2,130 matches
-
invita la o întrevedere a doua zi cu directorul Direcției de Personal din Ministerul de Externe. La ora convenită am fost primit cu un zâmbet amabil de către acesta în biroul său și, în timp ce răsfoia dosarul meu căutând să lămurească nu știu ce nedumerire, îmi puse următoarea întrebare: "În care dintre domeniile noastre de activitate ai vrea să te încadrezi?". O întrebare corespunzând unui diplomat care cunoștea structura organizatorică a ministerului, pe când eu, în această privință, nu aveam nici măcar cunoștințe aproximative. Dar de răspuns
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la întrebare, i-am explicat ce urmează noi să căutăm la Tbilisi. La care Maxwell uluindu-mă atât prin conținutul, cât și prin stilul frazei a răspuns nonșalant că sosește acum de la o întrevedere personală cu Leonid Brejnev. Citind probabil nedumerirea întipărită pe fața mea, a explicat că Editura Pergamon pregătește o ediție engleză a discursurilor dictatorului sovietic și a trebuit să pună la punct cu autorul ultimele detalii rămase neclarificate ale cărții. Interlocutorul meu nu avea deloc aere de megaloman
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
jur, am văzut alte două persoane care au procedat la fel: un ofițer sovietic și unul francez. Nu m-a surprins gestul ofițerului sovietic, dar cine să fi fost ofițerul francez? Acesta mă fixase și el îndelung, dar răspuns la nedumerirea mea am primit doar la ieșirea din catedrală, când francezul, apropiindu-se de mine, s-a prezentat zâmbind: "Sunt generalul-inginer Michel Darmon și numele meu nu minte, căci sunt evreu cu adevărat, ceea ce explică atitudinea mea în timpul misei". I-am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la Palatul Élysée a marcat și un precedent important prin aceea că a pregătit terenul pentru vizita oficială pe care Yasser Arafat o va efectua ceva mai târziu la Paris. În convorbirile cu delegația Ligii Arabe, Mitterrand și-a exprimat nedumerirea că arabii nu au recunoscut Statul Israel, "o realitate existentă din 1948 față de care Franța a angajat obligații ce nu se pot ignora". Dar în același timp, Mitterrand va găsi de cuviință să admonesteze Israelul și cu această ocazie pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
față de adversarii săi în poziția de putere preferată cand se vor iniția demersurile cu caracter politic. Hotărârea odată luată, Mitterrand nu va recula nici față de tensiunea gravă care a răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite (inclusiv în organele de presă) de invitația adresată unui oaspete ce trezește controverse profunde. Mitterrand era furios împotriva evreilor și, în fervoarea maniei care-l mistuia, a slobozit câteva expresii proto-antisemite, ba chiar și unele mai grave, precum acuzația
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe măsură ce înainta, întunericul devenea mai dens, luminile pe străzi mai rare și dintr-odată ne-am trezit într-o zonă unde domnea bezna. Tovarășul meu de drum mă privea pe mine, eu îl priveam pe el și chipurile noastre afișau nedumerire și de îngrijorare. Oare încotro ne conducea șoferul care tăcea chitic? Dar după vreo zece minute de călătorie pe un culoar unde numai lumina farurilor noastre sfâșia împărăția neagră a nopții boreale, am început dintr-odată să ne întoarcem la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
m-a abordat în franceză. Bună seara, excelență, sînt ambasadorul... Bună seara. Eu sînt ambasadorul României. O, nu-i nevoie, domnule profesor, vă știu. Rămîn contrariat! Mă gîndesc că anterior o fi fost în România! Probabil că fața mea exprimă nedumerire. Am citit CV-ul dumneavoastră, știu că sînteți și scriitor, ați fost primar. Sînt într-o postură incomodă. N-am reținut nici măcar cum îl cheamă. Mă scoate din încurcătură elegant. Servește, de pe tava prezentată de un chelner, un whisky cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să hie anatima, marantha, amin.” Eu cred că era și timpul să vie împăcarea, pentru că vrajba nu aducea nimic bun. - Ai multă dreptate, dragule. Unde mai pui că și poporănii simțeau sau erau martori la aceste încrâncenări, care vorbeau cu nedumerire: „Cum se poate să fie așa dihonie între fețele bisericești?” După aceste cuvinte, o liniște deplină s-a așternut în jur...Priveam înspre locul de unde curgeau vorbele Spiritului domnesc, așteptând să-și urmeze gândul. În loc de aceasta, l-am auzit întrebându
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
simțind responsabilitatea situației politice prezente și necesitatea făuririi unui viitor, atât lui cât și fraților lui în noile condiții, a acceptat propunerea făcută, motivând a se consulta și cu rudele sale apropiate. Marea majoritate au strâns din umeri, semn de nedumerire. Doar câțiva foști colegi au fost mai fermi în a-l aproba, dându-i și sprijinul cuvenit. A fost primit în P.S.D. Într-un timp scurt a fost numit șef de formație, cu posibilități de câștig bun. Acum putea să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
spune aproape „cultura“ - interogativității. Omul fără dubii este prototipul omului care n-are nici o relație cu „lucrurile importante“: el „știe“, e beat de certitudini, nu are - în cel mai bun caz - decât mici perplexități de ocazie. Nu pledez, firește, pentru nedumerirea veșnică, ci pentru surdina care trebuie pusă mereu, de foarte sus, asupra oricărei forme de suficiență mentală. A avea o relație constantă cu universul întrebării, cu acela, mai ales, al întrebării fără soluție promptă, e un semn de sănătate spirituală
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ce nu mai vor nimic să lase. Firește, duhovnicul, cu toată capacitatea sa superioară de a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața realității vieții: Oricât mă-ntreb cu minte reculeasă, Și-oricât mă zbat cu fire cumpănită, Nedumerirea tot mai mult m-apasă De ce cu iadul lumea se mărită. Într-o noapte încinsă de august a anului 1948, părintele Imbrescu scrie în versuri scurte, dar precise, ca ale unui matematician, o lecție de Dogmatică: Omul nou, făcându-și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și limba vie, un organism la urma-urmei, sunt convins, face asta: cucuruzul, care definește și porumbul și conul bradului; distanță de la cer la pământ, primul aflându-se În vârful evoluției vegetale, celălalt doar o parte a unei plante destul de primitive... Nedumerirea apare și mai departe, Între română și latină: nici o legătură nu poate fi stabilită Între cucurbețică și cucurbitacee decât că și una și celelalte sunt plante, și dicotiledonate... Cât mă privește, sunt cu totul nedumerit. Ce să aleg? Diversitatea, negentropia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doi electrozi - a caracterului redox al soluției izotonice, de natură să asigure curățirea de deșeuri, dar și prezervarea de efectul nedorit al pierderii substanțelor utile. Ești mulțumit domnule... istoric? De am dreptate, o va dovedi tot istoria... Să răspund unei nedumeriri. Asta și orice altceva care poate reprezenta eventual un progres, o face cercetătorul, acela pe care-l definesc acum În câteva sentințe. Cercetarea e cea mai pură muncă manuală. Ca să ai succes, trebuie să faci totul cu mâna ta, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
De pe vreo streașină, de pe vreun gard ori din penumbra unui tufiș, vă privesc. Întotdeauna fără să fiu băgat În seamă. Deh! Sunteți animale superioare, nu ca mine... Vă privesc cu curiozitatea mea caracteristică, dar plătesc scump asta: cu o imensă nedumerire, din care nu-mi revin decât când mă instalez comod În fața microfonului, spre a-mi vărsa năduful. Mda Sunteți animale superioare. Superioare pentru că nu mâncați, ci serviți masa; nu roadeți ca mine vrabia cu mațe și pene cu tot, valorificând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Într’o lume relativă, fără șanse de a defini un rău și un bine, interesul care vă caracterizează reprezintă totuși un etalon, un fel de meridian zero pe sfera Terrei. „Meridian“, 23 august 2002, ora 12,51 59. Domnișoara Multă nedumerire se adună Într’o viață de pisică cu prieteni bipezi, numai privindu-i cu curiozitatea-i caracteristică. Ați zice poate că eu nu le sunt prieten de vreme ce nu pierd nici un prilej să-i critic. Dar asta-i adevărata dovadă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
factură energetică ca mine - ori un peștișor - la fel. Cât de „papă lapte“ n’aș fi, prefer chișleagul - mă rog - smântâna de pe el. Căci doar covăsindu-se laptele capătă exact biocâmpul meu, grație bacteriilor lactice. Opresc aici exemplificarea cu o nedumerire: cum puteți voi Înfuleca orice, pentru ca adesea să resimțiți asta ca indigestie, deși e doar o incompatibilitate energetică? Poate pentru că nu mai aveți „al 6-lea simț“ care v’ar fi avertizat. Aveți În schimb știința, așa Încât completați-vă tabelele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin pitorescul său, generat de formele de relief și anume, prin încadrarea în Podișul Fălticenilor arondat arealului Podișului Sucevei, cât și prin gospodăriile frumos îngrijite în care s-a pus ceva din sufletul țăranului român de altădată. Șirul întrebărilor și nedumeririlor nu s-a oprit aici. Într-una din zile, în drum spre casa bunicilor, părinții mi-au explicat și mi-au arătat care sunt vecinii satului Probota. De la Pașcani, ținând cursul râului Siret, am trecut pe rând prin Lespezi, Buda
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Germania nu va incomoda acțiunea sovietică, ci o va sprijini. Guvernul sovietic va face totul din partea lui pentru a apăra interesele germane în România.” Extinderea pretențiilor sovietice asupra Bucovinei, pretenții care depășeau cadrul Pactului încheiat în august 1939, a provocat nedumeriri și furie în rândul căpeteniilor naziste de la Berlin, fiind considerat un precedent și pentru alte încălcări ale clauzelor stabilite în înțelegere, mai cu seamă că Hitler se simțea lezat de faptul că rușii ocupaseră țările baltice. În acest sens, Hitler
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
autoturismului. La vama sârbească, vameșul ne-a controlat și bineînțeles a găsit și tămâia. Probabil că nu se mai întâlnise un asemenea articol. A cercetat-o, a mirosit-o sub privirile vesele ale noastre, că ne bufnea râsul văzându-i nedumerirea. Ne-a întrebat ce-i cu ea. I-am spus că este tămâie și că o ducem unei bătrâne. Iar a cercetat-o, iar a pus-o în bordul mașinii, a zâmbit, ne-a dat liber, dar tot nedumerit a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de spectaculos. La prima vedere a pădurii de stânci, îți pui întrebarea cum vei ajunge acolo sus unde sunt mănăstirile. Nedumerirea scade. Lăsând în urmă satul Kastraki, se merge pe un drum în pantă. Drumul seamănă cu un șarpe uriaș ce se târăște printre râpe, se cațără sus pe dealurile cultivate, puține la număr, se învârte ca-ntr-un dans în jurul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
deasupra la biserică; un om bătrân cu o barbă albă, îmbrăcat în haină lungă și vopsită fel de fel, cânta încet și pe nas, apoi a pus-o într-o groapă, au aruncat țărână deasupra ei de-au acoperit-o314. În nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel dulce și încet. Tristețea din imagini răzbate peste tot: Vedea pe mama lui plângând într-un colț de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea albă315... În proza intitulată La curtea cuconului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
umane par a se de-personaliza, tinzând să devină simple statistici. Însă fiecare literă ori cifră din tabel încorporează și exprimă drame, suferințe, nedreptate. Citite atent, ele denudează articulațiile absurdului mecanism represiv, lăsând loc și unor, să le spunem astfel, nedumeriri. Că justiția era în aceia, caricată, nu-i nici o noutate. Este suficient să vezi că suceveanul Tit Tarnavschi a fost arestat în 1959 ("pentru agitație") și "judecat" abia în 1963, ziaristul Ioan Beler, arestat în 1948, a fost adus în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ordin superior. Dimpotrivă: în noaptea cu pricina, Horia Sima, pare-se, avertizat, l-a căutat cu osârdie pe Iorga la Ploiești, la Câmpina, spre a preveni nenorocirea și, implicit, decredibilizarea Legiunii. Nu l-a găsit. De aici încolo încep alte nedumeriri: Sima îi arestează pe asasini și tot el, a doua zi, îi eliberează. Cică... din milă! Mai târziu, în lagărul german de la Buchenwald, Boeru încă se mai mândrea cu isprava asasinatului. Sima l-a dezavuat, publicând, la Madrid, broșura "Cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acorde (ori nu) certificat de calitate noii parașute? Și, la primul rebut, nu dispare ocupațiunea? Îndeletnicirile "împletitor de panglică împletită"(!), ori "opincar", par a fi pe înțelesul oricui, dar ce te faci cu "fierbător uscător de păr, "degresator imersionat", etc.? Nedumeriri provin și din neutilizarea diacriticelor, ceea ce obligă la dibuirea sensului exact în funcție de context. De pildă: meseria nr. 826608, "trăgător fete pe calapod" se cuvine, probabil, dezbrăcată de conotații licențioase și citită "trăgător fețe pe calapod"... O singură ocupație lipsește din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-și exprime nemulțumirea pentru "calitatea și precaritatea hârtiei" ce ni s-a înmânat: Domnule prorector, definiția ca definiția, o fi, n-o fi potrivită, o să mai medităm noi la dânsa; dar, eu unul, întocmai ca Moș Ion Roată, am o nedumerire: de ce, onoratul nostru Minister nu s-a gândit la ceva mai trainic, mai rezistent, și-a tipărit diplomele pe un astfel de cartonaș buclucaș, subțire, pirpiriu? Chiar și carnetul de șofer e făcut mai cu grijă, cartonat, pânzat, poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]