3,243 matches
-
calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine, Dar eu privesc și azi a lor valsare, Cu fiecare frunză eu mai sper Să-ți prind imaculata transformare Din frunză-n fulg de nea... ori înger Căprar Florin Referință Bibliografica: Tabloul toamnei tale / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Căprar Florin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TABLOUL TOAMNEI TALE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378655_a_379984]
-
în sufletul altuia este singura și adevărata valoare omenească. Așa trăia Părintele Paisie, trăia viața plină de amărăciune, de durere și suspin a creștinilor care veneau la chilia lui și-i cereau binecuvântare. La plecare, erau ușori precum fulgii de nea și plini de duhul păcii și al bucuriei. Așa era Părintele Paisie. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelară aceștia poartă cu ei o lacrimă a suferinței, un strop
TE PORT ÎN SUFLET, PĂRINTE PAISIE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379077_a_380406]
-
ține loc de gand. În toate este Mielul acel ce ma lumină Eu neschimbat la fața șanț umbră pe pamant Dar El își toarnă harul în trupul meu de țină De pe Tabor spre mine lumină pogorând. Durerea se retrage că neaua pe câmpie Când soarele aruncă deasupra-i lănci de foc Și curge sub troiene izvor de apă vie Și celor ce li-e sete se-opresc o clipă-n loc. Se’nvârt amețitoare și neoprite hore E parcă-o veșnicie
SCHIMBAREA LA FAŢẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379091_a_380420]
-
al băiatului. Abia peste multe decenii, Dor comemorează întâmplarea întorcându-se la locul faptei: “S-a oprit în dreptul fântânii, bucuros că a rezistat timpului. Ghizdele erau din ciment. Avea și acum capac, pe câmpia din jur, sub rarii fulgi de nea, pustiu. O scăriță ducea spre fundul fântânii, mult lărgită, unde era o măsuță și o băncuță de lemn.(...) Un val de frig pătrunse și Dor retrăi povestea pe care se întreba de ce oare o uitase cu o jumătate de secol
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
după ce omul își legă calul de un gard punându-i la gât o desagă cu fân, i-am întins mâna urându-i la despărțire tot ce-și dorește și pe deasupra un car de sănătate. Înseninat de-o asemenea caldă urare nea Macovei se înveseli și-mi răspunse din toată inima: - Mergi sănătos, Mariane! Și să fii fericit! Dar uite, așa, v’odată, când mai ai timp, dacă te plictisești de gălăgia de la oraș și dacă ești sănătos, lasă toate și mai
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
în pace!... Ce putea să fie? Trebuia să mă îmbrac mai bine, să închid Observatorul și s-o pornesc la vale, prin întuneric și prin nămeți, luându-mi felinarul ca tovarăș. Am ajuns la poarta dinspre deal a gospodăriei lui nea Macovei, o împing anevoie, mai-mai s-o rup, căci era veche și șubredă... În curte mă sperie o pocitanie de câine, care mă și apucă de poala paltonului. Norocul meu a fost că stăpânul casei a ieșit repede în prag
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
prin casă. Apăru, în sfârșit, și fata. Era dichisită tare, în cămașă și catrință, model popular, ca la paradă. Noi, bărbații, eram deja la al doilea păhărel de țuică, eram cu chef și mâncam din sarmalele aduse de nevasta lui nea Macovei. - Măi, fato! Ia și tu un pahar cu noi! - Nu pot! Nu beau țuică! se codi fata rușinată. Cu tot dichisul gătelii, fata a fost pusă de maică-sa să ne servească la masă, să caute mere și nuci
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
te însori c-o fată de gospodar și să trăiești ca oamenii... nu singuratic, acolo sus... ca pusnicii... Vai, ce mă plictisea omul ăsta! Mi-e greu să descriu cum am îndurat conversația aceea incomodă atunci. Mai ales fecioru' lui nea Macovei mă irita, căci privea la mine cu înfumurare, de parcă a fi sergent însemna vreo ispravă nemaiauzită! Cel mai mult mă indispunea însă faptul că începusem să pricep că nea Macovei trăgea nădejde că i-aș fi putut deveni într-
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
nicio poezie în ea, plină doar de preocupări banale, care nu mă atrăgeau deloc. Spre miezul nopții, în fine, după ce reușisem să scap din plictiseala acelei case și să închid bine pe dinafară poarta cea hodorogită din curtea gospodăriei lui nea Macovei, în plină răcoare și întuneric, am redevenit liber și încrezător în steaua mea, urcând înapoi muntele. Jurasem să nu mai calc pe la casa aceea câte zile voi mai avea! Ce să-i faci? Erau prea înalte idealurile vieții mele
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
am stat astfel în fața telescopului, nu știu. Însă, în puterea nopții, mă pomenesc că aud bătăi timide la ușa de la scara ce urca la mansardă. Cine putea fi? Cobor să văd și rămân stană de piatră: era Maria, fata lui nea Macovei din vale. - Ce cauți tu, Marie, aici, în plină noapte? - A fugit calul de-acasă, a urcat la deal, tot la deal, până a ajuns pe aici... Și m-a trimis tata să-l mân înapoi... - Mare minune! zic
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
se vede o stea, dar pe fată o apucase gândul că trebuie să plece cât mai repede acasă. - Mi-ajunge... Trebuie să fug la vale, că ajunge calul înaintea mea acasă!... Avea dreptate. După cât îl știam de isteț, calul lui nea Macovei ar fi fost în stare să ajungă numaidecât acasă, fără îndemnul cuiva. Ceea ce nu-mi era prea clar, era cum de îi venise calului nebunia să urce singur dealul. Sau poate fata îl mânase chiar ea, cu mâna ei
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
îndelete cum e cu observarea stelelor, cu luneta... - Mulțam fain!... Da' uite, c-am și ajuns la casa mea! Din drumul lat dar mai prăpădit cotea spre dreapta o uliță mai îngustă dar mai dichisită, care ducea spre casa lui nea Macovei. Ajuns la capătul ei, calul se opri în fața unei porți vechi, înalte, știind cum nu se poate mai bine aici, în preajma casei, ce avea de făcut, fără niciun amestec din partea stăpânului său. Nea Macovei sări primul, iar eu, rămânând
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
pusă să facă treabă. Pierindu-mi somnul dulce de dimineață, mă uitam pe geam afară și pe pereții camerei pe care vedeam atârnate o mulțime de icoane și de fotografii înrămate, poate ale unor feciori mai mari de-ai lui nea Macovei, pe care nu-i știam. Fata reuși să-mi pregătească masa de dimineață. Intră în casă și stăpâna, care dădu ultimele dispoziții să-mi fie aduse cele necesare pentru masă, în timp ce fata era hărțuită mereu să pună în ordine
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
lumea de chin și dureri, Revarsă balsam și ne dă mângâieri, Al Tău Duh să lege ce nu e legat, Să curețe tot ce de om e-ntinat. Ne iartă de faptul că suntem așa, O frunză uscată, o urmă de nea, Mă-ntreb dacă suntem, am fost și vom fi, De încă nu știm, ce înseamn-a iubi... O viață...Ce-i asta? Un licăr și-apoi, Ce vom fi noi oare în viața de-apoi? O floare, un cântec, izvor sau
DĂ-MI DOAMNE PUTERE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380035_a_381364]
-
vânt ușor, plăcut, făcea ca fulgii de zăpadă să se prindă în hore sălbatice, dansând și plutind într-o dezordine perfectă , se așterneau lin, aproape șovăind, peste zăpada depusă cu câteva zile în urmă. Urmăream cu bucurie jocul fulgilor de nea, mă consideram un tovărăș de joacă al lor, alergam cu ei, săream în sus să prind câte unul, temperatura rece a tovarășilor de joacă mă incitau. Tot jucându-mă, am ajuns la locul întâlnirii, fata nu venise, am început să
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
Doar nepotul era cu mine, viitoare cruce de voinic, așa mi te vedeam! În dimineața zilei cu pricina, un soare vrednic ne prididise devreme. Oarele ieșiseră de voie de la fereală și călcau cu socoteală prin locurile pe unde căldura prigonise neaua, de se ițiseră petice cu iarbă din ăl’alt an. Îmi râdeam în drumurile mele de gospodină prin bătătură de cum îmi scosesem una după alta hanțele groase aidoma Babei Dochia, păstrând numai ilicul. Potolisem oarele, caprele, spărsesem lemne, cum se
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > JOCUL FULGILOR DE NEA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului De două zile cerul și-a ascuns surâsul în spatele vălurilor fumurii. Norii îngrămădiți vălătuc deasupra satelor au alergat bezmetici în ultimele două zile mânați până la
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
-l dreseze. Restul, jucării, puzzle și alte năzbâtii, or să le aducă părinții lor când vor veni. Facem și noi ce putem. Din hornurile caselor, fumul se înalță în chip de ofrandă la cer întretăindu-și cărarea cu fulgii de nea speriați de răsuflarea sporadică a vântului care încearcă cam fără vlagă să sperie iarăși norii. Cei doi copii, Ionuț care împlinește opt ani chiar în ziua de sfântul Ion și Violeta surioara lui de nici șase ani, s-au trezit
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
zi cu belșug de zăpadă, pe ulița satului ieșiseră muți copii, cu sănii și câțiva săteni își făceau de lucru pe la porți croindu-și pârtii cu lopețile, pentru că ninsoarea dădea semne clare că va continua. Ningea încă și stratul de nea creștea văzând cu ochii. De mult nu se mai văzuse o iarnă așa și previziunile anunțau ger în următoarele zile și viscol. Din cauza ninsorilor abundente traficul rutier devenise dificil în mai multe regiuni ale țării. Pentru copii însă era o
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
până în vale, loc ideal pentru dat cu săniile. În poiană, unii înălțaseră oameni din zăpadă, alții încinseseră bătaie cu bulgări și râsetele și chiotele lor se rostogoleau în cascade vesele și nestăvilite, la unison cu dansul grațios al fulgilor de nea. Violeta și Ionuț împreună cu alții de seama lor se dedicaseră înălțării unui om de zăpadă, făcând întrecere cu un alt grup. Careva adusese ardei roșu și cărbuni într-o cutie de cremă, altul un ciot de mătură, bunicul a scos
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
vioi în soba mare din teracotă, în timp ce ei cinau vorbind cu aprindere despre mult așteptata sosire a părinților din străinătate și își croiau planuri pentru întâmpinarea zilelor de sărbători, care băteau la ușă. VA URMA Referință Bibliografică: Jocul fulgilor de nea / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
nene, mă! Să moară Veta, ia ascultați-o și dumneavoastră, m-a costat o mie jumate și-o damigeană cu vin toată afacerea, până nu dai, nu iai! Cu ailaltă muream de foame, stăteam cu ea mai mult pe la garaj, nea Mărin ăsta e șef de garaj, oameni suntem, că plecase unu de la Autobază, îl băgaseră la zdup pentru furt și-i rămăsese Marița văduvă: nea Mărine, îi zic eu, mișc și eu din urechi , ca omu, o sută, două, ce
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
Ruse Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Venit, în prea albul lumini din zăpadă, Cu sufletul legat de sentimente Și-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele neliniști transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios și blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie... Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porțile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligență a nemuririi. Ești
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU de LIA RUSE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382062_a_383391]
-
vânt să-i ajute să ningă cernut. Iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN VIZITĂ LA MOȘ CRĂCIUN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit, la fel ca prima dată, Prin pajiștea de nea a veșniciei Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei Formă i-a dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]