”. După câteva însemnări despre transparența liturgică și nostalgia paradisiacă a jocului (e.g., fotbalul), urmează o apologie a neînțelegerii ca spațiu epistemic intermediar. Neînțelegerea este locul simbolic al minții în care o mai profundă cunoaștere de sine poate anticipa recunoașterea tainei lui Dumnezeu. Acest exercițiu de recunoaștere și recunoștință poate fi comutat de la un nivel individual într-un plan comunitar. Este ceea ce încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reîntregește ființa prin altoirea pe trunchiul arborelui lui Iesei? Pentru a cunoaște esența euharistică a faptului de a fi, avem nevoie de o elementară inițiere în gramatica teologică a liturghiei. E un fel de a pătrunde mai bine enigma propriei neînțelegeri. Vom descoperi atunci că Homo faber este mult mai aproape de Homo religiosus. Când nu mai are credință, înțeleptul face ceea ce face și cel credincios. Trăind împreună cu alții o Viață ce Se împarte fără să Se împuțineze, putem avea toate garanțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este greu de eliminat) și vocația universalității Bisericii. Un asemenea parcurs în imprevizibila desfășurare a economiei divine - pentru care livrescul ar trebui să fie pandantul unei experiențe vii a celuilalt - va percepe, apofatic, neînțelegerea ca evidență a finitudinii. Nici teologii văzători cu Duhul nu au răspunsuri la toate întrebările. Misterul umanității nu poate fi consumat dialectic. De aceea, creștinii educați pot beneficia din întâlnirea cu numeroasele descoperiri ale istoriei religiilor într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
omul aspiră din cea mai fragedă copilărie. Să nu fie oare jocul limbajul adamic, lipsit însă de amenințările hazardului? Bucuria nemotivată a jocului nu întrupează nostalgia noastră profundă pentru teodrama paradisiacă? Despre virtuțile apofatice ale neînțelegeriitc "Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii" Există domenii în care setea de inteligibilitate nu poate fi pe deplin satisfăcută și în care, în același timp, refuzul de a ne supune oricăror exigențe pe care nu le putem înțelege antrenează distrugerea civilizației noastre. F.A. Hayek (1899-1992) Răul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai mult socialism, mai multe drepturi, mai multe pledoarii pentru integrare, mai multă dezintoxicare postcolonială! În pas de defilare multiculturalistă, nimeni nu are o respirație suficient de amplă pentru a căuta drumul către întrebările cele mai dificile. Însemnătatea neînțelegeriitc "Însemnătatea neînțelegerii" Este aici locul să recunoaștem că, pentru epistemologia modernă, obsesia clarității a fost întotdeauna reversul angajării scientiste în dialogul cu natura. Istoricii s-au îndepărtat de teologie sau metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fost întotdeauna reversul angajării scientiste în dialogul cu natura. Istoricii s-au îndepărtat de teologie sau metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îndepărtat de teologie sau metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va rămâne ingredientul esențial în aventura cunoașterii. Că nu era tocmai așa, romanticii au fost primii care au sugerat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va rămâne ingredientul esențial în aventura cunoașterii. Că nu era tocmai așa, romanticii au fost primii care au sugerat-o. Fr. Schleiermacher (1768-1834) a operat distincția între „neînțelegere” (Unverständnis) și „înțelegerea greșită” (Mißverständnis), delimitând clar două tipuri de competențe. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va rămâne ingredientul esențial în aventura cunoașterii. Că nu era tocmai așa, romanticii au fost primii care au sugerat-o. Fr. Schleiermacher (1768-1834) a operat distincția între „neînțelegere” (Unverständnis) și „înțelegerea greșită” (Mißverständnis), delimitând clar două tipuri de competențe. Mai întâi, expertiza istoric-filologică, menită să reconstruiască paternitatea și mediul genetic ale textului. Urmează apoi competența psihologică, însărcinată cu „arta divinației” sau a intuiției spontante. Aceasta nu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intentio lectoris) puteau fi unificate. Distincțiile marcate de Schleiermacher vor fi recunoscute ulterior de W. Dilthey (1833-1911) în celebrul său manifest intitulat „Die Entstehung der Hermeneutik”. Aici, explicația și înțelegerea acoperă distanța dintre Naturwissenschaften și, respectiv, Geisteswissenschatfen. Cu alte cuvinte, „neînțelegerea” trebuie dezlegată prin operațiile sintetice ale hermeneuticii. De „înțelegerea greșită” se ocupă științele exacte. Este un pas înainte, căci Dilthey sesizează haloul indeterminării în care întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
borne ale finitudinii, un sens pozitiv. Din acest punct de vedere, orice interpretare a oricărui text rămâne, de jure și de facto, nedesăvârșită. Chiar și pentru profeți, viitorul rămâne, deci, asigurat cu noutăți. Gadamer a eliberat conotația negativă a momentului „neînțelegerii” în actul interpretativ printr-o critică a obiectivismului care limita fecunditatea cunoașterii teologice, literare sau artistice la cadrele paradigmei științifice a progresului. Prin circumscrierea simțului comun în sfera judecăților de gust care, la rândul lor, sunt ancorate în cadrele apriorice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poate chiar unison. Opera de artă ilustrează, ca eveniment, importanța și obligația actului revenirii hermeneutice, în absența căreia orice judecată ar deveni o condamnare fără apel. În fața evenimentului (care personifică cutumele tradiționale ale generozității), interpretul trăiește tensiunea între cunoaștere și neînțelegere sau, dimpotrivă între necunoaștere și înțelegere. Acest raport e măsurat doar de adâncimea experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]