1,780 matches
-
în mare dilemă ce să aleagă, între realism și ironie. În cele din urmă le folosește pe amândouă, fie pentru a anula, fie când nu reușește să anuleze pentru a discredita prezentul. Ceea ce face de fapt autorul în aceste condiții, nehotărât cum să se mute mai bine în trecut fără a ieși din actualitate, este să evadeze din convențiile literare cunoscute, creând altele. Fiecare autor, în felul lui, se eliberează de timpul real, și povestește în ritmul lui, în maniera lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
4% din cazuri, a treia sarcină nu a fost dorită în 15,2% din cazuri. Dintre persoanele care nu au născut și bărbații care au partenere care nu au născut, 61,9% doresc un copil în viitor, 28,6% sunt nehotărâți, iar 9,5% nu doresc copii. 69,2% din persoanele care au un copil nu-și mai doresc un altul. Pe măsură ce numărul de copii crește, familia nu își mai dorește copii. Doar 1,1% din cei care au trei sau
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
din cazuri, a treia sarcină nu a fost dorită în 15,2% din cazuri. Majoritatea persoanelor care nu au născut și a bărbaților care au partenere care nu au născut, 61,9%, doresc un copil în viitor, 28,6% sunt nehotărâți, iar 9,5% nu doresc copii. 69,2% din persoanele care au un copil nu-și mai doresc un altul. Pe măsură ce numărul de copii crește, familia nu își mai dorește copii. Doar 1,1% din cei care au trei copii
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
să fie cu adevărat, acel ceva trebuie hotărât. Este nevoie de fermitatea hotărârii ca să apară fermitatea reală a ființei. Dar ideea că „se poate și altfel“ sau că, odată gestul făcut, „s-ar fi putut și altfel“ generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat „altfel“ dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest „așa“ este real, în timp ce „altfel“ s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și din scrupulul de a neantifica pur și simplu. Nehotărârea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în fața ființei posibile, a ființei care, de 64/ DESPRE LIMITĂ vreme ce hotărârea mea s-a îndreptat în altă direcție, nu va deveni niciodată reală, care pur și simplu nu va fi. Nehotărârea e o derută pre ontologică. Nehotărând, cel nehotărât oprește lucrurile pe pragul propriului lor „a fi“ și, odată cu ele, își blochează propria ființă; prin reținerea gestului său, el le împiedică să fie, așa cum, deopotrivă, el se împiedică pe sine să fie. Căci numai tăind un hotar în stofa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă „nehotărâte“, să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor. Și tocmai pentru că lucrurile însele își pierd sau își ascund hotarul, pentru că ele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și a riscului. A riscului. Atât hotărârea cât și nehotărârea se desfășoară în raza riscului. Dar în vreme ce nehotărâtul se blochează în fața lui și nu va compune niciodată cu el, cel ce se hotărăște și-l asumă din plin. Asumându-l, el cunoaște o stare de beție. El plutește și se lasă purtat de febra hotărârii sale. Pentru că hotărârea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor și a felului lor de a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunoscutul, livrându-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să ia o hotărâre. El și-a pierdut credința și încrederea în tot ce cade în afara sa și, de aceea, el nu se poate expune, nu poate ieși din sine, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cunoaște starea de exaltare și beție a celui ce împlinește actul ca risc. Căci acela, gândind laolaltă necunoscutul și gestul, s-a livrat din capul locului unei alte instanțe. El își dobândește eul printr-o prealabilă ieșire din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este regretul. Nehotărâtul trăiește în permanență în orizontul regretului, al unui dublu regret. Pe de-o parte, el anticipează regretul pe care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a livrat din capul locului unei alte instanțe. El își dobândește eul printr-o prealabilă ieșire din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este regretul. Nehotărâtul trăiește în permanență în orizontul regretului, al unui dublu regret. Pe de-o parte, el anticipează regretul pe care l-ar cunoaște acționând și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzându-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întâmpinare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte, ci doar stări, ea nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
existențiale pentru Gavrilescu. El nu sesizează trecerea Într-un alt plan nici când pătrunde În bordei. Nici când este pus În fața probelor de cele trei fete: o țigancă, o grecoaică, o evreică - alte prezențe mitice, nu realizează schimbarea și acționează nehotărât, Încercând de fiecare dată să se refugieze În trecut (povestea cu Hildegard). Acțiunea continuă pe cele două planuri, gesturile și vorbele menținându-se În plan logic. Scenele din bordei au numeroase semnificații. Fetele simbolizează Parcele (zeițe romane ale destinului, Nona-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deja în toiul primei sale mișcări dezastruoase privind politica externă, celebra invazie din Golful Porcilor, Cuba, din aprilie 1961. Cu două luni mai tîrziu, el se întîlni cu premierul Hrușciov, la Viena. Liderul sovietic îl considera pe Kennedy naiv și nehotărît. Tratîndu-l cu superioritate pe președintele american, acesta îl amenință cu reducerea dreptului de acces al Occidentului la Berlinul de Vest. Subliniind că Statele Unite aveau interese vitale în Berlinul de Vest, Kennedy a agravat situația. Puțini erau congresmenii ce doreau o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
numitul complement al calității se deosebește de circumstanțialul comparativ prin aceea că primul („complementul calității”) se exprimă printr-un substantiv nearticulat, în timp ce în al doilea (circumstanțialul comparativ) - dacă se concretizează într-un substantiv - substantivul respectiv este articulat cu un articol nehotărât sau hotărât. În afară de aceasta, „complementul calității” se mai deosebește de circumstanțialul comparativ și prin prepozițiile care preced substantivul. Este vorba de faptul, că pe lângă prepoziția comună acestor două determinări, anume, că, „complementul calității” are și elemente introductive proprii, și anume
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
gânditor. b) participiu cu valoare verbală Slova de foc și slova făurită împerecheate se mărită. Adjectivul de origine verbală, în funcție de atributul predicativ, poate fi forma veche de gerunziu adjectival (adjectivat): Atunci prin întuneric te apropii surâzândă. c) adjectiv numeral, adjectiv nehotărât: Plecat-am nouă din Arad și cu sergentul zece. d) un substantiv, care , precedat de prepoziția ca, poate arăta calitatea subiectului sau obiectului direct legată de acțiunea predicatului: A venit ca responsabil. L-am trimis ca responsabil. e) un gerunziu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
op. cit.p.67) 2. În frază: a) Regentul atributului predicativ, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau obiectivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Observație: Adjectivul nehotărât tot (toată) cu funcția de atribut în frază ne dă prilejul să explicăm un interesant fenomen morfologic generat de sintaxă. Este vorba de pronumele relativ compus toți cei ce (care), toți câți (toate câte) în funcție de subiect în subordonata subiectivă sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]