2,101 matches
-
la tot ce aveți. Fără să observ, a Îngenuncheat În fața mea și și-a trecut un braț pe după gâtul meu. E vina mea. Pe dracu’. Nu, chiar e, mi-a lăsat un bilet. —Un bilet? A, grozav, ce să spun. Nenorociții ăștia de bărbați. Fie sunt prea deștepți ca să se piardă cu firea, fie sunt ca Neal al nostru, prea bătuți În cap ca să știe ce se Întâmplă. —Neal nu e bătut În cap. Când Julie Începe să râdă, fetița pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Paulei să-l țină Învelit bine, să-i fie cald. Sau ar trebui să-i fie rece? Amorțită, Îmi simt degetele ca niște cioturi În timp ce formez numărul de mobil al lui Richard. Mă rog să fie el, dar e vocea nenorocitului de robot, care mă rogă să las un mesaj. —Alo. Nu vreau să las un mesaj. Vreau să fii cu mine. Sunt eu, Kate. Ben a căzut și Îl duc la spital. O să am telefonul cu mine. Apoi sun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-l hidratăm din plin În următoarele douăzeci și patru de ore și să fim atenți la temperatură. Dând colțul spre șirul de trepte care duce la camerele copiilor, văd bucata de covor ros de care s-a Împiedicat Ben. Îl urăsc pe nenorocitul ăla de covor, mă urăsc pentru că nu am făcut comandă de covor nou, mă urăsc pentru că nu am găsit niciodată timpul să chem pe cineva să măsoare scările, asta părându-mi-se un lux imposibil când era de fapt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
hal. — Ah, da. Cred că o să fie ceva feroce și cu dinți pentru doamna și o specie pe cale de dispariție pentru mine. Poate o supă de țestoasă, sau despre cod se spunea că ar fi fost pescuit până la extincție de nenorociții ăia de spanioli? Kate, tu ce recomanzi? Încă mai râd când Robin Îmi spune: —Mă recăsătoresc, Kate. Și mi se pare că zgomotul din sală e dat la minim, ca un robinet. Mesenii din jurul meu dau din buze fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cumva răutăcios cu tine?“ — Nu, nu. Zach... nu mi-a dat un inel de logodnă și Betthina m-a întrebat unde e și... nu știu... mă simt groaznic, am suspinat eu. Fugi de-aici!!! Dacă te mai întreabă cineva de nenorocitul ăla de inel, spune-le că ai primit în locul lui Camionul înecat, care e mai valoros decât șase inele de logodnă, OK? Când un bărbat îți dăruiește ceva atât de personal, ei bine, asta înseamnă dragoste adevărată. Uite ce, Bradley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca șampania nu mai are nici un fâs. Era un moment deprimant. M-am așezat în fața unui calculator și am accesat Internetul. Apoi mi-a sunat mobilul. Era Julie, voia să știe unde sunt. I-am spus. S-a îngrozit. —La nenorocitul de Wiz? Îți cumperi un DVD player? Ai înnebunit de tot. N-am înnebunit, am contrazis-o izbucnind într-un plâns cu suspine. Mă simt absolut, total, 100% grozav. Cincisprezece minute mai târziu, Julie a venit și m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în stare să se concentreze asupra spuselor mele și, cu puțin noroc, o să accepte pe loc următoarele doleanțe: 1. Să nu mai lipsească atât de mult. Călătoriile de afaceri sunt acceptabile doar de luni până vineri. 2. Să-și înlocuiască nenorocitul ăla de telefon Motorola cu unul digital, care funcționează peste tot, chiar și în avionul tatălui său. 3. O nouă vizită la palat, très curând. În clipa când am pășit în restaurant, l-am văzut pe Eduardo la intrare, bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o sfătui Mimi. Dacă le tipărești, o să pară că ai prea mult timp la dispoziție. Julie mă sună plângând cu câteva zile înainte de petrecere: — Nu mai fac față îmi spuse. Îmi doresc să nu-mi fi venit ideea clubului ăsta nenorocit de lectură. Ce glumă proastă. Deși în sinea mea îi dădeam dreptate, era prea târziu să mai dea înapoi. Hai că te ajut, i-am zis, deși nu prea aveam mult timp liber. Mai aveam de finisat la articolul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
parte de pe frunte și-mi studiază serios coșul, clătinând din cap dezaprobator. — Duminica viitoare e 19 ianuarie, mamă, mă duc la olimpiada de română, răspund, stăpânindu-mi cu greu nervii și simțind cum toată figura mea capătă culoarea sângerie a nenorocitului de coș de pe frunte. Parcă aș fi un inorog urât, închis într-o grădină zoologică, la care se zgâiește toată liota de vizitatori, pentru că este principalul punct de atracție. Cine spunea că inorogii sunt frumoși? Urăsc inorogii! Bine că nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al flotei marine sovietice din Baltica. Era fiica acelui nemilos Serghei Marinescov, nume ce escamota pe Marinescu, cetățeanul de obârșie română din Odesa, comandantul submarinului care a lovit cu trei torpile nava nemțească Wilhelm Gustlof, scufundând-o cu tot cu miile de nenorociți refugiați, ce încercau să scape din punga de la Konigsberg, unde-i înconjuraseră tancurile T 34. Victimele copii, femei, bătrâni care au murit, fie în incandescența exploziilor de torpilă, fie înecându-se în apa înghețată a Mării Baltice, au marcat o catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
semn să vin lângă ei. M-am dus, au Început să-mi explice despre ce era vorba: - L-am așteptat două săptămâni. A zis că vine alaltăieri, mi-a dat telefon că să-l aștept până azi. N-a venit, nenorocitul. Mi-a dat iară telefon și-a Început să mă-njure. El, pe mine! Era vorba de unul care-i datora lui Adelin cincizeci de mii de dolari. Sau cam așa ceva. Nu mai știu pentru ce. Pur și simplu. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
N-am chef să fiu atent, să Înțeleg ce. De la un moment dat o aud pe Andreea țipând, așa că n-am nici o șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am chef să fiu atent, să Înțeleg ce. De la un moment dat o aud pe Andreea țipând, așa că n-am nici o șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția nenumărate mașini cu însemnele Crucii Roșii. Locul începe să mișune cu cei de la Apărarea Civilă, brancardieri, sanitari care fac intervenții direct pe caldarâm nenorociților scoși de sub grinzile de beton. Alăturându-se unui grup de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet. Valuri de benzină incendiată inundă drumul, carbonizând pe nenorociții prinși în această mare de foc. Mitralierele toacă mărunt întreg sectorul, desăvârșind măcelul. În sfârșit, la fel de brusc precum începuse, atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies la iveală. Coboară cu armele pregătite, gata să tragă la cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din nou pe scaun. O lungă jupuitură se întinde pe obrazul prizonierului iar din colțul gurii stropi de sânge cad pe pieptul uniformei. Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Căpitanul trage cu sete, urmărind pe Iorgu. Acesta continuă să peroreze mai departe, netulburat. Ucideți, ucideți, ucideți! Personal voi medalia pe cel care îmi va aduce dovada celor mai mulți germani omorâți... Rușii au răfuielile lor cu nemții, dar ce caută tocmai nenorocitul ăsta să dea din gură? Tare aș vrea să-l întâlnesc într-un loc mai retras, unde să fim numai noi doi. Dă-l naibii, băiete, intri în păcat cu el. Mergi la oamenii tăi. Unde te-ai încartiruit? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce continuă să horcăie. Ce se întâmplă aici, maiorule? Privirea lui înregistrează intenția sanitarului să acorde îngrijire medicală partizanului care trage să moară. Nu strica pe acest terorist morfina necesară soldatului german! Rapid, scoate pistolul din toc și zboară creierii nenorocitului. Sturmbannführer Schultz! Încetează să împuști răniții! Maiorule, m-ai înțeles greșit. Nu am făcut decât să scurtez bietului om suferința. Sunt mai uman decât mă crezi. Rânjetul ironic al SS-istului biciuie nervii și așa foarte încordați ai lui von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și de la etaj sunt întâmpinați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este tocmai cea mai ușoară. Astfel de răni fac ca sfârșitul să vină după un lung și cumplit chin. Iar el va trăi îndeajuns ca să vadă cum moare. De ce dracu nu-l nimerise lunetistul mai sus, în inimă, ca pe nenorocitul ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altă greutate și altă pricepere, poate că regretabilul atentat din Neapole nu s-ar fi petrecut și fostul prim-ministru nu ar fi fost constrâns să demisioneze. Adecă bate șeaua să priceapă - d. Brătianu. la pildă, d-le Brătiene, de la nenorocitul Cairoli. Italia ne e în multe asemănată nouă. Italia a avut pe Dante, noi pe Prodănescu, ea o papalitate celebră, noi pe părintele Gr. Musceleanu, ea pe Beccaria, noi pe Athanasiad. Ce mai vrei dar d-le Brătiene? în țări
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
XVII epidemia se ivi numai de două ori în Viena, însă a fost foarte rea de soiul ei. Mai cu seamă la 1679 și la 1680 turburarea și frica erau atât de mari încît nimeni nu cuteza să îngrijească de nenorociții bolnavi. Se făcu un apel public cu trâmbițe și surle, dar în zadar. Atunci bărbierii fură legați și criminalii fură scoși din temnițe și puși cu de-a sila să îngrijească de bolnavi. Peste 12000 de locuitori - desigur a patra
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
drept că o sumă de pene cari tratau cestiunea Afganistanului și a harapilor zulu cu un entuziasm vrednic de toată lauda au fost mișcate de cătră d. C. A. Rosetti să-și mute acest entuziasm asupra unui alt sujet: asupra nenorociților români. Și penele au făcut-o, încît o zi întreagă, ba poate două chiar, presa franceză g-a ocupat de România și de nedreptatea ce i se face. După aceea toate au reintrat în cursul lor liniștit, harapii zulu și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
domnie, când pe acela de victime ale libertății și naționalității. Noi din parte-ne susținem teoria că cine nu știe nimic nu are nimic, nu muncește nimic, nu e nici patriot, nici nepatriot, nici național, nici nenațional, ci un biet nenorocit, carele în mod fatal cată să cază în sarcina societății, obligate fără știrea lui Dumnezeu de a-l hrăni. Deosebirea e numai că, pe când la alte țări rolul acesta îl îndeplinesc casele de binefacere și spitalele de nevolnici, la noi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]