2,380 matches
-
românește în restaurante, în magazine, la pâine, la poștă... Că tatăl lui, al lui Codrin, era arestat pentru activitatea lui din timpul războiului, de la Brașov, acuzat de șovinism, el care militase doar pentru alipirea Ardealului și nimic altceva. "Sunt evenimente nefirești, le-am răspuns. Nu pot să cred că, dacă sunt adevărate toate acestea, vor dura." Aveam o îndoială: cum să fie arestat un om care dorise întoarcerea acelei părți din Ardeal la patria-mumă? Nu puteam să cred, totuși, de ce mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
patru sau cinci, în ținută impecabilă, rași, uniforme gri-bleu, frizați, descheiați la gât, cu boneta pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții nu câștigă imediat, se împotmolesc ca armata lui Napoleon. Dar nu se știe. Să vedem. Au lăsat Anglia necucerită.... Poate vor să se înțeleagă cu englezii, după ce distrug bolșevismul." Mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
destulă pricepere, surpriza. Probă eficientă, un bun mijloc preliminar de cunoaștere. Surpriza i-ar lovi, însă, nu în mai mică măsură, de data asta, și pe ei. Linii și culori obișnuite, tenul palid, aproape alb. Un chip, totuși, de o nefirească armonie. Perfecta banalitate a trăsăturilor, de o ciudată puritate. Frumusețe parcă prea bine și de mult cunoscută, care își stăpânea strălucirea. Cozile lungi și groase, coroane suprapuse, prinse cu perle albe și strânse, pentru a descoperi fruntea netedă și căldura
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desigur, repetase, încă o dată, într-un târziu, bărbatul de lângă dânsa... de chipul acela, adică, de o atât de bizară claritate și armonie al Simonettei Vespucci... cu care, credea Hariga, necunoscuta semăna. Dacă ar fi apărut pe pânza unui peisaj accidentat, nefiresc, de o stranie răceală manieristă, cum îl gândise, atât de riguros, pictorul de demult... Un impuls neașteptat, atingerea, uneori din greșeală, a unui circuit secret declanșează asemenea apropieri. Cum pornesc adesea, provocate, și visele, viziunile de o fantastică exactitate și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sever conturată primește aerul fantastic, sufletul nestatornic al orfanului alergând, rătăcind, fără liniște ? Vinovată, poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul să-l roage să-i arate cartea cu animale închipuite de dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate, se spune, în peniță, cu o migală greu de atribuit unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Varga! Locotenentul de huzari se tulbură. Din tonul lui Bologa simți lămurit că se află în fața unui dușman. Îi zise încet, sec, rezemîndu-se cu spinarea de ușa compartimentului și privindu-l lung: ― Bologa, sentimentele tale mi se pare că sunt nefirești... Ia seama! ― Mă ameninți? întrebă Apostol ironic. ― Sentimentele tale te mână drept în brațele dușmanului... ― Care dușman? repetă Bologa mai batjocoritor. ― Dușmanul țării, oricare ar fi! vorbi Varga, puțin mai aspru. În clipa aceasta tu, prietene, ești dezertor în gândul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa, răspunzând, vedea mereu în privirea lui o întrebare nerostită, care îl îndîrjea întocmai ca adineaori provocarea lui Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor și prin blândețea ce-i îndulcea toată înfățișarea, îi arăta un interes într-adevăr sincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urmă veni și rândul întrebării așteptate, luând însă o formă glumeață, prietenoasă: ― Ei, așa-i că nu s-a prăbușit lumea fiindcă vii cu noi aici? Apostol văzu limpede în ochii generalului că cere un răspuns scurt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiindcă prea îți sticlesc ochii. Ar fi putut să-ți dea un concediu până să te întremezi mai bine... In sfârșit, bagă de seamă și las-o mai domol! ― Mă simt ca un zmeu, doctore! răspunse Bologa cu o veselie nefirească. Doctorul mormăi ceva în gulerul mantalei, dar Apostol nici nu încercă să înțeleagă, atât îi era sufletul de încărcat cu speranțe... 5 Apostol Bologa porni călare, cu harta în mână... Lunca era sat lung, pe malul drept al unui râuleț
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochilor lui, cu licărul inteligenței lui native, cu dorurile mele cele multe, la ce-aș mai trăi atunci? De aceea, îl caut mereu în noapte, îl caut prin ploaia de vise, ca să-mi ia din suferință. Zbuciumul meu e poate nefiresc, dar uneori el devine chin ceresc pentru că numai în privirile tale mă regăsesc pe mine, Yoane! Mi-ar fi plăcut să te chem tainic în nopțile mele pustii, pậnă cậnd moartea ne va despărți, pậnă cậnd iubirii i se va
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pățesc și ei ca noi, ajung cu inima tristă! IMPOSIBILA ÎNTOARCERE E imposibil Inuman Să mă faci să iubesc un străin Nu e chip să te văd Nu îndrăznesc Nici nu vreau Căci știu ce mă așteaptă acum. E grotesc Nefiresc Să plutesc iar în valuri de iubire Nu doresc să tresar Nici acum Nici mai târziu Pentru că știu că nu e rost de mai bine. E vulgar Palpitant Să te simt iar în mine N-am să uit N-am
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
limbei noastre și chiar pentru că numai prin această cumpănire pot terminii limbelor străine să deștepte în noi ideile potrivite lor, pentru aceea cugetarea într-o limbă străină fiind numai mijlocită, are de-a pururea oarece greutate, este oarecum silită //și nefirească. Așijderea câștigarea ideilor celor necunoscute printr-o limbă străină, deși nu este cu neputință, dară este oarecum sacă, și ideile prin așa un chip câștigate nu sunt niciodată așa de vioaie ca acele ce izvorăsc din glasul limbei noastre; și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți de frumusețea ei nefirească. Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și pisicile maronii completau tabloul viețuitoarelor mării din năvod, alături de vestiții curcani sălbatici care se strigau prin curtea fără de sfârșit a pescarilor; când aveau nevoie, pescărușii erau momiți în plase cu o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trezit în vecinătatea nemărginirii deșertice a oceanului și-n zgomotul asurzitor al valurilor. Atunci se întâmplă ceva straniu... o văpaie cu-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira greu iar picioarele îi erau contorsionate nefiresc sub banchetă; îi verifică expert poșeta; actele, banii și niște notițe despre un copil care suferea de o dizabilitate multiplă și complicată... nu-i luă nimic dar se confirma tot ce știa despre ea. Își aprinse calm o țigară; după
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să definesc dacă e doar din cauza amintirilor care-mi vin în minte, ofticat la culme că mi-am futut viața și nu înțeleg de ce, sau chiar mi-e rău pe bune. Am transpirat instantaneu și ritmul inimii s-a întețit, nefiresc dat peste cap parcă de niște bătăi mai puternice. Mai răscolesc în cutia cu fotografii, imaginară sau reală, nu m-am hotărât încă dacă să te anunț că ar în față o cutie cu fotografii sau să te las să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și datorită cremei cu care se dădea câte o oră în flecare seară, poate și din lipsă de altă preocupare, dar sigur și din cauza soarelui în care se bălăcea toată ziua. Avea o poziție ireală, parcă era fracturată, așa de nefiresc îi stăteau mâinile și picioarele. Nu avea nici un fir de păr pe corp. Nicăieri, adică nici măcar acolo, unde parcă ar fi trebuit doi, trei cârlionți necopți. Câteodată, traversa patul ilegal, nemailăsând celui de lângă ea decât opțiunea jumătate în pat, jumătate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete ruginite și carcase de răcitoare, fecale și sârme... Două, trei, zece pagini despre rătăcirile unui personaj prin astfel de locuri rele... Și depozite de cărămidă roșie, cu scoabe de fier, cu ziduri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și sfetnici pe un rob negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei al marii căpetenii a armatei. Strălucitul și viteazul Puarem, marea căpetenie, stătea uneori de vorbă cu sclavul. Adesea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se auziră strigăte și se zări învălmășeală. Satul, ca toate satele oamenilor negri, era foarte mic și se putea cuprinde tot într-o privire. Țipau femeile, însă parcă țipau de bucurie, simțământ care în aceste împrejurări nu putea fi decât nefiresc. Unul dintre robii cei noi, care fusese luat să care hrană pentru frații săi dinăuntrul țarcului, veni repede, lăsând hrana săracă pe pământ, și strigă din răsputeri: - Au adus-o pe Ntombi!... Ntombi e aici! Mai-Baka simți că îi tremură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soarele ardea prea tare... El m-a înnegrit! Copilul nu pricepu. Se uită spre răsărit, la soarele care se ridica deasupra munților, apoi se uită din nou la Auta. Sclavul începu iar să râdă. Copilului i se părea straniu și nefiresc nu numai trupul negru al omului străin, dar și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mă îngrijorează mai mult de când nu mai este, decât atunci când era. Marele Preot păru că se gândește la ceva nou. În privirea lui nu se vedea nici nehotărâre, nici îndoială, dar în tăcerea sa, care lui Auta i se păru nefirească, clocoteau parcă ape ciudate. Apoi, pe neașteptate, bătrânul surâse și, oricât de stăpân era pe sine, lui Auta nu-i scăpă că surâsul era adus de voință. - Știu că ai să te întristezi pentru ceea ce am să-ți arăt; zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrân, Tefnaht clătină din cap cu îndoială, părîndu-i-se că Marele Preot aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând aici prea mult. Și slăvitul nostru stăpân e obosit. Marele Preot îl privi mirat. I se păru nefirească această nepăsare, tocmai acum când începeau să afle atâtea lucruri uimitoare. Dar gîndindu-se mai bine, își dădu seama că nu era nepăsare, ci oboseala pe care le-o stârneau toate aceste minuni învălmășite și neașteptate, care năvăleau asupra lor de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Altminteri i-ar fi dat daruri și jertfe, iar Auta nu vroia decât hrană dobândită cinstit. Stătea la marginea lanului, cu sacul alături, și se gândea la mijlocul cel mai bun al strămutării luntrei mari pe Piscul Sfânt. I se părea nefiresc să se gândească la asta anume el. Dar străinul cel vârstnic, pe care Auta îl socotea un fel de căpetenie chiar dacă ei ziceau că nu au căpetenii, i-a spus o dată că nu știa cum să strămute luntrea mare în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
douăzeci de mii de ani... Hor îl întrerupse: - Asta nu înseamnă că Auta are de așteptat douăzeci de mii de ani. Nu, Auta, în câțiva ani ai să înțelegi și tu multe lucruri care ți se par acum întunecate sau nefirești... Mai ales dacă ai veni cu noi... - Unde cu voi? strigă Auta. - Pe planeta noastră, pe Hor cel roșu, cum i-ai spus tu. Știi că nu e chiar roșie, se vede numai așa pentru că avem multe nisipuri și aer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici o taină?... Hai să-ți spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși, n-au avut, sau cel puțin istoria nu cunoaște, "o copilărie sălbatică". Și limba și scrisul se prezintă azi evoluate de la început, ceea ce e nefiresc. Dacă n-au fost atlanții de același neam, deci cu posibilitatea unei contopiri ușoare, de unde toată explozia aparent subită de cunoștințe și certitudini, de îndemînare superioară în construcții, în irigații? Chiar așa, din nimic? - E foarte greu de admis... S-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]