3,535 matches
-
înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece...". Să privim, pe scara cosmogoniei eminesciene, la ultimul act al trecerii. Praful (în toate manifestările lui: cenușă, pleavă, colb, pulbere) a statornicit un spațiu al pustiului. Timpul său este eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat, acum panorama e încremenită: "Ruina
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
starea în care seamănă îngerilor făpturi ale creației: "Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină" (De ce să mori tu?) 3. Praful se manifestă în toată gândirea poetului ca o substanță, "termen final" (Shopenhauer) al neantului: "Ai știut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu). Nu există un alt termen esențial pentru a desemna "nimicul", sfârșitul, "spiritul morții eterne-n ruine". El coincide cu "moartea seminței", cu stingerea oricărui elan vital: Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
al meu propriu cânt mistuit mă mistui" și forma definitivă: "Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phonix?" * Tendința către "apocaliptic" (habitudo ad nihil) nu devine o "spaimă de neant" la Eminescu, ci nevoia de identificare a unei "cauze prime" (habitude ad causam primam), de a afla "sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun" (Memento mori). Înțelepciunea magilor, "bătrânii" intermediari, i-au modelat gândirea rebelă îndreptând-o către
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
știe că "nu e nimic și totuși e"? Sau ceea ce Parmenide formulase deja: "ființa este și nu este". Astfel că magul eminescian pare a rămâne în fața acelei dihotomii din Visible et l'Invisible a lui Merleau-Ponty, care închide ființa spre neant: " Iar timpul crește-n urma mea ... mă-ntunec!" (Trecut-au anii...). Acum, în aceste poeme metafizice, ochiul nu mai încearcă să ia în stăpânire lumea, ci să-i străvadă începutul, originea. Este o răscruce, acea întorsătură (Kehre, la Heidegger), acel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel va traversa eternitatea și asta pentru că în ființa omului de stat sălășluiește, norocos, literatul notoriu. Dar ce-a mai rămas din scriitorul Havel? Jucînd, și crezînd că joacă bine, rolul de tătuc (răsăritean). I. Iliescu își dă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de acolo). Un pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poate. Cît putem. Din doct-vibrantul volum Jurnale intime vieneze de Jacques Le Rider, extrag pasajul: "Omule din secolul XX, nu uita că ești și cetățean, cetățean al unui stat, acestui stat îi aparții mai mult decît ție însuți! Cînd traversezi neantul sacru al unei frontiere, amintește-ți, cu umilință, ceremoniile inventate în mica noastră Europă. Să te așezi la coadă, la controlul pașapoartelor! Stai la rînd răbdător, răbdător, însă, mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale artei și vieții de pe trotuar cu cele, nu atît de frumoase, ale celor care, iată, par să părăsească o dată pentru totdeauna scena politică. Nu sînt singurul care-a acordat o infinită perioadă de grație lui Emil Constantinescu apărut din neantul vieții politice și, de aceea, neavînd sprijinul multiplu al unui partid anume personajul care a reușit, în 1996, incredibilul: să-l înlăture,chiar dacă doar pentru patru ani, pe înrăitul activist. Înfruntînd adversități enorme (nu numai din partea adversarilor!) și recunoscîndu-se, finalmente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
energetic: "Rezistența relativă a sistemelor de evenimente, care nu sunt ele însele decît raporturi energetice..., e cea care conferă reprezentării noastre sensibile această impresie de realitate fizică consistentă și opacă pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de moarte, ceea ce constituie obsesia sa fundamentală, tocmai pentru că această materie psihică e alcătuită din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului, a morții și a vieții."18 Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat acela e absolutul. Pentru el, moartea nu există din simplul motiv că e un absolut, în contradicție cu logica sa a antagonismului energetic, care presupune coexistența celor trei universuri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
religioase, filosofice și artisti-ce40. Această clasificare are un fundament subtil: cel al proximității din ce în ce mai mari între subiect și obiect. Decalajul între descoperirile tehnico-științifice și mentalitățile noastre e atît de uriaș încît doar convertirea tehnoștiinței ar putea opri căderea noastră în neant. Dar această convertire nu poate fi disjunsă de contextul social, politic și economic. A crea condițiile convertirii devine astfel o responsabilitate politică. În aceasta rezidă întreaga problemă a raportului dintre trezirea individuală și trezirea colectivă, care se află în centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
atît de libertate, cît și de limitare: altfel spus, viața se construiește pe paradoxalul ansamblu ordine-haos (Tharmas-Urizen), finit-infinit (Urizen-Los), trup-spirit/duh/suflet (Tharmas-Luvah), imaginație-rațiune (Los-Urizen), emoție-raționalitate (Luvah-Urizen), revoluție-antirevoluție (Orc-Urizen), libertate spirituală-libertate materială (Ierusalim-America), entropie-negentropie (Urizen-Tharmas), afirmație-negație (Zoa-Spectru), plin-gol (Vortex versus Neant, Non-Entity), viață-moarte (Iisus/Urthona-Satan/Urizen). Toate aceste corespondențe și concordante din cosmologia lui Blake converg spre validarea ipotezei interfinitudinii, pe care am descris-o pe larg în volumul nostru Romantismul german și englez ca fiind una dintre cele mai importante
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nici măcar o Clipă să nu fie pierdută"167: lanțul cauzalității trebuie să rămînă neatins de haos de la început și pînă la sfîrșit. Concepția creației care durează 6000 de ani apare și la Meister Eckhart 168, pentru care Dumnezeu creează din neant, prin cuvînt, după arhetipurile divine 169. La Eckhart, "creare" se apropie de ideea de Maya, iluzie, "pur neant"170, în schimb "facere" înseamnă primirea fundamentului de dincolo de Maya în Maya însăși, adică înseamnă primirea sufletului, care, pentru Eckhart, este singura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și pînă la sfîrșit. Concepția creației care durează 6000 de ani apare și la Meister Eckhart 168, pentru care Dumnezeu creează din neant, prin cuvînt, după arhetipurile divine 169. La Eckhart, "creare" se apropie de ideea de Maya, iluzie, "pur neant"170, în schimb "facere" înseamnă primirea fundamentului de dincolo de Maya în Maya însăși, adică înseamnă primirea sufletului, care, pentru Eckhart, este singura realitate. Mai mult, observăm o profundă asemănare de concepție între Blake și Rudolf Steiner: Blake: "Toate cîte se-ntîmplă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un nivel subspațial, de unde irupe că o necesitate de manifestare în spațiul fizic. În concepția hindusa, akasha este dimensiunea atemporala și aspațiala în care destinele împlinite și cele neîmplinite coexista simultan. Ulro este "Greșeală"208, "cea mai adîncă noapte"209, " Neant" (Vacuity)210, "Ținutul lui Satan"211, este un "somn îngrozitor"212, un tărîm al "chipurilor ireale"213, al viselor "himerice întunecoase"214, este "Mormîntul"215, lumea Morții 216. Ulro că "Greșeală" trebuie să intre în manifestarea fizică tocmai pentru că principiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
devenind iar lumină (ceea ce ar explica de ce numele îi rămîne neschimbat). Această reîntoarcere poate fi urmărită prin chiar cuvîntul URI-ZE-N. Emanația lui Urizen este "luminoasă Ahania", care o va privi pe Enion (această din urmă într-o formă spectrala) în Neant (Void) și de atunci nu va mai putea dormi 234 (fiindcă Ahania nu-i poate reda lui Enion lumina zilei? căci, după cum am arătat, după cădere, Enion este oarbă). În sanscrita, áhan înseamnă "zi" (sinonim cu sanscr. áhar); la dual
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trebuie să se facă el însuși ființă creată, ceea ce se va săvîrși prin "căderea" Fiului (Ur-th-on-a) în cauzalitate. Acesta devine Timp (Los), avînd nevoie de spațializare (Eni-tharm-on) fenomenala pentru împlinirea coborîrii în moarte a Tatălui (Tharmas), în Udan Adan (i.e. Neantul sau "gaură neagră" din fizica cuantică modernă că întoarcere la Neant a Ființei: puternicul arhetip numit descensus ad inferos). În sanscrita udán înseamnă "val" sau "apă"; ádana înseamnă "mistuire", "consumare", "mîncare"271. Spațializarea se face prin inima (Los) în jos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săvîrși prin "căderea" Fiului (Ur-th-on-a) în cauzalitate. Acesta devine Timp (Los), avînd nevoie de spațializare (Eni-tharm-on) fenomenala pentru împlinirea coborîrii în moarte a Tatălui (Tharmas), în Udan Adan (i.e. Neantul sau "gaură neagră" din fizica cuantică modernă că întoarcere la Neant a Ființei: puternicul arhetip numit descensus ad inferos). În sanscrita udán înseamnă "val" sau "apă"; ádana înseamnă "mistuire", "consumare", "mîncare"271. Spațializarea se face prin inima (Los) în jos spre pîntec (Enitharmon-spațiu). Clipa-atemporalul-Urthona (extremă de sus-cerul) atinge cealaltă extremă (din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Satan 292,/ Dar călători spre Veșnicie năuntru intră-n Golgonooza"293. Los este cel care construiește "Marea Golgonooza" "pe Lacul lui Udan Adan"294, care se află în Est, unde fusese Luvah-Duhul și unde a rămas o teribilă vacuitate: "groaznicul neant fără de capăt, [...] neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luvah"295. Construcția Orașului Integral începe de la rădăcina cauzei căderii: pierderea duhului-Luvah care este robit în Sud, unde este Urizen. Următoarea etapă în construirea Orașului este tocmai Sudul, de astă dată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
călători spre Veșnicie năuntru intră-n Golgonooza"293. Los este cel care construiește "Marea Golgonooza" "pe Lacul lui Udan Adan"294, care se află în Est, unde fusese Luvah-Duhul și unde a rămas o teribilă vacuitate: "groaznicul neant fără de capăt, [...] neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luvah"295. Construcția Orașului Integral începe de la rădăcina cauzei căderii: pierderea duhului-Luvah care este robit în Sud, unde este Urizen. Următoarea etapă în construirea Orașului este tocmai Sudul, de astă dată în mod criptic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Munții sînt întristați, si Rîurile neputincioase cad și seaca. Nici o cetate nu-i, și nici o Holda, nici Livadă; totul e Stîncă și Nisip. Nu-i nici un Soare, și nici Luna, nici Stea, ci aspre înghețate stînci 420 Izbindu-se-n neant 33, ce-s suspendate prin focuri dinăuntru 34. Acuma nerăbdarea s-o-ndure nu mai poate. Tulburatule Luváh, Brusc desprinzîndu-te din pîntecul lui Enitharmon, Tu cruntă Grozăvie, Mergi în zadar și urlă! Loviți, loviți lanțurile lui! loviți, O, ciocăne înghețate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în Spațiu neștiut, Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt. 535 Chipul Omului a devenit nedeslușit, deschis durerii Într-un îngrozitor neant flămînd, și nimeni în ținuturile sale nu poate ca să meargă 48. Ierusalim, Emanația să, a devenit ruină, Micuții ei uciși sînt pe la colț de străzi 49, Si însăși ea captivă-i luată și în nedeslușire-i risipita. 540 Pune-ți la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hulit! iartă Becisnica fărîma ce-a mai rămas din umbră Valei care la tine se întoarce cu durere. Pe Lúvah nu îl văd așa că de demult, văd doar picioarele-i 230 Ca niște stîlpi de pară călătorind prin întuneric și neant". Astfel se vaită ea zi și noapte, silită să trudească-n suferință. Zadarnic auzea Luváh vaietele ei: zadarnic dragostea-i Îl aducea naintea ei în felurite chipuri, totuși ea nu-l știa, Totuși îl detesta, chemîndu-i numele și neștiindu-l
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a să pernă. Sfîrșitul Nopții a Doua VALA Noaptea a Treia 106 Acum șezu-n înalt Regele Luminii pe tronul sau de stele, Și-Ahania cea luminoasă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]