2,868 matches
-
mă lase și pe mine să zidesc un pic. M-a lăsat și am pus mortar și am lipit acolo câteva cărămizi, ca un fel de legământ sacru pe care-l făceam: să fiu loial, să fiu bun, să fiu neliniștit. Îmi trecuse ideea prostească de a fi director la teatrul din Botoșani, idee cu care i-am terorizat pe toți colegii mei de cămin timp de patru ani. Acum eram șef de promoție, eram primul, cum ar veni, aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de fotografiat. Slavă Domnului, Mihai este azi unul dintre cei mai buni operatori din țară, iar eu trag nădejde în sufletul meu că nu numai din țară. Radu Beligan, o siluetă prelungă, osoasă, cu gândurile undeva departe, cu ochi iscoditori, neliniștit, mereu gata să te năucească spunând o vorbă de duh colosală, cu o poftă nebună de teatru. Este teatrul însuși, în forma lui cea mai pură. Un El Zorab al teatrului românesc. PAGINĂ NOUĂ ACTORII MINORI Au fost nenumărați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
atâta apă de pe mine. ― Aia e muncă, nu glumă, și noi înțelegem asta. Teribil ce mi-a plăcut, spunea omul, ștergându-se la gură cu mâneca după ce năruise pe gât un pahar sănătos de țuică. Silvestru era și el un neliniștit, făcea tot felul de chestii, era șeful umoriștilor, al cronicarilor, scria proză, poezie, teatru și, mai ales, umbla realmente prin teatru încercând să înțeleagă fenomenul, să-l cunoască nemijlocit. Scria cronică teribil de bine, nu te puteai plânge de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit geamul, dar crezi că ar putea să fie ăsta un semn? Nu că m-aș îndoi eu de legitimitatea acțiunii, mă întreb și eu ca tot omul dacă nu cumva ar fi mai cuminte să amînăm plecarea pînă găsim un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se va da pe Televiziune, cine va reuși să intre acolo primul va fi boier, bineînțeles că noi vom fi aceia, tot ideea lui, trebuie să recunosc. — Cine știe la ce ne mai putem aștepta din partea lui, face Petrică pe neliniștitul, una e filmul pe care-l faci mai mult în joacă, și alta e o situație serioasă în care-ți riști nu numai propria piele, ci și pe a altora. Un fel de film va fi și răsturnarea asta de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ce te încăpățînezi să ne convingi că încă se mai poate face ceva? întreabă Curistul. — Pentru că încă se mai poate, și chiar o s-o facem, spune Roja, strîmbîndu-și buzele ca să și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea aiurea. — Aștept soluții, idei, planuri de acțiune, se aude din nou vocea lui Roja. — E doar o impresie de-a mea sau ne tratezi ca și cum am fi prizonierii tăi? se rățoiește Curistul. — în materie de psihologie recunosc că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bingo, zece, douăzeci de mii în plus sau în minus nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc în seara asta, mă mut la ruletă, la 21, una din trei tot o să-mi iasă, își frămîntă neliniștit teancul de bani, dînd la iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mă tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista nu-i tunet de ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se vede
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din cauza mea. Îmi aruncă un zâmbet care era la fel de subțire și de dubios precum cauciucul unui prezervativ refolosit: — Nu? Pun pariu că ești genul de tip care ar putea descoperi păduchi În capul unui chelios. Și cine zice că eram neliniștită din cauza ta? Doar că nu-mi place să mi se invadeze intimitatea. Uite ce e, cred că mai bine ai lua-o din loc. Și cu asta, Îmi Întoarse spatele. — Chiar acum plec. Mi-am prins bretelele de la pantaloni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am mai văzut și n-am mai vorbit cu el de luni de zile, protestă ea. Și a fost destul de greu să-l fac să mă lase În pace ultima dată. E o adevărată lipitoare. Ochii ei albaștri mă priviră neliniștiți. I-am zis: — Vreau să găsești orice poți despre ce Îl interesa atât de mult pe ginerele lui Six, Paul Pfarr, Încât se ducea acolo de trei ori pe săptămână. Avea și o amantă, așa că află orice poți și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ordonată și cu mulți copaci Înfrunziți, cu case ale căror mărimi variau de la mijlociu la mare, având În față peluze Îngrijite și garduri vii frumos tunse. Mi-am zărit mașina parcată pe carosabil, dar nu era nici urmă de Inge. Neliniștit, am căutat-o cu privirea prin preajmă, În timp ce așteptam să mi se dea restul. Simțind că ceva era În neregulă, am dat mai mult bacșiș, ceea ce-l făcu pe șofer să mă Întrebe dacă vreau să mă aștepte. Am clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă de evadare compensatoare. Într-adevăr: clipa este, la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un prizonier, dar harta peisajelor ei potențiale este „lungă” nostalgie. Zăpada este efemerul dureros și irevocabil, dar și albul utopiei și basmul din vis... Reînvățăm de la o vreme că până și nedreptatea morții poate să nu mai pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din nou, prudența și cumpătarea lui Sorescu, luciditatea cu care evalua specificul locului din care venea și dificultățile existenței scriitorului oriunde și oricând. Părea instruit de timpuriu de Marea Bestie, cum numea Simone Weil societatea, să-și păzească liniștea pentru neliniștita și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Franz Kafka și Bruno Schulz, Blecher Își păstrează locul său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vii, cei care nici nu trăiesc, nici nu mor, În risipire „neangajată” și, În definitv, inconsistentă, nici viață nefiind, nici nemurire nu pot aspira. În Tunelul, Maria (soția unui orb) este ucisă de amant (artist), pentru ca vocea sfâșiată a acestuia, neliniștitul pictor Juan Pablo, să-și afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a visului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poate se și Înalță Claudine nu rezultă dintr-o prelungită frustrare, ca În cazul Emma Bovary. Riscanta ieșire din prezentul calm al fericirii conjugale testează incertitudinea viitorului, prin reiterarea trecutului de care se considera, până ieri, definitiv și binefăcător apărată. Neliniștita incursiune În subteranele propriei feminități devine o lucidă reevaluare a peisajului interiorității („era cuprinsă de o stare de groază, brusc conștientă de existența sufletului ei pe tărâmul lucrurilor nedefinite”). Desprinderea temporară din cuplu, separarea, absența sunt, se pare, obligatorii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vreun fel că scrie romanul Ravelstein, care În decembrie 1999 trebuia să fi fost În drum spre tipar. România rămânea un subiect pe care nu Îl dorea dezbătut, nici nu Îl dorea În imediată apropiere. În 1997, când mă pregăteam, neliniștit, pentru o vizită În țară, Îmi repetase la telefon să-mi urmez instinctul, să evit călătoria. Nu pentru că ar fi primejdios, cum susțineau mulți, ci doar pentru că am să mă chinui inutil. „Ai destule cu care te chinui aici. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de azi, din preajmă și de departe, dar nu-și regăsise locul. Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de obsesii divergente, În care inteligența neliniștită regăsea mai curând compensații existențiale, decât stimulent creator. Puseurile agresive de Însingurare, egocentrism și frustrare nu erau decât cealaltă față a capacității sale de dăruire și generozitate. Părea mereu „Încărcat” de prea-multul din sine și din lume, gata să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Frankfurt sau New York. Glumea cu Întâmplări de ieri și de demult, dar părea să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică invizibilă. Lenea ei lascivă Îi tempera, fără să-i blocheze, locvacitatea. Eram un gasteropod scăpat dintr-o grădină nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să văd. Prin treimea de sus a ferestrei gonea, grăbit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nu am În vedere, neapărat, nici nume ca Urmuz, Ionesco, Cioran, chiar Arghezi, chiar clasicul Caragiale, deși Saul Steinberg s-ar fi putut regăsi, fără Îndoială, În originala insurecție românească Împotriva locului comun, a cărui cămașă de forță acești mari neliniștiți au mitraliat-o, cu toții, prin paradox și parodie, prin ludicul spiritului lor rebel și bufon. Nu ar fi vorba nici chiar de vreun „carnet de membru” În loja internaționalistă a maeștrilor inovatori ai artei moderne. Un dadaist doar În sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ei, apoi aceasta de dezvoltă și se transformă în necesitate, obsesie și dependență. În cele din urmă, întreaga ei existență se bazează pe asta, pe fantezia ei - trebuie să se simtă dramatică, trebuie să joace un rol, căci altfel devine neliniștită, stresată și bolnavă. Nu se face bine până nu-și distribuie un alt rol. E miezul nopții. Se spune că Templul lui Confucius este un loc vizitat de fantomele părăsite - fantomele care au nesocotit tradiția în timpul vieții și au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i judecată contează, că se poate încrede în ea însăși. Nu mai este neliniștită. Yu Qiwei o face fericită, mulțumită și inspirată. Se curtează serios. Ea este femeia lui în toate ipostazele. În fiecare noapte, e diferită. Îi place la nebunie să joace. Noaptea trecută a fost Nora, în noaptea asta e Doamna Yuji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El amintește de pasiunea furtunii și de fluviu. Mergem pe jos prin întuneric. Suntem trei. Un prieten al lui Yu Qiwei merge la o oarecare distanță în spatele nostru. Asta va fi ceremonia noastră, zice el, o unire în spirit. Zâmbesc, neliniștită dar plină de entuziasm. Îi mulțumesc pentru călăuzire. Încetinim pasul pentru a-i permite prietenului să ne ajungă din urmă. Yu Qiwei mă dă apoi în grija prietenului - un agent secret comunist. Vorbește cu prietenul din nou despre siguranță, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]